***
evadând
dintre ramele unui tablou
în fiecare dimineață
o roabă goală
își strigă dorințele
portocali
aov
Ce-au făcut, roabo, cu viaţa ta?
"E înfricoşător să fii femeie
şi să auzi cum îţi clănţănesc dinţii în gură
de teamă să nu sfârşeşti urât.
Nici nu-ţi vei putea bea vinul până la capăt
căci se vor uita la tine cu neîncredere.
La început îţi vor spune că eşti frumoasă
dar numai la început,
căci peste un timp nici măcar tu
nu te vei recunoaşte.
Ce-au făcut, roabo, cu viaţa ta?!
Te-au închis cu zeci de lacăte
şi ţi-au întors visele pe dos.
Ţi-au spus că Parisul e un loc al plictisului,
că în India înfloreşte mizeria,
în America – prostia, în Japonia –
indiferenţa,
în Germania – lăcomia...
iar viaţa ta aici e, pur şi simplu, raiul pe
pământ.
Însă locul acesta pentru tine demult
e o închisoare fără uşi şi fără ferestre.
Când crezi că ai ieşit din ea, ştii bine
că te-ai minţit cu bună voie
(minciuna e singurul mijloc de refugiu).
Mănânci pâine „Codru”şi plângi.
Mănânci pâine „Codru” şi râzi.
Asta e toată viaţa ta. Asta e toată
libertatea ta.
Când te vor întreba când, nu vei
şti să răspunzi.
Iar de te vor întreba unde, nici atât nu
vei şti
căci demult nu ai mai văzut soarele.
Iar când închizi ochii, ai senzaţia că
ai încremenit de secole într-o mare
Statuie a Libertăţii
pe care o torturează cu privirile lor
toţi călăii lumii."
de Liliana Armaşu
înşiruirea cea dreaptă:
"şi acum prefă-te că nu există
o deşertăciune a deşertăciunilor
că nu există o vânare de vânt
că nu există
n-o să-ţi iasă din prima
de fapt nimic nu iese din prima
prefă-te că dragostea dă sens
prefă-te că înăuntru e ceva
şi încet ca la yoghini dar
foarte încet te vei simţi ca
un pahar plin cu energizante
şi vei zice şi tu: am trăit
asta şi asta şi asta şi asta şi"
de Emanuel Guralivu
Altundeva, altcineva
'În prima clipă e greu să-ţi dai seama
după icoanele zilei alese
dacă mai eşti aici
dar încă nimeni nu s-a rătăcit
silit sau orbit de frumuseţe
urmărit sau urmărind
Constelaţia Solitarului
câte voci avea frica
toate au dispărut peremptoriu
şi în vârful simţurilor plurivalente
te ridici din alcovul beznei
Altundeva, Altcineva."
de Călina Trifan
Seneca
"La apusul soarelui, mi s-a spus,
Trebuie să-mi tai venele.
Acum e abia prânzul,
Mai am de trăit câteva ore bune.
Ce să fac,
Să-i mai scriu lui Lucillius?
Nu mai am chef.
Să mă duc la circ?
Nu-mi mai trebuie nici circ nici pâine.
Să prevăd destinul filozofiei?
A mai trecut o oră,
Au mai rămas încă patru,
Apa clocotește în baie,
Casc și mă uit pe fereastră,
Privesc după soare care nu mai apune
Și mă plictisesc îngrozitor."
de de Marin Sorescu
