Ea
"Ea făcea câțiva pași înainte,
făcea câțiva pași înapoi.
Primul pas spunea bună-ziua, domnule,
al doilea pas spunea bună-ziua, doamnă.
Ceilalți întrebau ce face familia,
azi e o zi frumoasă ca o porumbiță în ceruri.
Ea purta o cămașă fierbinte,
avea ochii de îmblânzitoare a mării,
ea își ascunsese un vis într-un dulap
și găsise un mort în creierul său.
Când ea sosea, își lăsa departe partea cea mai frumoasă,
când ea pleca, în zare se forma ceva care o aștepta.
Privirile ei erau rănite și sângerau pe dealuri.
Purta sânii în afară și-și cânta negurile vârstei.
Era frumoasă ca un cer peste care trece o porumbiță.
Avea o gură de oțel
și un steag al morții i se desena pe buze.
Râdea asemenea mării simțind cărbuni în pântecul ei.
Asemenea mării când luna se privește pentru a se scufunda,
asemenea mării ce a mușcat din toate țărmurile.
Marea iese-n afară și cade-n pustiu
și în trupurile belșugului.
Când stelele se leagănă peste frunțile noastre,
mai înainte ca vântul din nord să-și deschidă ochii,
era frumoasă în orizontul ei de oase,
în cămașa fierbinte și cu privirile de copac obosit,
ca un cer pe care plutește un stol de porumbițe."
de de Vicente Huidobro
***
în apartamentul copilăriei mele
urmăresc la televizor un meci de fotbal
[Franța - Germania]
de la vecinul de deasupra
se auzeau manele
îmi astup urechile cu degetele
în timp ce monalisa pregătea o cină rece
azi ploaia și câinii orașului m-au urmărit toată ziua
aov
