Aici este Labirintul în care stau de vorbă cu pictorii. Paznicul muzeului îmi este prieten. Mă uimește chiar și prezența mea de aici. Sunt visătorul din "Imagine" și prieten cu Van Gogh. Ceasul cu cuc de la tata măsoară încă secundele.
sâmbătă, 24 iulie 2021
Marcel Gromaire - Le modèle blond
Vladimir Lukich Borovikovsky - F. A. Borovsky
Alex Katz - Blue Umbrella I
Madeleine Boullogne - ?
vineri, 23 iulie 2021
Arthur Segal - Still Life and a Window
O scrisoare din Brooklyn
Îmi scrie o bătrână într-o caligrafie fină, de păianjen,
fiecare literă parcă tremură, iar eu îi deslușesc mâna cu vene,
translucidă precum hârtia, avansând pe linia
unor gânduri atât de firave, încât firul uneori se rupe.
Iar dacă nu, atunci ața de care atârnă fiecare frază
îmi scapă, dar când o prind, lucește ca oțelul,
și dacă o atingi, vibrează toată pânza.
Mi-l descrie pe tata, dar pe ea am uitat-o
mai repede decât cum moare tata în fiecare an.
Abia îmi amintesc de ea, ghete cu butoni și locul
pe care-l ocupa în biserica de lemn în acele duminici
în care ea putea participa la slujbă,
păr cărunt, voce subțire, mereu încovoiată.
„Sunt Mable Rawlins”, zice, „și vă cunosc părinții”.
Tata a murit, doamnă Rawlins, dar binecuvântat fie-vă verbul.
„Tatăl dumneavoastră era un om respectuos și onest,
un bărbat credincios și capabil.”
Față de asemenea laude simple, ce mai înseamnă faima?
„Miniaturist de cochilii, picta cu gingășie cochilii de melci,
se așeza, de obicei la masă, și picta tablouri.”
Tihnei lui Dumnezeu nu-i trebuie ornamente.
Și nici ambiție, nici glorie.
„L-au îngropat acum 28 de ani”, mai scrie, „l-au chemat acasă,
și acum lucrează, sunt sigură, la un tablou mai nobil.”
Puterea unei mâini fragile, răbdătoare și sigure,
undeva într-o cameră slab luminată din Brooklyn,
îmi amintește de datoria sacră față de Cuvânt.
„Acasă, acasă”, poate scrie ea, când mult nici nu mai are de trăit,
solitară, în timp ce toarce firul binecuvântărilor de peste ani,
a cărei frumusețe nu s-a ofilit, dacă, uite, îmi dau lacrimile,
și care nu a fugit de lumea care așa îi separă pe iubiți.
Pentru ea, cerul e locul unde se duc pictorii,
toți cei ce adaugă frumusețe pe scoică și pe melc.
Acolo s-a creat totul, de acolo se trage lux mundi,
și tragi, și tragi, până când firul e tare ca oțelul,
deși, în vremurile întunecate, ar părea că dispare,
și tot acolo se întorc pentru a desăvârși lucrarea Domnului.
Așa scrie doamna aceasta în vârstă, iar eu cred din nou.
Cred tot și nu plâng moartea nimănui.
de Derek Walcott
------------------------------------------------------------------------
Pictor: Arthur Segal
Titlul:
Titlul original: Still Life and a Window
Data: 1935
Stilul: Realism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Arthur Segal ( 23 iulie 1875 - 23 iunie 1944) pictor german