***
aici
orele trec pe nesimțite
minutele zboară cu viteza luminii
feodor dostoievski
îmi șoptește la ureche
nu te teme
„Frumusețea va salva lumea.”
aov
God Save the Queen
God save our gracious Queen,
Long live our noble Queen,
God save the Queen:
Send her victorious,
Happy and glorious,
Long to reign over us:
God save the Queen.
Thy choicest gifts in store,
On her be pleased to pour;
Long may she reign:
May she defend our laws,
And ever give us cause
To sing with heart and voice
God save the Queen.
O Lord, our God, arise,
Scatter thine enemies,
And make them fall:
Confound their politics,
Frustrate their knavish tricks,
On thee our hopes we fix:
God save us all.
Not in this land alone,
But be God's mercies known,
From shore to shore!
Lord make the nations see,
That men should brothers be,
And form one family,
The wide world over.
From every latent foe,
From the assassins blow,
God save the Queen!
O'er her thine arm extend,
For Britain's sake defend,
Our mother, prince, and friend,
God save the Queen!
Lord grant that Marshall Wade
May by thy mighty aid
Victory bring.
May he sedition hush,
And like a torrent rush,
Rebellious Scots to crush.
God save the Queen!*
(*) Ultima strofă nu este cântată aproape niciodată, de obicei este cântată numai prima.
Dumnezeu să ne păzeasca regina
Dumnezeu să ne păzească milostiva regină
Mult să ne trăiască nobila regină,
Dumnezeu să ne păzească regina:
S-o trimită victorioasă,
Fericită și glorioasă,
Mulți ani să ne conducă:
Dumnezeu să ne pazească regina.
Cele mai alese daruri ce le ai,
Îndurat să fii să i le dai;
Mult să conducă:
Să ne apere legile,
Să se dedice tot timpul natiunii
Cu o voce să cântăm din inimă
Dumnezeu să ne păzească regina.
O Doamne, Dumnezeul nostru, ridică-te!
Împrăștie ai tăi dușmani,
Și fă-i să cadă:
Dejoacă-le politicile,
Zădărnicește-le trucurile ticăloase,
De tine ne legăm speranțele:
Dumnezeule, păzește-ne pe toți.
Nu numai pe pământurile acestea,
Ci fie mila Domnului cunoscută,
De la țărm la țărm!
Să facă Domnul națiunile să vadă,
Că oamenii ar trebui să fie frați,
Și să formeze o familie,
Peste întreaga lume.
De la orice dușman ascuns,
Din lovitura asasinilor,
Dumnezeu să ne păzească regina!
Întinde-ți mâna peste a ei,
Apăr-o de dragul Britaniei,
Pe mama noastră, prinț și prieten,
Dumnezeu să ne păzească regina!
Să dea Domnul ca mareșalul Wade
Cu ajutorul Vostru măreț
Să învingă.
Să înăbușească revolta,
Să meargă la asalt ca un val,
Să-i distrugă pe rebelii scoțieni.
Dumnezeu să ne păzească regina!*
Am nevoie de sentimente
"Nu am nevoie de bani.
Am nevoie de sentimente.
Am nevoie de cuvinte, de cuvinte bine cumpănite
de florile numite gânduri
de trandafirii numiți prezență
de vise care sălășluiesc în copaci,
de cântece care fac statuile să danseze,
de stele care șoptesc la urechile îndrăgostiților.
Am nevoie de poezie,
această magie care arde greutatea cuvintelor
și readuce la viață emoțiile, dându-le culori noi.
Poezia mea pârjolește ca un foc
o trec printre degete ca pe o mătanie
Nu mă rog, pentru că sunt o poetă a nenorocirii
care, uneori, tace ore în șir, în chinurile facerii,
sunt poeta care strigă și care se joacă cu strigătul ei
sunt poeta care cântă și nu-și găsește cuvintele
sunt spicul uscat pe care sunetul îl culcă la pământ
sunt cântecul de leagăn care îi face pe copii să plângă
sunt lauda de sine care se clatină și cade,
mantia de metal a unei lungi rugăciuni
a condoleanțelor din trecut, care nu mai văd lumina."
de Alda Merini
(traducere de Anastasia Gavrilovici)
Copil
"Copil, dacă găsești zmeul fanteziei tale,
leagă-l de inteligența inimii.
Vei vedea că apar grădini fermecate
și mama ta va deveni o plantă
care te va acoperi cu frunzele ei.
Faceți din mâinile dvs. două porumbee albe
care aduc pace peste tot
și ordinea lucrurilor.
Dar înainte de a învăța să scrii,
privește în apa sentimentului."
de Alda Merini
Carapace
"Ce zgrunțuros a devenit prezentul,
ce încet îți sună bastonul pe scară,
ce deprimant e să te văd adormind
în fața televizorului,
ce inutile au devenit lucrurile care îți aduceau
cândva plăcere: ciocolata, plimbările,
și din iubirile tale,
numai carapacele au rămas:
la lumina albastră a ecranului,
din fâșiile lor ai înnodat,
cu mâinile tremurând,
serafimi."
de Andreea Iulia Scridon
