Dante Gabriel Rossetti - Beata Beatrix

Morţile iubite

Sunt gata să mor înecat
în aceste sunete de privigetoare
asupra cărora m-am întâmplat
în dimineaţa răsărind fără soare.
Mă agăţ de orele vechi
dar fug toate-napoi,
totdeauna nesigure şi perechi,
asemenea cailor înhămaţi câte doi.
Ridic mâna prin frunze spre cer,
ridic din ea însăşi vocala strigând,
dar tace privighetoarea şi pier
morţile mele iubite, din gând.

de Nichita Stanescu
------------------------------------------------------------------------------------
Dante Gabriel Rossetti -Beata Beatrix – 1863
Rossetti incepe sa picteze Beata Beatrix in 1863.
Tabloul este un omagiu adus sotiei sale, Elisabeth, decedata ca urmare a administrarii unei supradoze de laudanum.
A eternizat-o si in scris: “ O fiinta deosebit de gratioasa, cu o infatisare extreme de dulce si demna, inalta, cu forme fine, cu gatul suplu si fin, cu trasaturile fetei regulate, desi nitel caudate, ochii albastri-cenusii, sprancenele inalte, frumos arcuite, tenul perfect, parul des, splendid, de culoarea aramiu-aurie.”
Tablou o prezinta pe Beatrix, aflata in extax. In fundal la dreapta, dante examineaza Iubirea. Ceasul solar arata ora noua, ora mortii Beatricei. Porumbelul roscat ii pune in mana floarea de mac. Porumbelul simbolizeaza deopotriva iubirea si moartea. Macul este simbolul visului si al mortii, aici e, poate, o aluzie la doza prea mare de laudanum care a provocat moartea Elisabethei.
----------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dante Gabriel Rossetti
Titlul: Beata Beatrix
Titlul original: Beata Beatrix
Data: 1880
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 66 x 86 cm
Unde se gaseste: Scottish National Gallery, Edinburgh, UK

Date despre pictor:
Dante Gabriel Rossetti (12 mai 1828, Londra – 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor şi poet englez, fondator şi repezentant de seamă al mişcării artistice cunoscute sub numele de „confreria prerafaeliţilor„.Dante Gabriel Rossetti s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti, personalitate cu vaste preocupări literare şi ştiinţifice. La botez a primit numele de Gabriel Charles Dante, mai târziu adoptă numele de Dante Gabriel, pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Frate al poetesei Christina Rossetti şi al criticului literar William Michael Rossetti, se dedică încă din fragedă tinereţe literaturii, în special poeziei şi urmează King’s College School, pe care însă o abandonează după patru ani. Interesul său pentru arta medievală italiană îl determină să se dedice picturii şi urmează cursurile Academiei de Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi îşi continuă studiile cu pictorul Ford Madox Brown.
Împreună cu John Everett Millais şi William Holman Hunt participă la înfinţarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriştilor care i-au succedat lui Rafael şi Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziţia londoneză „Free Exhibition”. Critica îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franţa şi Belgia. Vizitează Louvre-ul şi admiră lucrările lui Giorgione, Leonardo da Vinci şi Tiziano. În Franţa îl descoperă pe Ingres. În Belgia îi stârnesc admiraţia Van Eyck şi Memling.După întoarcerea la Londra, Rossetti o întâlneşte pe Elisabeth Siddal, care îi devine model şi pe care după zece ani o ia de soţie. Tablourile realizate în 1950 sunt atacate cu înverşunare de critici, de aceea Rossetti se hotărăşte să nu mai expună. Timp de aproape zece ani, execută desene şi tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante, Shakespeare şi „Legenda Regelui Arthur”. Pictorul îşi vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten şi protector.
Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă să susţină idealurile mişcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la Working Men’s College, frecventat şi de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictura în ulei şi execută o serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit.
La 2 mai 1861, Elisabeth naşte un copil mort, iar în februarie 1862 moare şi ea, după ce luase o doză prea puternică de laudanum. În amintirea ei Rossetti pictează tabloul Beata Beatrix (1863). În acelaşi an, artistul pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziţie retrospectivă a lui Delacroix. Acolo se întâlneşte cu Édouard Manet.
Din acest moment Rossetti ia parte la numeroase expoziţii, dar înce pe să sufere de ochi. În iunie 1972, afectat de o stare depresivă, Rossetti încearcă să se sinucidă. În decembrie 1881 paralizează parţial în urma unui atac cerebral. Moare la 9 aprilie 1882.

Antonio Allegri zis Correggio - Danae

Vârsta De Aur A Dragostei
...
Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.
Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.

 de Nichita Stannescu
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
CORREGGIO – Danae (1531)
Tema tabloului este, celebra scena din viata ficei regelui Akrisios din Argos, Danae, menita, conform unei profetii, sa se insoseasca cu Zeus. De teama implinirii profetiei, regale isi tine fica inchisa. Dar Iupiter (care este Zeus), reuseste, sub infatisarea ploii de aur, sa o seduca pe printesa. O vedem pe Danae, in pozitie pe jumatate culcata, pe o canapea antica. Este complet goala, cearceaful in care aduna ploaia de aur abia ii acopera o parte a trupului. Cupidon, zeul inaripat al dragostei, este la picioarele ei si o ajuta sa tina cearceaful. Masuta cu tolba si arcuri desparte privitorul de cei doi amorasi aflati in prim-plan
------------------------------------------------------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Antonio Allegri zis Correggio
Titlul: Danae
Titlul original: Danae
Data: 1531
Stilul: Manierism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 193 x 161 cm
Unde se gaseste: Borghese Gallery, Rome, Italia

Date despre pictor:
Antonio Allegri zis Correggio (*1489, Correggio – 5 martie 1534) a fost un pictor italian din perioada Renaşterii, aparţinând „şcolii din Parma”. Picturile sale, realizate cu o tehnică iluzionistă, constituie o punte între operele lui Andrea Mantegna din Mantova şi arta Barocului. Creaţia lui serveşte ca inspiraţie multor artişti, de la reprezentanţii manierismului până la stilul rococo din secolul al XVIII-lea.Pictorul, cu numele adevărat Antonio Allegri, s-a născut la Correggio, de la care şi-a luat numele de artist, o mică localitate situată pe râul Enzo, între Parma şi Reggio Emilia. Tatăl lui, Pellegrino Allegri, era negustor de textile, iar mama, Bernardina Piazzoli Ormani, se trăgea dintr-o bogată familie burgheză. Pellegrino Allegri şi-a trimis fiul la învăţătură la cunoscuţi umanişti ai vremii: mai întâi la Giovanni Berni, la Piacenza, apoi la Modena, la maestrul Marastone; în fine, tânărul îşi însuseşte cunoştinţele literare de la doctorul Lombardi, fost profesor al universităţii din Bologna. Cu trecerea timpului, Antonio se simte tot mai atras de pictură şi începe studii artistice la unchiul său, Lorenzo Allegri. Aşa cum menţionează primul său biograf, Giorgio Vasari, Antonio Allegri „devine, după scurte studii, un maestru cunoscut şi admirat”. Nu se ştie cu exactitate unde şi la cine şi-a perfecţionat Correggio măestria artistică. Nu există niciun document care să ateste legăturile sale artistice cu marii maeştri italieni ai picturii din perioada Renaşterii, dar influenţa lor este evidentă în operele sale.

Georges de La Tour - Trisorul cu asul de caro

Dama de pică

Şedeam în camera mea
Era deschisă fereastra
Singur jucam o canasta
Şi cărţile tocmai dădeam
Când mi-a alunecat
Pe masă nervoasă o carte
Pe ea avea semnul de moarte
Dar parcă viaţă prindea
 
R: Cu ochii făcea noapte
Cu mijlocul vrea fapte
Dar inima mea mă avertiza
E dama de pică, frumoasă de pică
Dorită în ultimul hal
În lumea ta mică, de vrea, ea ridică
Un val, o da
Catastrofal, da, da
Intravenal, da, da, da
 
Mi-am zis că „fie ce-o fi”
Patima ei să m-atingă
În mână avea o seringă
Şi propunea fantezii
Iar din tavan cobora
Pe masă, duioasă, o carte
O damă din jocul de moarte
Ce parcă viaţă prindea
 
de Mircea Vintilă
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
GEORGES DE LA TOUR - Trisorul cu asul de caro (1636)
Tensiunea care domneste in tablou, intrigantul joc al privirilor si compozitia desavarsita fac din Trisor o picture neobisnuit de originala, patrunsa de o atmosfera usor pesimista si melancolica. Tanarul elegant imbracat va fi curand inselat de trei complici, o curtezana cu chip imobil ca un sfinx, servitoarea ei si un cartofor care scoate cartile de sub centura. Curtezana ramane rece ca un bloc de ghiata cand cere cu gest princiar asul asteptat. Naivul tanar nu banuieste ca totul a fost dinainte aranjat, planuit, hotarat…
Sunt pictate cu minutiozitate broderiile, dantelariile, atlasul, penele de strut,
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Georges de La Tour
Titlul: Trisorul cu asul de caro
Titlul original:
Data: 1636
Stilul: Tenebrism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 146 x 106 cm
Unde se gaseste: Louvre, Paris, Franta
Date despre pictor:
In 13 martie 1593 s-a nascut Georges de La Tour, pictor francez (1593-1652) care si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Ducatul Lorraine, care a devenit parte a Frantei cu un an inainte de moartea sa.A pictat scene religioase, in special, scene in lumina lumanarilor, iar dupa secole de obscuritate postuma, artistul a devenit unul dintre cei mai renumiti pictori francezi ai secolului al XVII-lea.

John Russell - Elizabeth Bannister (née Harpur)

ANIVERSAREA PICTORULUI ENGLEZ JOHN RUSSELL

Îndrăgostiții

Luându-și capu-între palme tăcut,
ei se privesc.
parcă o mie de ani nu s-au văzut,
și legănându-și gingaș, mângâietor,
cu o frumoasă mișcare
flacăra trupului lor,
gura-și îngemănează, pentru un sărut,
și cheia vieții și-o caută, ce dintr-un blestem
s-a pierdut,
și încă mai zăbovesc, mai așteaptă încă,
se-ndepărtează, se uită în sus,
cu steaua privirii dilatată și-adâncă,
spre culmea cea neguroasă,
spre extazul ce vine,
și dorul ușor, ca o cruce-i apasă,
iar gura și ochii, și sufletul
le tremură, line.

de Kosztolányi Dezső

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: John Russell
Titlul: Elizabeth Bannister (née Harpur)
Titlul original: Elizabeth Bannister (née Harpur)
Data: 1880
Stilul: Rococo
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
John Russell(29 martie 1745 – 20 aprilie 1806) pictor englez renumit pentru portretele in ulei si pasteluri, si ca scriitor si profesor de tehnici de pictura.
Russell s-a nascut in in Guildford, Surrey, fiul lui John Russell Snr., comerciant de carti si tiparituri, de cinci ori primar al orasului. Russell a fost educat la Royal Grammar School, Guildford si curand a manifestat o puternica inclinatie pentru arta. S-a pregatit cu Francis Cotes RA (din Cavendish Square, Londra), unul din pionierii pastelului englezesc, si, ca si Cotes, era un admirator al desenelor pastel ale artistei Rosalba Carriera ale carei metode au influentat tehnicile de “indulcire.” La 19 s-a convertit la metodism, care a cauzat tensiuni cu familia si profesorul sau.
Russell si-a deschis propriul atelier in Londra, in 1767. Acolo l-a cunoscut pe Dr. William Dodd, caruia i-a pictat portretul in 1768.A fost introdus la Selina, Contesa de Huntingdon, care a incercat fara succes sa-l convinga sa renunte la pictura si sa se ocupe de colegiul ei metodist.S-a casatorit cu Hannah Faden, fiica unui comerciant de tiparituri si harti din Charing Cross.
Munca lui Russell l-a determinat sa calatoreasca foarte mult prin Anglia. In 1772 a scris „Elements of Painting with Crayons”, si a castigat premii pentru desenele de la Society of Arts in 1759 si 1760.A intrat la scoala de arta de la Royal Academy in 1770, castigand prima sa medalie de aur pentru desen in acelasi an. A expus la Society of Artists in 1768 si a prezentat 330 lucrari la Academie din 1769 pana la sfarsitul vietii.
In 1788, dupa o lunga asteptare, Russell a fost ales academician regal, iar in 1790, el a fost numit Pictor in creion (pastel) al regelui George III, reginei Charlotte, printului de Wales si al ducelui de York. Cu astfel de protectie regala, el si-a facut o numeroasa clientela mondena.
A fost in relatii bune cu Sir Joshua Reynolds, cu care cina la academie, la Dilettanti Society si la Literary Club (acum The Club).
Russell a fost interesat si in astronomie (era prieten cu Sir William Herschel), si a facut, cu ajutorul fiicei sale, o harta lunara, pe care a gravat-o pe doua placi care formau un glob care prezenta suprafata vizibila a lunii – i-a luat 20 de ani s-o finalizeze. De asemenea a inventat un aparat care prezenta fazeleele lunei, pe care l-a numit „Selenographia”.
S-a imbolnavit, iar in 1803, aproape ca a asurzit dupa o criza de holera. A murit in Hull in 1806 dupa ce a contractat tifos.

Dante Gabriel Rossetti - Domnisoara fericita - Corbul

CORBUL

. . .

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule am spus sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

 . .

de Edgar Allan Poe.
---------------------------------------------------------------
Domnisoara fericita –(1875) Dante Gabriel Rossetti
Domnisoara fericita constituie o dezvoltare a poeziei lui Rossetti in care vorbeste despre “ domnisoara aleasa in cer”, patrunsa de dorul iubitului ramas pe Pamant. Se sprijina de balustrada balconului cerului:
“ Se apleaca in afara, neinfricata
Departe de vraja ce o-nconjoara
Pana ce sanii ei
Incalzesc parapetul de care se sprijinise”
Compozitia tabloului aminteste de un altar gotic.
In partea de jos, iubitul ramas pe Pamant sta culcat pe spate si priveste in sus, spre cer.
Rossetti s-a inspirit din poemul “Corbul” al poetului American Edgar Allan Poe.
----------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dante Gabriel Rossetti
Titlul: Domnisoara fericita
Titlul original:
Data: 1875 - 1878
Stilul:Romanticism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 174 x 84 cm
Unde se gaseste: Fogg Museum (Harvard Art Museums), Cambridge, MA, US
Date despre pictor:

Dante Gabriel Rossetti (12 mai 1828, Londra – 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor şi poet englez, fondator şi repezentant de seamă al mişcării artistice cunoscute sub numele de „confreria prerafaeliţilor„.Dante Gabriel Rossetti s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti, personalitate cu vaste preocupări literare şi ştiinţifice. La botez a primit numele de Gabriel Charles Dante, mai târziu adoptă numele de Dante Gabriel, pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Frate al poetesei Christina Rossetti şi al criticului literar William Michael Rossetti, se dedică încă din fragedă tinereţe literaturii, în special poeziei şi urmează King’s College School, pe care însă o abandonează după patru ani. Interesul său pentru arta medievală italiană îl determină să se dedice picturii şi urmează cursurile Academiei de Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi îşi continuă studiile cu pictorul Ford Madox Brown.
Împreună cu John Everett Millais şi William Holman Hunt participă la înfinţarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriştilor care i-au succedat lui Rafael şi Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziţia londoneză „Free Exhibition”. Critica îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franţa şi Belgia. Vizitează Louvre-ul şi admiră lucrările lui Giorgione, Leonardo da Vinci şi Tiziano. În Franţa îl descoperă pe Ingres. În Belgia îi stârnesc admiraţia Van Eyck şi Memling.După întoarcerea la Londra, Rossetti o întâlneşte pe Elisabeth Siddal, care îi devine model şi pe care după zece ani o ia de soţie. Tablourile realizate în 1950 sunt atacate cu înverşunare de critici, de aceea Rossetti se hotărăşte să nu mai expună. Timp de aproape zece ani, execută desene şi tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante, Shakespeare şi „Legenda Regelui Arthur”. Pictorul îşi vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten şi protector.
Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă să susţină idealurile mişcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la Working Men’s College, frecventat şi de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictura în ulei şi execută o serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit.
La 2 mai 1861, Elisabeth naşte un copil mort, iar în februarie 1862 moare şi ea, după ce luase o doză prea puternică de laudanum. În amintirea ei Rossetti pictează tabloul Beata Beatrix (1863). În acelaşi an, artistul pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziţie retrospectivă a lui Delacroix. Acolo se întâlneşte cu Édouard Manet.
Din acest moment Rossetti ia parte la numeroase expoziţii, dar înce pe să sufere de ochi. În iunie 1972, afectat de o stare depresivă, Rossetti încearcă să se sinucidă. În decembrie 1881 paralizează parţial în urma unui atac cerebral. Moare la 9 aprilie 1882.