Dante Gabriel Rossetti - Beata Beatrix

Morţile iubite

Sunt gata să mor înecat
în aceste sunete de privigetoare
asupra cărora m-am întâmplat
în dimineaţa răsărind fără soare.
Mă agăţ de orele vechi
dar fug toate-napoi,
totdeauna nesigure şi perechi,
asemenea cailor înhămaţi câte doi.
Ridic mâna prin frunze spre cer,
ridic din ea însăşi vocala strigând,
dar tace privighetoarea şi pier
morţile mele iubite, din gând.

de Nichita Stanescu
------------------------------------------------------------------------------------
Dante Gabriel Rossetti -Beata Beatrix – 1863
Rossetti incepe sa picteze Beata Beatrix in 1863.
Tabloul este un omagiu adus sotiei sale, Elisabeth, decedata ca urmare a administrarii unei supradoze de laudanum.
A eternizat-o si in scris: “ O fiinta deosebit de gratioasa, cu o infatisare extreme de dulce si demna, inalta, cu forme fine, cu gatul suplu si fin, cu trasaturile fetei regulate, desi nitel caudate, ochii albastri-cenusii, sprancenele inalte, frumos arcuite, tenul perfect, parul des, splendid, de culoarea aramiu-aurie.”
Tablou o prezinta pe Beatrix, aflata in extax. In fundal la dreapta, dante examineaza Iubirea. Ceasul solar arata ora noua, ora mortii Beatricei. Porumbelul roscat ii pune in mana floarea de mac. Porumbelul simbolizeaza deopotriva iubirea si moartea. Macul este simbolul visului si al mortii, aici e, poate, o aluzie la doza prea mare de laudanum care a provocat moartea Elisabethei.
----------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dante Gabriel Rossetti
Titlul: Beata Beatrix
Titlul original: Beata Beatrix
Data: 1880
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 66 x 86 cm
Unde se gaseste: Scottish National Gallery, Edinburgh, UK

Date despre pictor:
Dante Gabriel Rossetti (12 mai 1828, Londra – 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor şi poet englez, fondator şi repezentant de seamă al mişcării artistice cunoscute sub numele de „confreria prerafaeliţilor„.Dante Gabriel Rossetti s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti, personalitate cu vaste preocupări literare şi ştiinţifice. La botez a primit numele de Gabriel Charles Dante, mai târziu adoptă numele de Dante Gabriel, pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Frate al poetesei Christina Rossetti şi al criticului literar William Michael Rossetti, se dedică încă din fragedă tinereţe literaturii, în special poeziei şi urmează King’s College School, pe care însă o abandonează după patru ani. Interesul său pentru arta medievală italiană îl determină să se dedice picturii şi urmează cursurile Academiei de Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi îşi continuă studiile cu pictorul Ford Madox Brown.
Împreună cu John Everett Millais şi William Holman Hunt participă la înfinţarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriştilor care i-au succedat lui Rafael şi Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziţia londoneză „Free Exhibition”. Critica îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franţa şi Belgia. Vizitează Louvre-ul şi admiră lucrările lui Giorgione, Leonardo da Vinci şi Tiziano. În Franţa îl descoperă pe Ingres. În Belgia îi stârnesc admiraţia Van Eyck şi Memling.După întoarcerea la Londra, Rossetti o întâlneşte pe Elisabeth Siddal, care îi devine model şi pe care după zece ani o ia de soţie. Tablourile realizate în 1950 sunt atacate cu înverşunare de critici, de aceea Rossetti se hotărăşte să nu mai expună. Timp de aproape zece ani, execută desene şi tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante, Shakespeare şi „Legenda Regelui Arthur”. Pictorul îşi vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten şi protector.
Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă să susţină idealurile mişcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la Working Men’s College, frecventat şi de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictura în ulei şi execută o serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit.
La 2 mai 1861, Elisabeth naşte un copil mort, iar în februarie 1862 moare şi ea, după ce luase o doză prea puternică de laudanum. În amintirea ei Rossetti pictează tabloul Beata Beatrix (1863). În acelaşi an, artistul pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziţie retrospectivă a lui Delacroix. Acolo se întâlneşte cu Édouard Manet.
Din acest moment Rossetti ia parte la numeroase expoziţii, dar înce pe să sufere de ochi. În iunie 1972, afectat de o stare depresivă, Rossetti încearcă să se sinucidă. În decembrie 1881 paralizează parţial în urma unui atac cerebral. Moare la 9 aprilie 1882.