sâmbătă, 15 aprilie 2017

Rafael - Invierea lui Cristos

HRISTOS A ÎNVIAT. SĂRBĂTORI FERICITE.

Invierea

Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas ingana cuvintele de miere,
Inchise in tratajul stravechii evanghelii.


C-un muc in mani mosneagul cu barba ca zapada,
Din carti cu file unse norodul il invata,
Ca moartea e in lupta cu vecinica viata,
Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.

O muzica adanca si plina de blandete
Patrunde tanguioasa puternicile bolti:
"Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt,
Inveninand pre insusi izvorul de viete,

Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic iti cere o raza mangaioasa,
In palcuri sunatoare de plansete duioase
A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg".

Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala
Si negrul intuneric se sperie de soapte.
Douasprezece pasuri rasuna. miez de noapte.
Deodata-n negre ziduri lumina da navala.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie.
Colo-n altar se uita si preoti si popor,
Cum din mormant rasare Christos invingator,
Iar inimile toate s-unesc in armonie:

"Cantari si laude-naltam
Noi, Tie unuia,
Primindu-l cu psalme si ramuri,
Plecati-va neamuri,
Cantand Aleluia!

Christos au inviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcand-o,
Lumina ducand-o
Celor din morminte!"

de Mihai Eminescu
----------------------------------------------------------------------------------------
„Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.” – Petre Țuțea
----------------------------------------------------------------------------------------


Pictor: Rafael
Titlul : Invierea lui Cristos
Titlul original:
Data: 1499–1502
Stilul: Renascentism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 52 cm × 44 cm (20.47 in × 17.32 in)
Unde se gaseste: São Paulo Museum of Art, São Paulo

Date despre pictor:
Rafael Sanzio, cunoscut și ca Rafael sau Raffaello (n. 28 martie 1483, Urbino – d. 6 aprilie 1520, Roma) a fost un pictor și arhitect de seamă al Renașterii italiene, unul din cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor, iar moartea sa prematură a pus capăt unei cariere excepționale.
Raffaello Santi, devenit cunoscut ca Rafael Sanzio (sau, simplu, Rafael), s-a născut în primăvara anului 1483, la 6 aprilie, în orașul Urbino. Tatăl său a fost Giovanni di Santi di Pietro, pictor de curte al principilor de Montefeltro. Urbino a fost în timpul Renașterii un important centru al vieții culturale italiene.

Edward Arthur Walton - Bleuette - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI EDWARD ARTHUR WALTON

bleuette

cu mîinile pline de flori albastre
o pălărie de vise
cerul precum o mare în mişcare
duce numele tău în pînzele-i albe.
copacii tremură de muzica păsărilor
de fluturii cu aripile deschise.


cu bleuette stiu ca a venit
cea mai frumoasă primavară
de pe pămînt.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edward Arthur Walton
Titlul : Bleuette
Titlul original: Bleuette
Data:
Stilul:
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Edward Arthur Walton (15 aprilie 1860 Glanderston House, Barrhead, Renfrewshire – 18 martie 1922 Edinburgh) a fost un pictor scotian de peisaje si portrete, asociat scolii Düsseldorf de pictura.
Edward a fost unul din cei 12 copii ai lui Jackson Walton, un agent de vanzari din Manchester si pictor si fotograf priceput.
Walton s-a pregatit in arta la Kunstakademie din Düsseldorf, apoi la School of Art din Glasgow. A fost prieten apropiat cu Joseph Crawhall, George Henry si James Guthrie si a locuit in Glasgow pana in 1894 unde a facut parte din grupul Glasgow School sau Glasgow Boys, toti mari admiratori ai lui Whistler. Locurile lor favorite unde pictau erau in Trossachs si Crowland din Lincolnshire. In 1883 Walton s-a alaturat lui Guthrie, care si-a luat o casa in satul Berwickshire din Cockburnspath. A pictat un insemnat numar de acuarele in Helensburgh in 1883, in care prezenta suburbia aglomerata si diferitii ei oameni. Aceste lucrari sunt considerate printre cele mai frumoase opere ale Glasgow School si apreciate pentru claritatea, culorile si puternica semnificatie decorativa. Principala sursa de venit a lui Walton au fost comenzile de portrete. In anii 1880 si 1890 a executat picturi murale in principala cladire a Expozitiei Internationale din Glasgow din 1888 si in alte cladiri din oras.
Walton a expus din 1880 atat in Glasgow, la Royal Glasgow Institute of Fine Arts, in Edinburgh, la Royal Scottish Academy, fiind ales Asociat al Academiei in 1889 si membru plin in 1905. A stat in Londra din 1894 pana in 1904, a locuit in Cheyne Walk din Chelsea si a fost vecin cu Whistler si John Lavery.
Walton s-a casatorit cu artista Helen Law (nascuta Henderson) pe 29 noiembrie 1889. Helen a renuntat la cariera ei in pictura pentru a se ocupa de familie.

Jan van Huysum sau Huijsum - Fructe şi flori - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JAN VAN HUYSUM

*

Şi iată fructe, flori, şi ramuri, şi o frunză,
Mai e şi inima-mi ce pentru tine bate,
Umilului meu dar să caţi să-i afli-o scuză,
Să nu îl farmi cu mâna albă şi curată.


Vin, răsbătut de picături de rouă dese,
De vântul dimineţii îngheţând pe frunte.
Îngăduie-oboselii reculese
Ca să viseze-odihnitoare clipe scumpe.

Pe sânul tânăr zbuciumul mi-adună
Răsună ca-ntr-o scoică ultimul sărut:
Vrea fruntea-mi pace, de trecu furtuna bună,
Să dorm şi eu, de te-odihneşti în aşternut.

poezie de Paul Verlaine


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jan van Huysum sau Huijsum
Titlul : Fructe şi flori
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Jan van Huysum sau Huijsum (15 aprilie 1682, Amsterdam – 8 februarie 1749, Amsterdam) a fost un pictor olandez. El a fost fratele lui Jacob van Huysum, fiul pictorului de flori Justus van Huysum si nepotul lui Jan van Huysum I, despre care se spune ca era rapid in decorarea usilor, paravanelor si vazelor.
Jumatate dintre picturile lui aflate in galeriile publice sunt peisaje, vederi de lacuri imaginare si porturi cu ruine si edificii clasice, paduri cu copaci nemiscati-totul foarte lucios si neted, in intregime lipsit de viata. Prima lui lucrare datata de acest gen este cea din 1717, de la Louvre, un crang cu fete care culeg flori langa un mormant, ruinele unui portic, si un palat in departare pe malul unui lac inconjurat de munti. Cateva dintre cele mai frumoase lucrari cu fructe si flori ale lui van Huysum s-au aflat in colectii private din Anglia: cele din 1723 in galeria ducelui de Ellesmere, cele din 1730-1732 in colectiile Hope si Ashburton. Unul dintre cele mai bune exemple se afla acum in National Gallery, Londra (1736–1737). Niciun muzeu public nu are lucrari mai multe si mai frumoase decat Louvre; apoi Berlin si Amsterdam; apoi St Petersburg, München, Hanovra, Dresda, Haga, Brunswick, Viena, Carlsruhe, Boston si Copenhaga.

Francesco de Goya - Familia lui Carol al IV-lea

De-aş fi rege

De-aş fi rege-aş duce-o tot în chefuri
Şi-aş întinde-ospeţe noaptea toată,
Dar pe cei cu care-aş face-o lată
I-aş ucide-a doua zi în beciuri.


Mi-aş vopsi picioarele cu roşu,
Şi-aş iubi bomboanele şi danţul,
Seara aş ieşi, plimbând cu lanţul,
Când ogarul verde, când cocoşul...

Şi din ţara mea şi-a frumuseţii
Tuturor le-aş face câte-o parte,
Încât veacuri multe după moarte
M-ar cânta tâlharii şi poeţii.

de Radu Stanca


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Francesco de Goya: Familia lui Carol al IV-lea, 1800-1801 - Museo del Prado, Madrid
Portret al familiei lui Carol al IV-lea, realizat în anii 1800-1801. Artistul priveşte monarhia spaniolă cu un ochi lucid. Scriitorul Ernest Hemingway exclamă la vederea tabloului: "Pe fiecare din aceste chipuri Goya a imprimat dispreţul pe care îl nutreşte pentru ei. Trebuie să fii geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost de altfel pentru a observa că pictorul curţii îl condamnă în ochii întregii lumi". Într-adevăr artistul expune pregnant vanitatea şi mediocritatea persoanelor portretizate.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Francesco de Goya
Titlul : Familia lui Carol al IV-lea
Titlul original: Carlos IV de España y de su familia
Data:1800
Stilul: Romanticism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 336 x 280 cm
Unde se gaseste: Museo del Prado, Madrid, Spania
Date despre pictor:

Marc Chagall - Eu şi satul - tablou de Marc Chagall


Tabloul

Nopţile de mi le-ar lumina soarele!
Dorm - leoarcă de vopsele, în patul meu
În aşternutul meu din tablouri
şi tu cu piciorul gura închizându-mi
nu mă laşi să respir, mă înăbuş.
Mă trezesc - în suferinţele
zilei ce se deşteaptă şi în speranţe
încă nedesenate
încă ne-nfăptuite în culoare. Alerg
sus, spre penelurile uscate
acolo
sunt răstignit dis-de-dimineaţă, precum Hristos
acolo mă ţintuiesc de şevalet.
Dar tabloul încă nu e terminat
în el totul mai e doar fulguraţie, sclipire revărsătoare...
Ici - o tuşă! Albastră. Ici - una verde.
Roşie. Culorile se potolesc
vine tihna...
Dar ascultă odată şi tu, mortul meu pat
uscata mea iarbă
iubire ce m-ai părăsit
şi iar revenit-ai
ascultă ce am a-ţi spune.
Mă înfăţişai sufletului tău
eu beau restul anilor ce ţi-au mai rămas.
Până-n gât sunt sătul şi de luna ta
şi de a te păzi, precum o făcusem cândva.

de Marc Chagall
 
 
************************

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall - Eu si satul - 1911. Pictata la un an dupa ce Chagall a venit la Paris, lucrarea evoca amintirile artistului legate de satul natal si de comunitatea evreiasca din localitatea Vitebsk (Belarus). In sat, taranii si animalele traiau alaturi, intr-o dependenta reciproca aici sugerata de linia de la ochiul taranului la cel al vacii. Crenguta inflorita simbolizeaza pomul vietii si este recompensa a parteneriatului lor. Pentru evrei animalele au fost, de asemenea, legatura omenirii cu Universul. Formele circulare mari sugereaza corpurile ceresti :Soarele, Luna (in eclipsa, stanga jos), si Pamantul.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Pictor: Marc Chagall
Titlul : Eu şi satul
Titlul original:
Data: 1911; Paris, Franţa
Stilul: Cubism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 150.5 x 191 cm
Unde se gaseste: Museum of Modern Art (MoMA), New York City, NY, US

Date despre pictor:
Marc Chagall ( 7 iulie 1887, Vitebsk/Belarus – 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence/Franţa), pictor modern cu un stil personal, caracterizat de puternica sa individualitate. Universul viziunilor sale poetice, care stă sub semnul fanteziei şi al melancoliei, este strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creaţia sa, la fel ca şi oraşul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul şi-a petrecut copilăria.
La 7 iulie 1887 vine pe lume la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moşe Segal, care se va face cunoscut mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul născut al familiei Zachar şi Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiş. Părinţii lui Chagall sunt oameni săraci şi foarte credincioşi. Viaţa de familie se desfăşoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul destinat de autorităţile ţariste evreilor. Părinţii sunt analfabeţi, dar fiul învaţă să scrie, să citească şi să cânte la vioară. Primele cunoştinţe le primeşte la şcoala evreiască, apoi va urma o şcoală laică. Ar vrea să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf (1906), dar reuşeşte să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primeşte primele lecţii de pictură. Înfruntând multe greutăţi, în anul următor pleacă la St. Petersburg, unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase. Chagall îşi va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la Şcoala Svansev, care reunea pe reprezentanţii avangardei ruse.În anul 1910 ia parte la expoziţia colectivă organizată de Şcoală. Se hotărăşte să plece în Franţa. În acest timp se logodeşte cu Bella Rosenfeld, care îl va aştepta la Vitebsk vreme de patru ani. Se vor căsători în anul 1915.
Ajuns la Paris, artistul îşi adaptează numele limbii franceze. La început locuieşte în cartierul Montparnasse, apoi se mută în La Ruche, unde existau aproximativ o sută de ateliere de pictură. Chagall trăieşte în sărăcie. Noaptea pictează în atelierul tixit şi dezordonat, pe pânze improvizate din feţe de masă, cearşafuri sau cămăşi de noapte, ziua continuă să studieze. Îi cunoaşte pe poeţii Max Jacob şi Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert Delaunay, lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă (1912).În anii 1913 şi 1914 îşi expune la Berlin tablourile pictate la Paris. În 1914 îşi vizitează familia în Vitebsk şi, surprins de izbucnirea războiului, va rămâne în Rusia timp de opt ani.În primul an de război, lucrează ca funcţionar de stat în St. Petersburg. În cercul cunoscuţilor din capitală se află poeţii Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin şi Alexandr Blok. Se apropie anul 1917, care aduce cu sine revoluţia şi războiul civil. În Rusia sovietică, evreii vor deveni în sfârşit cetăţeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în oraşul natal, Chagall îşi regăseşte cu emoţie rădăcinile în folclorul şi cultura evreiască, care cunoştea în acea vreme o adevărată renaştere. Etnografii evrei adună poveşti şi legende care fuseseră până atunci păstrate numai prin viu grai. Această tradiţie naţională neobişnuit de bogată reprezintă o completare a textelor cărţilor sfinte Tora şi Talmudul.În Poarta cimitirului motivul care dă titlul tabloului este o poartă monumentală încununată cu steaua lui David şi acoperită cu inscripţii în ebraică. Textul de la baza frontispiciului redă cuvintele lui Dumnezeu din cartea profetului Iezechiel: „Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel…”.
În septembrie 1944, soţia sa Bella moare în urma unei infecţii. În America, pe lângă tablouri, artistul creează şi scenografii pentru spectacolele de balet „Aleko” de Ceaikovski şi „Pasărea de foc” de Stravinsky.În 1948 se stabileşte împreună cu pictoriţa canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o cunoaşte pe Valentina Brodski, numită de el „Vava”.
Se vor stabili la Paris în apatamentul Vavei, pe insula Saint Louis.Din anul 1966, locuiesc la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa. Chagall merge de mai multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea Knesseth-lui (Parlamentul) din Ierusalim. În ultimii ani ai vieţii, Chagall continuă să lucreze neobosit. Pictează, se ocupă de sculptură, ceramică şi litografie, proiectează vitralii.
Moare la 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci şi opt de ani. Marc Chagall a intrat în istoria picturii fără să-şi fi creat propria şcoală. Până în ziua de azi nu se cunoaşte un alt artist care să se fi raportat la creaţia lui. Poezia sentimentală a tablourilor sale, onirismul lor care îşi are rădăcinile în folclorul evreiesc şi în spiritul poporului rus, culorile strălucitoare care ar fi putut fascina pe mulţi artişti nu şi-au găsit adepţi. Chagall nu a încercat să schimbe cursul istoriei picturii. A dorit pur şi simplu ca, în felul său original, să ilustreze poveşti minunate, născute din propriile experienţe, să-şi exprime propriul misticism care poartă mai mult însemnele poeziei decât ale religiei.