*
Vioara
invocă o margine
însă orice interdicţie
zace,
de cumva amestecă
printre solfegii de apă
jocurile ochilor
Magnifică noaptea
şi nicicând nu depăşeşte
decibeli ori mareele,
se-nalţă (poate) spre
conturile noastre
la dorite abstracţii
precum Celălalt (dacă
însomneşte) şi celălalt
ne lipseşte în răsuflare
de Nicoletta Di Gregorio
------------------------------------------------------------------------------------
Pictor:Georges Ribemont-Dessaignes
Titlul: Grand musicien
Titlul original: Grand musicien
Data :1920
Stilul: dada
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Georges Ribemont-Dessaignes (19 iunie 1884 - 9 iulie 1974) pictor francez.
Aici este Labirintul în care stau de vorbă cu pictorii. Paznicul muzeului îmi este prieten. Mă uimește chiar și prezența mea de aici. Sunt visătorul din "Imagine" și prieten cu Van Gogh. Ceasul cu cuc de la tata măsoară încă secundele.
vineri, 19 iunie 2020
Thomas Sully -The Torn Hat
Copilul lunii
ceea ce s-a strecurat în odaia mamei mele în acea
noapte târzie de iunie, pipăindu-i burta uriaşă,
m-a invitat să ies afară, cu capul rotund şi fără surâs.
o fi fost luna, obişnuia să rânjească tata.
legănându-mă? a fost luna,
dar nimeni nu conştientizase asta atunci.
luna înţelege locurile întunecate.
luna îşi are propriile secrete.
ea păstrează toată lumina pe care o poate păstra.
noi fetele aveam zece ani şi chicoteam
în hăinuţele noastre de mâna a doua. Ne doream sâni,
pretindeam că-i aveam, ne împleteam singure
lenjeria. ella se credea regină,
jay jonson mă învăţa sărutul frantuzesc;
pe tine cine te învaţă?
luna e regina a tot şi a toate.
ea stăpâneşte oceanele, râurile, ploaia.
când sunt întrebată ale cui sunt aceste lacrimi,
dau vina întotdeauna pe lună.
poezie de Lucille Clifton
-------------------------- -------------------------- -------------------------- ------
Pictor:Thomas Sully
Titlul:The Torn Hat
Titlul original: The Torn Hat
Data : 1820
Stilul: Romantism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Thomas_Sully (19 iunie 1783 – 5 noiembrie 1872), pictor portretist american nascut in Anglia
ceea ce s-a strecurat în odaia mamei mele în acea
noapte târzie de iunie, pipăindu-i burta uriaşă,
m-a invitat să ies afară, cu capul rotund şi fără surâs.
o fi fost luna, obişnuia să rânjească tata.
legănându-mă? a fost luna,
dar nimeni nu conştientizase asta atunci.
luna înţelege locurile întunecate.
luna îşi are propriile secrete.
ea păstrează toată lumina pe care o poate păstra.
noi fetele aveam zece ani şi chicoteam
în hăinuţele noastre de mâna a doua. Ne doream sâni,
pretindeam că-i aveam, ne împleteam singure
lenjeria. ella se credea regină,
jay jonson mă învăţa sărutul frantuzesc;
pe tine cine te învaţă?
luna e regina a tot şi a toate.
ea stăpâneşte oceanele, râurile, ploaia.
când sunt întrebată ale cui sunt aceste lacrimi,
dau vina întotdeauna pe lună.
poezie de Lucille Clifton
--------------------------
Pictor:Thomas Sully
Titlul:The Torn Hat
Titlul original: The Torn Hat
Data : 1820
Stilul: Romantism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Thomas_Sully (19 iunie 1783 – 5 noiembrie 1872), pictor portretist american nascut in Anglia
Dame Vera Lynn
Ne vom revedea
(We'll Meet Again)
Ne vom revedea,
Nu ştiu unde,
Nu ştiu când,
Dar ştiu că ne vom revedea într-o zi însorită,
Continuă să zâmbeşti
Exact aşa cum faci mereu
Până când albastrul cerului va alunga norii negri.
Şi n-ai vrea să îi saluţi
Pe oamenii pe care-i cunosc,
Spune-le că nu o să stau mult,
Se vor bucura să afle
Că în timp ce tu mă priveai plecând
Eu cântam cântecul acesta.
Ne vom revedea,
Nu ştiu unde,
Nu ştiu când,
Dar ştiu că ne vom revedea într-o zi însorită,
Ne vom revedea,
Nu ştiu unde,
Nu ştiu când,
Dar ştiu că ne vom revedea într-o zi însorită,
Continuă să zâmbeşti
Exact aşa cum faci mereu,
Până când albastrul cerului va alunga norii negri.
Şi n-ai vrea să îi saluţi
Pe oamenii pe care-i cunosc?
Spune-le că nu o sa stau mult,
Se vor bucura să afle
Că în timp ce tu mă priveai plecând
Eu cântam cântecul acesta.
Ne vom revedea,
Nu ştiu unde,
Nu ştiu când,
Dar ştiu că ne vom revedea într-o zi însorită,
Cantec de Vera Lynn
-----------------------------------------
Vera Lynn (20 Martie 1917 – 18 iunie 2020)
Cântăreaţa Vera Lynn, care a devenit un simbol al speranţei în Marea Britanie în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi mai recent pe durata pandemiei de coronavirus, graţie cântecului său "We Will Meet Again", a murit joi la vârsta de 103 ani.
Vera Lynn, supranumită "iubita forţelor armate", a contribuit la ridicarea moralului trupelor britanice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
-------------------------------------------------
Dame Vera Lynn, Music Legend Painting by Esoterica Art Agency
joi, 18 iunie 2020
Giuseppe "José" Pancetti - Autoportret
Poate mă prinde melancolia-n pat
Poate mă prinde melancolia-n pat
de meditez la blânda-mi viață furtunoasă
și-n zori trezindu-mă și visuri vane dispărând
în fața zemii de lapte îmi înec disperările.
Marginile fără miere ale ceștii
ciobite de care mă agăț să beau
și pe gât mi-alunecă încet
durerea ce se-abandonează
imaginilor de ieri, când erai.
Ce păcat singurătatea asta, acest
a scrie versuri ascultând nevolnica
inimă mereu în aceeași cameră
cu două mari ferestre, o masă
și un pătuț de burlac în mizerie.
Și dacă urechea întind doar către vaierul
stingher al scărilor de remușcări bătute
aud coborârea ta distrusă de speranță.
de Dario Bellezza
-------------------------- -------------------------- ------------
Pictor: Giuseppe "José" Pancetti
Titlul:autoportret
Titlul original: autoportret
Data :1952
Stilul: Post-Impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor
Giuseppe "José" Pancetti (18 iunie 1902 – 10 februarie 1958) pictor modernist brazilian
Poate mă prinde melancolia-n pat
de meditez la blânda-mi viață furtunoasă
și-n zori trezindu-mă și visuri vane dispărând
în fața zemii de lapte îmi înec disperările.
Marginile fără miere ale ceștii
ciobite de care mă agăț să beau
și pe gât mi-alunecă încet
durerea ce se-abandonează
imaginilor de ieri, când erai.
Ce păcat singurătatea asta, acest
a scrie versuri ascultând nevolnica
inimă mereu în aceeași cameră
cu două mari ferestre, o masă
și un pătuț de burlac în mizerie.
Și dacă urechea întind doar către vaierul
stingher al scărilor de remușcări bătute
aud coborârea ta distrusă de speranță.
de Dario Bellezza
--------------------------
Pictor: Giuseppe "José" Pancetti
Titlul:autoportret
Titlul original: autoportret
Data :1952
Stilul: Post-Impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor
Giuseppe "José" Pancetti (18 iunie 1902 – 10 februarie 1958) pictor modernist brazilian
Abonați-vă la:
Postări (Atom)