Fra Bartolomeo - aniversare - Portretul lui Girolamo Savonarola

ANIVERSAREA PICTORULUI FRA BARTOLOMEO

Savonarola

Mi se-arătă Savonarola care-mi zise:
Să ardem copacii pe rugul vanităţilor,
să ardem iarba, grâul, porumbul,
ca să fie totul mai simplu !
Să sfărâmăm pietrele, să smulgem
râurile din albie, ca să fie totul
mai simplu, cu mult mai simplu !
Să renunţăm la picioare,
pentru că mersul e-o vanitate.
Să renunţăm la privire,
pentru că ochiul e-o vanitate.
Să renunţăm la auz pentru că urechea
e-o vanitate.
Să renunţăm la mâini,
ca să fie totul mai simplu, cu mult
mai simplu !
Mi se-arătă Savonarola în vis,
ca o rană veche a creierului lumii.
Mi se-arătă în vis
şi m-am trezit urlând şi strigând.

de Nichita Stanescu

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Fra Bartolomeo
Titlul: Portretul lui Girolamo Savonarola
Titlul original:
Data: c. 1498
Stilul:Academism
Mod de realizare: ulei pe lemn
Dimensiunea: 47 x 31 cm
Unde se gaseste: Museo Nazionale di San Marco din Florenta

Date despre pictor:
Fra Bartolomeo (cunoscut și ca Fra Bartolomeo di Pagholo sau Baccio della Porta) (n. 28 martie 1472-6 octombrie 1517) a fost un pictor renascentist italian pe teme religioase.
S-a nascut in Savignano di Prato, Toscana. A primit porecla de Baccio della Porta deoarece casa lui era langa Porta („Poarta”) San Pier Gattolini.
Incepand cu 1483 ori 1484, la recomandarea lui Benedetto da Maiano, a intrat ca ucenic in atelierul lui Cosimo Rosselli. In 1490 ori 1491 a inceput colaborarea cu Mariotto Albertinelli. La sfarsitul anilor 1490, Baccio a fost atras de invataturile lui Fra Girolamo Savonarola, care a acuzat ca ce vedea era arta contemporana amagitoare si depravata. Savonarola a argumentat printr-o directa ilustrare vizuala a Bibliei pentru educarea celor incapabili sa o citeasca. Din 1498 este faimosul sau portret a lui Savonarola, actualmente in Museo Nazionale di San Marco din Florenta.
El a renuntat la pictura pentru cativa ani pana in 1504 cand a devenit seful atelierului din manastire si supus al superiorului manastirii. In acelasi an a inceput „Vision of St. Bernard” pentru capela familiei Bernardo Bianco in Badia Fiorentina, terminata in 1507. Curand dupa aceea, Raphael a vizitat Florenta si s-a imprietenit cu calugarul. Bartolomeo a invatat perspectiva de la tanarul artist, in timp ce Raphael si-a imbunatatit indemanarea in pictarea draperiilor, ceea ce s-a observat dupa intalnirea lor.
La inceputul lui 1508 Bartolomeo s-a mutat in Venetia sa picteze „Holy Father, St. Mary Magdalene and St. Catherine of Siena” pentru calugarii Dominicani de la San Pietro Martire din Murano, influentat oarecum de coloristica venetiana. Deoarece Dominicanii nu i-au platit lucrarea, el a dus-o la Lucca, unde poate fi vazuta acum.

Jean-Paul Laurens - Ostatici - Captivi

ANIVERSAREA PICTORULUI FRANCEZ JEAN-PAUL LAURENS

ostatici

captivi
in iluzii inexistente si dureroase
copiii se odihnească pentru un minut
o oră,
o zi,
o săptămână,
un timp.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jean-Paul Laurens
Titlul: Ostatici
Titlul original: Assouan
Data: 1896
Stilul:Academism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Jean-Paul Laurens (1838 – 1921), a fost un pictor si sculptor francez, unul dintre ultimii exponenti majori ai stilului academic francez. S-a nascut in Fourquevaux, a fost elevul lui Léon Cogniet si Alexandre Bida. Un hotarat anti-cleric si republican, lucrarile lui au avut deseori teme istorice si religioase, prin care cauta sa transmita un mesaj de opozitie la opresiunea monarhica si clerica.Eruditia si maiestria lui tehnica au fost foarte admirate in timpul lui, insa in ultimii ani, tehnica lui hiper-realistica a ajuns sa fie privita ca excesiv de didactica. Laurens a fost angajat de A Treia Republică Franceză sa picteze numeroase lucrari publice, incluzand bolta de otel a primariei din Paris, monumentalele serii cu viata Saint Genevieve din apsida Panthéon-ului, tavanul de la Odéon Theater si holul Capitoliului de la Toulouse. Laurens a fost profesor la École nationale supérieure des Beaux-Arts din Paris, unde i-a avut ca elevi pe André Dunoyer de Segonzac si George Barbier. Doi dintre fiii lui, Paul Albert Laurens (1870-1934) si Jean-Pierre Laurens (1875-1932), au devenit pictori si profesori la Académie Julian. A murit la Paris in 1921.

Eugene Delacroix - Frederic Chopin - Gazebo

IMI PLACE CHOPEN

Îţi aduci aminte de acea muzică de pian
Atât de plăcută, de neobişnuită,
Acea clasică senzaţie,
confuzie sentimentală ?

Obişnuiai să spui :
« Îmi place Chopin,
Iubeşte-mă din când în când. »

Zile ploioase nu-şi iau niciodată « Adio »
De la dorinţă când suntem împreună,
Zile ploioase crescând în ochii tăi,
Spune-mi unde e calea mea.

Imaginează-ţi chipul
Reflectat în razele soarelui,
O imagine a cerului albastru
Mereu îţi distrage atenţia.

Obişnuiai să spui :
« Îmi place Chopin,
Iubeşte-mă din când în când. »

Zile ploioase nu-şi iau niciodată « Adio »
De la dorinţă când suntem împreună,
Zile ploioase crescând în ochii tăi,
Spune-mi unde e calea mea.

GAZEBO
------------------------------------------------------------------------------------
Eugene Delacroix - Frederic Chopin - 1838. Aceasta reprezentare a pianistului si compozitorului polonez, Chopin e unul dintre cele mai cunoscute portrete ale lui Delacroix. Initial a fost conceput ca un portret dublu al lui Chopin si al lui George Sand, dar in 1873 tabloul a fost separat, cealalta jumatate fiind acum la Copenhaga.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

 -----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Ferdinand Victor Eugène Delacroix
Titlul: Frederic Chopin
Titlul original: Frederic Chopin
Data: 1838
Stilul: Romantic
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 38 x 45.5 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Ferdinand Victor Eugène Delacroix (26 aprilie 1798 -13 august 1863) a fost un important pictor francez din perioada aparţinând romantismului.
Când Eugène Delacroix este numit membru al Academiei de Arte Frumoase, Ingres nu-şi poate opri un strigăt : „Iată-l şi pe lup la stână!”. Este drept că, la vremea respectivă, Delacroix era considerat un pictor cu o influenţă dăunătoare si obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Reacţiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările şi-l acuză de „masacrarea mascată a picturii”.În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul Măcelul din Chios. Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix îşi găseşte deja câţiva apărători, în timp ce tânara şcoală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberaţi de sub jugul convenţiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspiraţie îi este proprie şi lui Delacroix, care afirmă : „Nimeni şi nimic nu mă impiedică să percep lucrurile aşa cum vreu eu”.
Prezentarea la Salon a Morţii lui Sardanapal, în anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de şapte ani. În tot acest timp, se va vedea exclus din sălile de expoziţii.
Baudelaire descrie astfel această situaţie : „Niciodată un artist nu a fost mai atacat, mai luat în derâdere şi mai condamnat. Dar ce înseamnă pentru noi această indecizie a cercurilor elitiste, nemulţumirea câtorva saloane burgheze, respirând ură şi unde pedanteria joacă domino ? Problema este expusă în detaliu, iar dovada se află înaintea lor –evidentă, mare, strălucitoare”. Victor Hugo scrisese : „Oare fluierăturile proştilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?”

Pieter Bruegel cel Bătrân - Caderea lui Icarus

ANIVERSAREA PICTORULUI PIETER BRUGEL CE BATRAN

Motto: „Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul !”
(Nichita Stănescu –“Laudă omului”)

------------------------------------------------------------------------------
PIETER BRUEGEL
CADEREA LUI ICAR - 1555
Caderea lui Icarus este o opera cu o compozitie surprinzatoare. Episodul care da titlul tabloului, ascuns in coltul din dreapta jos, este aproape invizibil: in prima clipa nici nu-l observam pe baiatul care se ineaca. Bruegel da glas indiferentei adultilor fata de tragedia traita de tanarul Icar, ei trebuie sa-l fi observat in inaltimi – fapt sugerat de privirea pastorului ridicata spre cer - ,dar au preferat sa se intoarca la indelemnicirile lor. La interpretarea scenei ne ajuta si zicala flamanda: “Nici un plugar nu-si intrerupe lucrul din pricina mortii unui semen” Pictorul nu a dorit sa infiereze superficialitatea omeneasca, ci mai degraba a intentionat sa isi exprime admiratia fata de o actiune eroica. In acele vremuri de lupta pentru libertatea credintei, marcate de tulburari iscate pe fond religios si de incercari de redobandire a independentei politice, istoria lui Dedal si a fiului sau ii atrage atentia lui Bruegel. Este adevarat ca, daca Icar s-ar fi comportat mai rational, nu si-ar fi pierdut viata, dar nici nu ar fi fost cunoscut sentimental libertatii. In favoarea justetii acestei interpretari a tabloului se pronunta si prezenta in naratia lucrarii a vasului plutind cu toate panzele sus in directia soarelui si a orizontului plin de promisiuni.
--------------------------------------------------------------------------------------

https://ciobotaruadrian.blogspot.com/2021/04/yiannis-moralis-female-nude.html

 

 https://ciobotaruadrian.blogspot.com/2021/04/theodor-kittelsen-castelul-soria-moria.html

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Pieter Bruegel cel Bătrân
Titlul: Caderea lui Icarus
Titlul original: De val van Icarus
Data: c.1560
Stilul: Renastere - Perioada Antwerp (1554-1562)
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 112 x 73.5 cm
Unde se gaseste: Royal Museums of Fine Arts of Belgium, Brussels, Belgium

Date despre pictor:
Pieter Bruegel cel Bătrân (Pieter Bruegel the Elder)(n. ca. 1525, Kempen – d. 18 septembrie 1569, Bruxelles), numit și Bruegel al Țăranilor, este cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Grație originalității și unicității operei sale, ocupă un loc excepțional în istoria picturii. Artistul renunță la tradițiile și tiparele Renașterii, dar profită la maximum de experiențele predecesorilor săi flamanzi și italieni pentru a-și dezvolta propriul stil.
Pieter Bruegel cel Bătrân s-a născut cândva între anii 1525 și 1530 în regiunea Kempen, în apropierea graniței de astăzi dintre Olanda și Belgia. A plecat de tânăr la Antwerpen, pe atunci cel mai important port din această parte a Europei. Își face ucenicia la Pieter Coecke van Aalst, pictorul curții lui Carol Quintul.În anul 1551 este acceptat ca maestru în „Breasla Sfântului Luca”. Lucrează împreună cu pictorii Hieronymus Cock și Peeter Balten și participă la activitatea celebrei „Camera retoricienilor” din Antwerpen, un fel de club al scriitorilor care avea relații cu breasla locală a pictorilor.
În anul 1552 Bruegel pornește într-o călătorie în Italia, care avea să dureze doi ani. Vizitează Roma și Napoli, realizând un mare număr de desene, care vor stârni admirația prietenilor artistului. Întors la Antwerpen, își mută preocupările în cu totul altă direcție: începe să studieze obiceiurile locale, frecventează cârciumile flamande și ia parte la petreceri populare. Lumea țăranilor, cel mai puțin atinsă de convențiile impuse de comportament și etichetă, devine pentru Bruegel sursa principală de inspirație. Adesea, îmbrăcat în straie țărănești, dându-se drept o rudă sau sătean, ia parte la petrecerile lumii satului, unde observă atent și face nenumărate schițe.
Din cauza tulburărilor politice care cutremură Olanda acelor vremuri, Bruegel se mută în anul 1563 la Bruxelles, unde are loc căsătoria cu Marieke Coecke. Primul fiu, Pieter, cel ce va deveni pictorul Pieter Bruegel cel Tânăr, vede lumina zilei în anul 1564. Din acel moment, Bruegel începe să creeze cea mai mare parte a operei sale, cele mai importante tablouri fiind realizate în răstimp de mai puțin de șase ani.
Pictorul moare la Bruxelles pe 18 septembrie 1569. Deoarece Inchiziția teroriza întreaga Flandră, artistul, aflat pe patul de moarte, arde câteva dintre cele mai compromițătoare pânze, pentru a-și proteja familia. Va fi înmormântat în naosul din dreapta al bisericii Notre-Dame de la Chapelle din Bruxelles.

Albert Marquet - aniversare - Un cal în portul Marseille

ANIVERSAREA PICTORULUI FAUVIST ALBERT MARQUET

***

pe cer un singur nor
câteva zâmbete
vântul îndoaie fumul coşurilor
amurgul pictează umbre.

în portul Marseille
un cal în singurătatea lui
bate din copită
în faleza plină de gânduri.
aşteaptă un răspuns
nu vrea să plece singur
visează la cineva care îi este drag.

O sirenă fluieră, fluieră
sosirea călăreţului.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Albert Marquet
Titlul: Un cal în portul Marseille
Titlul original:
Data: 1916
Stilul: fauvism
Mod de realizare: ulei
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
Albert Marquet (27 martie 1875 – 13 iunie 1947), pictor fauvist francez.
Familia l-a sprijinit inca de la inceput in cariera sa artistica. Marquet pleaca in 1890 la Paris, unde lucreaza in atelierul lui Gustave Moreau, la fel ca alti tineri artisti fovisti, si urmeaza cursurile de pictura la Ecole des Beaux-Arts. Picteaza in special peisaje, inspirate de imaginile descoperite in calatoriile sale prin Franta, remarcandu-se prin compozitii precum Quai du Louvre et Le Pont-Neuf a Paris. Intre 1894 – 1904 s-a perfectionat realizand copii la Luvru dupa lucrarile marilor maestri.
In 1898 se inscrie alaturi de Henry Matisse la scoala lui Eugène Carrière si in 1901 participa la Salon des Independants.
Duce o viata retrasa alaturi de sotia sa, Marcelle Matinet si prefera sa calatoreasca foarte mult, ajungand in Africa de Nord si plimbandu-se prin Europa. Marquet a lucrat si impreuna cu Raoul Dufy in Normandia si Le Havre. Avea sa renunte ulterior la fovism in favoarea unui stil elegant si influentat de impresionism.