sâmbătă, 1 aprilie 2017

Albert Samuel Anker - aniversare - Fetiţă dormind pe o bancă de lemn



ANIVERSAREA PICTORULUI ALBERT SAMUEL ANKER


vis


pe o bancă de lemn
o fetiţă doarme
alături de crinoline şi pantofi de lac
în mirosul florilor de liliac.

(cav)

 






----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Albert Samuel Anker
Titlul: Fetiţă dormind pe o bancă de lemn
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
Albert Samuel Anker (1 aprilie 1831 – 16 iulie 1910) a fost un pictor si ilustrator elvetian considerat „pictor national” al Elvetiei datorita descrierilor sale populare ale vietii rurale elvetiene din secolul al XIX-lea. Nascut in Ins ca fiul al veterinarului Samuel Anker, Anker a frecventat scoala in Neuchâtel, unde el si Auguste Bachelin, ulterior coleg artist, au luat lectii de desen cu Louis Wallinger in 1845–48. In 1849–51, el a urmat cursurile la Gimnaziul Kirchenfeld (de) din Berna, absolvind cu Matura(diploma de maturitate). Dupa aceea a studiat teologia, incepand in 1851 in Bernasi continuind la universitatea din Halle, Germania. Insa in Germania a fost inspirat de marile colectiii de arta, iar in 1854 si-a convins tatal sa fie de acord sa urmeze o cariera artistica.
Anker s-a mutat in Paris, unde a studiat cu Charles Gleyre si a urmat cursurile École nationale supérieure des Beaux-Arts in 1855–60. Si-a instalat un studio in atticul casei parintilor lui si a participat in mod regulat in expozitii din Elvetia si in Paris. Anker s-a casatorit cu Anna Rüfli in 1864, si au avut sase copii; cei patru copii care n-au murit in frageda copilarie – Louise, Marie, Maurice si Cécile – apar in cateva dintre picturile lui Anker. In 1866, el a castigat o medalie de aur la Salonul din Paris pentru lucrarile „Schlafendes Mädchen im Walde” (1865) si „Schreibunterricht” (1865); in 1878 a fost facut cavaler al Légion d’honneur. In 1870–74 a devenit membru al Marelui Consiliu din Berna, unde a sustinut constructia muzeului Kunstmuseum din Berna.
Aparte de obisnuitele sale stationari de iarna in Paris, Anker a calatorit frecvent in Italia si alte tari europene. In 1889–93 si 1895–98 a fost membru al Comisiei Federale Elvetiena de Arta, iar in 1900 a primit titlul de doctor onorific al Universitatii din Berna. Un infarct in 1901 i-a redus capacitatea de lucru. Doar dupa moartea lui in 1910 a fost prima expozitie dedicata lui, tinuta la Musée d’art et d’histoire din Neuchâtel.

vineri, 31 martie 2017

John La Farge - aniversare - Portretul sotiei

ANIVERSAREA PICTORULUI JOHN LA FARGE CU VERSURILE LUI OCTAVIO PAZ

 * * *

Azi noapte
în patul tău
am fost trei:
tu eu luna .


* * *

Să dorm să dorm în tine
sau mai bine să mă trezesc
să deschid ochii
în centrul tău
negru alb negru
alb
 Să fiu soarele fără somn
pe care memoria ta îl aprinde
(şi
amintirea mea în interiorul amintirilor tale)


de Octavio Paz

----------------------------------------------------------------------------------------






































Pictor: John La Farge
Titlul: Portretul sotiei
Titlul original: Sleep
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor: John La Farge (31 martie 1835 – 14 noiembrie 1910) pictor, muralist, a creat vitralii, a fost decorator si scriitor american. Interesul său în artă a început în timpul studiilor sale la Mount St. Mary’s University din Maryland si St. John’s College (acum Fordham University) din New York. Initial a vrut sa studieze dreptul, insa s-a razgandit dupa prima sa vizită la Paris din 1856. Stimulat de artele din oras, el a studiat cu Thomas Couture si a devenit conectat cu lumea literară. El a studiat si cu pictorul William Morris Hunt în Newport. Primele sale desene și peisaje făcute în Newport demonstreaza originalitatea în tonurile de culoare. A fost un pionier in studiul artei japoneze a carei influența se observa in lucrarile lui. Între 1859 și 1870 a ilustrat lucrarile lui Tennyson, ‘Enoch Arden’ si a lui Robert Browning, ‘Men and Women’. Prima sa pictura murală a fost făcută la Trinity Church, Boston, in 1873. În plus, el a făcut multe călătorii în Orient și Pacificul de Sud care l-au inspirat in picturile sale. El a fost unul din cei șapte membrii fondatori ai Academiei Americane de Arte si Litere in 1904. El a fost tatăl lui John La Farge, Jr. , un iezuit cunoscut pentru campaniile sale antirasiste .

William Holman Hunt - Pastorul cel rau

SHAKESPEARE

Shakespeare a creat lumea în sapte zile.

 În prima zi a facut cerul, muntii si prapastiile sufletesti
În ziua a doua a facut rîurile, marile, oceanele
Si celelalte sentimente –
Si le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,
lui Antoniu, Cleopatrei si Ofeliei,
Lui Othelo si altora, Sa le stapîneasca, ei si urmasii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strîns toti oamenii
Si i-a învatat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznadejdii,
Gustul geloziei, al gloriei si asa mai departe,
Pîna s-au terminat toate gusturile.


Atunci au sosit si niste indivizi care întîrziasera.
Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compatimire,
Si le-a spus ca nu le ramîne de cît sa se faca
Critici literari
Si sa-i conteste opera.
Ziua a patra si a cincea le-a rezervat rîsului.
A dat drumul clovnilor
Sa faca tumbe,
Si i-a lasat pe regi, pe împarati
Si pe alti nefericiti sa se distreze.
În ziua a sasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtuna,
Si l-a învatat pe regele Lear
Cum trebuie sa poarte coroana de paie.
Mai ramasesera cîteva deseuri de la facerea lumii
Si l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a saptea s-a uitat daca mai are ceva de facut.
Directorii de teatru si umplusera pamîntul cu afise,
Si Shakespeare s-a gîndit ca dupa atîta truda
Ar merita sa vada si el un spectacol.
Dar mai întîi, fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara putin.

de Marin Sorescu
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
WILLIAM HOLMAN HUNT- PASTORUL RAU (1851) –
Tabloul - Pastor rau - este inspirit de “Regale Lear” al lui Shakespeare. Pastoral isi neglijeaza oile, nu-si foloseste glasul pentru treaba, ci pentru propria distractie. In acelas timp, intruchipeaza si pe acei pastori, care in loc sa-si slujeasca credinciosii aflati in permanenta in primejdie, exagereaza problemele neesentiale pentru sufletul omenesc. Este mai mult un pretext, tabloul, pentru a critica atitudinea contemporanilor sai fata de religie, dacat o ilustratie la textul lui Shakespeare
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: William Holman Hunt
Titlul: Pastorul cel rau
Titlul original:
Data: 1851
Stilul: Romantic
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
William Holman Hunt(2 aprilie 1827 – 7 septembrie 1910) a fost un pictor englez, unul din fondatorii Frăției Pre-Rafaelite(Pre-Raphaelite Brotherhood).William Holman Hunt si-a schimbat numele de „Hobman” in Holman dupa ce a observat ca un pastor i-a pronuntat gresit numele cand s-a botezat la biserica Saint Mary the Virgin, Ewell.Dupa ce a urmat cursurile de arta ale scolii Royal Academy, Hunt s-a razvratit impotriva influentei fondatorului ei, Sir Joshua Reynolds. A infiintat miscarea pre-rafaelita in 1848, dupa ce l-a intalnit pe poetul si artistul Dante Gabriel Rossetti. Impreuna cu John Everett Millais au cautat sa revitalizeze arta punand accent pe observarea detaliata a lumii naturale intrun spirit de quasi-religios devotament fata de adevar.
Aceasta abordare religioasa a fost influentata de calitatile spirituale ale artei medievale, in opozitie cu pretinsul rationalism al Renasterii intruchipate de Raphael.

William Morris Hunt - aniversare - Marguerite

ANIVERSAREA PICTORULUI AMERICAN WILLIAM MORRIS HUNT

Clar de luna

Ti-e sufletul un peisaj ales,
Cu dans bergam si mastile bizare,
Ce din laute adiind ades
Par triste sub fantasta deghizare.


Cantand iubirea pe un ton minor
Si tot la fel viata oportuna,
Par sa nu creada-n fericirea lor,
Iar zvonul li se pierde-n clar de luna,

In calmul trist al lunii,dand ragaz
In arbori pasarilor sa viseze
Si sa suspine, zvelte si-n extaz,
Printre statui, havuzurile treze.

de Paul Verlaine



----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: William Morris Hunt
Titlul: Marguerite
Titlul original: Marguerite
Data: 1870
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
William Morris Hunt(31 martie 1824 – 8 septembrie 1879), pictor american, s-a nascut la Brattleboro, Vermont.
Familia tatalui sau a fost una dintre fondatoarele Vermontului si printre cele mai mari proprietare de pamant. Hunt a intrat la Harvard, insa s-a retras din primul an.Deoarece tatal lui nega oportunitatea de a picta sau desena, mama lui a considerat ca trebuie sa li se dea o sansa copiilor sa studieze arta in cele mai bune academii — chiar daca asta insemna sa plece in Europa pentru a studia.
Dupa moartea tatalui lui care s-a imbolnavit de holera, mama lui Hunt si-a luat cei doi copii si au plecat in Elvetia, in sudul Frantei si la Roma, unde Hunt a studiat cu Couture in Paris, dupa care a intrat sub influenta lui Jean-François Millet, de la care a invatat principiile scolii de la Barbizon. Familia Hunt a ramas in Europa timp de doisprezece ani.
Dupa ce a plecat din Paris, Hunt a pictat si si-a deschis o scoala de arta la Newport, Rhode Island, unde avea rude, apoi a plecat in Boston, unde a pictat, a predat lectii de arta si a devenit un popular portretist.
Compania lui Millet a avut o influenta covarsitoare asupra stilului lui Hunt, iar calitatea lucrarilor lui a crescut.A fost unul dintre cei mai mari reprezentanti ai scolii din Barbizon in America, si mai mult decat alti artisti, a convins generatia tanara de pictori americani sa se indrepte spre Paris.

Peder Henrik Kristian Zahrtmann - aniversare - Portretul Vilhelminei Erichsen


ANIVERSAREA PICTORULUI PEDER HENRIK KRISTIAN ZAHRTMANN PE VERSURILE LUI NICHITA STANESCU

Parcă dormim şi visăm

Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea,

şi eu am crezut-o, pentru că devenea
mai grea sau mai uşoară după voie
asemenea păsărilor în zbor.

Alergam în sus pe scările de beton
şi ea ridica din îmbrăţişarea mea
doi ochi lucioşi, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.

Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.

Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârşise demult. Şi clădirea.
Trecuserăm şi de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Şi poate nici noi
nu mai eram.

de Nichita Stănescu
din volumul „Dreptul la timp” (1965)




----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Peder Henrik Kristian Zahrtmann
Titlul: Portretul Vilhelminei Erichsen
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Peder Henrik Kristian Zahrtmann, cunoscut sub numele de Kristian Zahrtmann, (31 martie 1843 – 22 iunie 1917) a fost un pictor danez. El a facut parte din generatia de artisti danezi de la sfarsitul secolului al XIX-lea, alaturi de Peder Severin Krøyer si Theodor Esbern Philipsen, care au rupt-o cu strictetea academicismului traditional si mostenirea picturii daneze din epoca de aur, in favoarea naturalismului si realismului.
El a fost cunoscut in special pentru picturile cu subiecte istorice, mai ales cele care descriu evenimente importante, tragice, femei legendare din istoria daneza. A pictat si multe alte genuri, inclusiv peisaje, scene de strada, scene rurale si portrete.
A avut o mare influenta asupra dezvoltarii artei daneze sustinand stilul individual al studentilor sai in anii cat a predat, precum si prin folosirea de pionierat a culorii.
S-a nascut in Rønne, Danemarca pe insula Bornholm, fiul doctorului sef al insulei, Carl Vilhelm Zahrtmann si al Laurei Pauline. El a fost cel mai mare copil dintre cei sapte frati si doua surori. Dupa ce a absolvit scoala Realskole din Rønne la varsta de 17 ani, el a fost trimis la Sorø Academy, unde a studiat pictura cu peisagistul Johannes Georg Smith Harder (cunoscut si ca Hans Harder). Deseori era invitat in casa directorului Academiei, poetul Bernhard Severin Ingemann, unde a avut sansa sa socializeze cu profesorii scolii si alti invitati, ca de exemplu Hans Christian Andersen. A absolvit scoala in 1862, si a primit gradul de masterand in 1863. In aceasta perioada a locuit cu o familie a caror fiica era pictorita, ceea ce l-a inspirat sa-si incerce norocul ca artist.
Dupa absolvire a plecat la Copenhaga, unde in iarna 1863-1864 a studiat desenul la Institutul Technic sub indrumarea lui Christian Hetsch si a arhitectului Ferdinand Vilhelm. Jensen. In aceeasi perioada a luat si lectii private de la pictorul de compozitie Wenzel Ulrich Tornøe. In octombrie 1864 a inceput studiile la Academia Regala Daneza de Arte (Det Kongelige Danske Kunstakademi) unde a studiat cu Johan Adolph Kittendorff, Wilhelm Marstrand, Jørgen Roed, Niels Simonsen si Frederik Vermehren. Printre colegii lui de clasa s-au aflat August Jerndorff, Peder Severin Krøyer si Rasmus Frederik Hendriksen.
A absolvit Academia in 1868, iar in urmatorul an a expus o lucrare, „En Konfirmandinde paa Bornholm” („A Young Girl Being Confirmed on Bornholm”), pentru prima oara la Charlottenborg. Intre 1869-1891 a expus in mod regulat la Charlottenborg, dupa aceea in mod sporadic.
S-a imprietenit cu pictorii Otto Carl Bentzon Haslund si Pietro Købke Krohn, cu care a impartit un studio.
Deja devenise interesat de istoria eroinei din secolul al XVII-lea, Leonora Christina Ulfeldt (cunoscuta si ca Eleanor Christine), fiica unui rege danez, inainte de publicarea postuma din 1869 a autobiografiei din 1674, Jammers Minde („Remembrance of Misery”), pe care a primit-o in dar de la Haslund si Krohn.
Contesa Leonora Christina de Schleswig-Holstein, fiica regelui Christian IV in urma unei casatorii morganatice din dragoste cu o nobila fecioara daneza, a cazut din gratii din cauza inaltei tradari a sotului ei, Corfits Ulfeldt. De aceea a fost intemnitata timp de 22 de ani in Turnul Albastru (Blåtårn) din castelul Copenhaga si si-a trait ultimii ani de viata in singuratatea manastirii din Maribo.
Zahrtmann a comemorat povestea ei intr-o serie de 18 picturi de dimensiuni mari. Prima dintre aceste picturi a fost facuta publica in 1871, „Slotsfogden skjæmter med Kvinderne i den nylig fængslede Kongedatters Kammer paa Blaataarn” („Castle Keeper Banters with Women in the Chamber of the King’s Daughter in the Blue Tower”). Pictura care i-a adus premiul Neuhausen (Neuhausenske Præmie’), a fost vanduta Uniunii de Arta (Kunstforeningen) a influentului critic si istoric de arta Niels Laurits Høyen si a fost urmata de o serie de picturi pe aceeasi tema. Aceste picturi i-au stabilit reputatia de unul dintr cei mai importanti pictori ai vremii sale.
In decembrie 1875 a plecat in Italia cu finantare de la tatal sau, inainte de a primi o bursa de la Academie. Intre 1875-1878 a locuit in Italia (Roma, Siena, Amalfi si Saracinesco), unde a produs numeroase picturi. Dupa aceea a calatorit de mai multe ori in Italia, inclusiv in 1882-1884 cu o bursa Ancher Fund, impreuna cu artistii Joakim Frederik Skovgaard, Theodor Esbern Philipsen si Viggo Pedersen. El a fost fascinat de viata de acolo, de puternicul soare italian, de stralucirea culorilor, precum si de exotismul ritualurilor bisericii catolice pe care le-a descris in multe picturi.
In iunie 1883 a calatorit pentru prima oara in oraselul de munte Civita d’Antino, oras pe care a inceput sa-l considere a doua lui casa. Intre 1890-1911 si-a petrecut fiecare vara in Civita d’Antino, unde a locuit cu familia Cerroni si unde a adunat prieteni si studenti intr-o colonie anuala de artisti. A fost numit cetatean de onoare al orasului in 1902.
De asemenea a calatorit de cateva ori in Grecia, precum si in Franta si Portugalia.
A expus la Expoziţia Mondială din Paris in 1878, 1889, 1900 si la Chicago in 1893.
Scoala Kunstnernes Frie Studieskoler (Artists Studio School) s-a infiintat in iarna 1882-1883 ca un protest fata de politicile Academiei de Arta, precum si ca o alternativa la programul sau educational. A fost condusa de Laurits Tuxen si l-a avut pe Peder Severin Krøyer printre profesori. Zahrtmann a predat la scoala intre 1885-1908.