miercuri, 31 mai 2017

Robert Julian Onderdonk - O dimineata de primavara

ZIUA WALT WHITMAN

Am visat un vis

Mi s-a arătat în vis un oraş care nu poate fi biruit chiar dacă s-ar năpusti asupra lui tot restul pământului,
Şi-am visat că era noul oraş al Prieteniei,
Şi că-n acel oraş, mai presus de toate, era preţuită o robustă şi mare iubire,
Şi se vedea că era aşa din tot ce făceau cetăţenii acelui oraş în tot ceasul,
Şi din privirile şi din toate vorbele lor.


de Walt Whitman


-------------------------------------------------------------------------------
Walter Whitman (n. 31 mai 1819 - d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Considerat „cel mai mare poet american” de către mulți pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urban. El a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente. Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți din canonul american. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („șoc puternic”) și drept „the most audacious and debatable contribution yet made to American literature” (cea mai îndrăzneață și discutabilă contribuție adusă până acum literaturii americane). Așa cum scrie Walt Whitman în „Leaves of Grass (By Blue Ontario's Shore)”, „Rimele și versificatorii pier... America își va justifica existența, dați-i timp...”
--------------------------------------------------------------------------------------
Robert Julian Onderdonk - O dimineata de primavara
Data: 1911-1913
Stilul: Impresionism

Robert Julian Onderdonk - Peisaj cu vagon

ZIUA WALT WHITMAN

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii,
prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate
furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute
culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia
spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat,
îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate
şi merele coapte atârnă, obosite şi
leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite
zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.


de Walt Whitman


-------------------------------------------------------------------------------
Walter Whitman (n. 31 mai 1819 - d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Considerat „cel mai mare poet american” de către mulți pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urban. El a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente. Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți din canonul american. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („șoc puternic”) și drept „the most audacious and debatable contribution yet made to American literature” (cea mai îndrăzneață și discutabilă contribuție adusă până acum literaturii americane). Așa cum scrie Walt Whitman în „Leaves of Grass (By Blue Ontario's Shore)”, „Rimele și versificatorii pier... America își va justifica existența, dați-i timp...”
--------------------------------------------------------------------------------------
Robert Julian Onderdonk - Peisaj cu vagon
Data: 1911-1913
Stilul: Impresionism

Robert Julian Onderdonk - Bluebonnet Scene cu fetita

ZIUA WALT WHITMAN

Un copil a spus: Ce este iarba?

Un copil a spus: Ce este iarba?, aducându-mi-o cu mâinile pline;
Ce aș putea să răspund copilului?... Nu știu mai mult decât el ce este...


Presupun că trebuie să fie steagul dispoziției mele, țesut dintr-un material verde, plin de nădejde.
Sau cred că e batista Domnului,

Un dar parfumat și memento dinadins aruncat,
Purtând numele posesorului undeva prin colțuri, ca să putem vedea și remarca și să spunem: a Cui?
Sau poate că iarba este ea însăși un copil... copilul zămislit de vegetație.
Sau mă gândesc că e o hieroglifă uniformă

Și înseamnă: a germina la fel pe zone largi și înguste,
Crescând deopotrivă printre negri și albi,
Kanuck, Tuckahoe, Congressman, Cuff, le dau același lucru, îi primesc la fel.

Iar acum îmi pare a fi frumosul păr netăiat al mormintelor.
Cu tandrețe te voi folosi, iarbă răsucită,
Poate transpiri din piepturile tinerilor,
Poate dacă i-aș fi cunoscut i-aș fi iubit;
Poate că te tragi din bătrâni și din femei, și din vlăstarele luate degrabă din poala mamelor.

Această iarbă este prea întunecată ca să fie din creștetele albe ale mamelor vârstnice,
Mai întunecată decât bărbile incolore ale bătrânilor,

Prea întunecată să vină de pe acoperișurile de un roșu vag ale gurilor.
O, recunosc, la urma urmei, atât de multe limbi grăitoare!

Și înțeleg că ele nu vin de pe acoperișurile gurilor fără un rost.
Aș vrea să pot traduce indiciile cu privire la morții tineri, bărbați și femei,

Și cu privire la bătrâni și mame, și la vlăstarele luate degrabă din poala lor.
Ce crezi că se întâmplă cu tinerii și bătrânii?
Ce crezi că se întâmplă cu femeile și copiii?
Ei sunt bine și vii, undeva;
Cei mai mici germeni arată că, de fapt, nu există moarte,
Și chiar dacă a fost, ea a dus înainte viața și nu așteaptă la capăt s-o oprească
Și a încetat în momentul în care viața a apărut.

Totul merge înainte și peste hotare... și nimic nu se prăbușește,
Și a muri este diferit de ceea ce presupune oricine, și mai propice.

de Walt Whitman


-------------------------------------------------------------------------------
Walter Whitman (n. 31 mai 1819 - d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Considerat „cel mai mare poet american” de către mulți pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urban. El a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente. Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți din canonul american.
------------------------------------------------------------------------------------
Robert Julian Onderdonk - Bluebonnet Scene cu fetita
Data: 1920
Stilul: Impresionism

Robert Julian Onderdonk - Stejari

ZIUA SAINT - JOHN PERSE

ELOGII XVI

...Cei ce sunt vechi în ținut s-au sculat iarăși primii
să împingă oblonul și să privească cerul, marea ce-și schimbă fața
și insulele, zicând: va fi ziua frumoasa, după acești zori.
Îndată e ziuă! și tabla pe-acoperișuri se aprinde-n neliniști, și rada e prada larmei, și cerul, însuflețirii, iar Povestitoru-și începe veghea!
Marea, între insule, sta roza de desfrâu; plăcerea-i e subiect de discuție, s-ar fi dat pentru câteva brățări de aramă!
Copii fug spre țărmuri! cai fug spre țărmuri!... un milion de copii purtându-și genele ca umbrele...și-notătorul
are un picior în apa caldă, dar celălalt i-e prins de-un val rece; și gonfrenele, ramia,
acalifa cu flori verzi și urzicile pilea ce sunt barba vechilor ziduri
înnebunesc pe acoperișuri, în margini de burlane,
căci un vânt, cel mai rece din an, se ridică de pe albastrul dintre insule, și venind rostogol spre aceste joase cayes, casele noastre, curge-n sânul bătrânului
prin limanul de pânză până la locul plin de coama dintre cele doua sfârcuri.
și ziua a început, lumea nu-i așa bătrână
ca să nu izbucnească deodată-n râs...
*
E când aroma de cafea urcă scara.


de Saint-John Perse


-------------------------------------------------------------------------------------
Saint-John Perse (pseudonimul literar al lui Alexis Léger, n. 31 mai 1887, Pointe-à-Pitre, Guadelupa — d. 20 septembrie 1975, Giens) a fost un poet și diplomat francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1960.
-------------------------------------------------------------------------------------
Robert Julian Onderdonk - Stejari
Data: 1915
Stilul: Impresionism

Dana Nechita - Grecia

O zi În roz

O scurtă zi, ca orice sărbătoare;
Și raze dulci adună-n piept lumină,
Și cunoscute bucurii mă iau de mână
Și nu prea cunoscute, mă tot strigă-n zare...


Pe buze se opri un zâmbet drag,
De parcă mi-au sosit copii-n poartă;
Și sufletul mai uită de al său toiag,
Atât, cât trupul incă nu îl poartă...

În zarzăr, măreț teatru înflorise;
O buburuză, dirijează de pe-o sârmă
Vestit cor mixt, format din multe gâze,
Cu albine, ca soliste mai distinse...

Poate că e o zi ca-n alte primăveri;
Dar mi-a dus viata strictă în deriva-
Tot corpu-mi este o celulă olfactivă,
(Privirea o uitasem pe un ram, mai ieri...)

Astăzi e roz văzduhul si-nserarea
Doar verzi sunt amintirile cu nume;
Iar gândul meu e vechi, ca de când lumea,
Cu voia Lui, inveșnicită-n floare...

de prutean (Lipcanu Arcadie)


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou : Grecia
Data :
Dimensiunea :
Media:Ulei pe panza