joi, 8 iunie 2017

Jacek Yerka - Vis


ZIUA ALEXANDRU BOGDANOVICI

Ratacind Prin Stele...Visuri

Umbla vântul prin retele, noaptea-i veac fara sfârsit.
Sboara gândurile mele si se pierd în infinit...
Cine-s eu? ma-ntreb adesea, gând mistuitor si greu:
Dintre câti traiesc în mine, cine sunt – stiu numai eu.

Luni
...Se rotesc fulgi de zapada
Si se pierd în noaptea grea.
Luna mare sta sa cada
Peste câmpul alb de nea.

I

Cine sunt? Simt în strafunduri razvratire de haiduc
Haituit mereu de poteri, ratacind prin câmpi, nauc.
Crunta-mi este razbunarea, sângeroasa spada grea –
Nu stiu mila si iertarea când ma lupt cu cineva.

Marti

Nistrul spumega în praguri
Vânat, rece, ‘nvolburat,
Se opreste-apoi în vaduri,
Loc de veci netulburat...

II

Cine sunt? O balalaica plânge dragostea de ieri;
Suspinând dup-o rusoaica, -n vis ma pierd seri dupa seri.
Mi-a ramas inima frânta, peste Nistru, undeva –
Numai visul ma alinta si-mi descânta dragostea.

Miercuri

Sboara caii vultureste,
Ceru-i bolta de topaz,
Acolo-unde-nfloreste
Trandafirul de Siraz.

III

Cine sunt? Prin stepa larga calaresc aripi de vânt –
Sora-mi este iapa sarga: lupt mereu, petrec si cânt.
Numai “Bir Nimrud”-ul stie cine-s eu, de unde vin...
Ma desparte-o vesnicie de Ceahlaul Carpatin.

Joi

Lin adie briza marii
Duh de vis peste Bosfor:
În azurul înserarii
Sângereaza-un colt de nor...

IV

Cine sunt? Pe puntea mare, sprijinit de balustrada,
Cânt pierdut în departare, marii dragi, o serenada.
Stropi de spuma diamante – irizeaza curcubee,
Vin sirene si bachante în adâncuri sa ma ieie.

Vineri

...Clocoteste în baloane
Elixirul vesniciei –
În bordeie si saloane, toti sunt
Robi nimicniciei...

V

Cine sunt? În eprubete se-nfiripa alta lume:
Doar formulele discrete cunosc taina fara nume.
Despre viata, despre moarte, nici o lacuna nu am –
În borcane si retorte, eu creez “Noul Adam”.

Sâmbata

...Peste dune luna plânge
Si-n amurgul african
Nilul pare râu de sânge,
Sfinxul – stânca de margean...

VI

Cine sunt? O dulce fata, în decor de feerie
Din ghitara fermecata lacrimeaza nostalgie.
Fluiere si tamburine plâng povesti orientale.
Doruri noi aprinde-n mine cântul vrajilor fatale.

Duminica
Vântul încreteste marea,
Spuma valul încununa
Si-ntr-o clipa framântarea
Se preface în furtuna...

VII

Cine sunt? Pe baricade flutur steagul razvratirii –
În vârtej ridic noroade pentru ceasul izbavirii.
Cade ‘lutul’ de pe mine si, vapaie de credinta,
Ma avânt spre noi destine de calvar sau biruinta.

Cine sunt? În nopti de veghe, caut sa dezleg misterul:
Sboara gândul mii de leghe, ocolind pamântul, cerul...
Gânduri, vise, framântare, în zadar ma-ntreb mereu
Caci raspunsul la-ntrebare-l stie unul Dumnezeu.

Simt în orice strop de sânge alta viata si chemare.
Sufletul sarman se frânge zbuciumat fara-ncetare.
Toti stramosii sunt în mine: mii de vieti înverigate
În acelasi lant ce tine suflete încatusate.

Cine sunt? În lumi de stele ratacesc mereu pribeag
Si în visurile mele caut un prieten drag...

de Alexandru Bogdanovici


--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Născut la 8 iunie 1924, la Soroca, Basarabia, Alexandru (Şura) Bogdanovici urmează în aceeaşi localitate cursurile şcolii primare şi ale primelor clase de liceu, întrerupte de întâia sa arestare, iar clasele a VI-a şi a VII-a (1938-1939) le frecventeză la Liceul Internat din Iaşi. Din martie şi până la 23 august 1944 se află, împreună cu familia, în refugiu, la Râmnicu-Vâlcea, unde au locuit în strada Ştirbei Vodă nr. 29. Din pricina altor privări de libertate, n-a izbutit să-şi susţină bacalaureatul decât în anul 1947. A fost clasificat al 14-lea, din 104 candidaţi; şef al acelei promoţii a fost viitorul profesor universitar, critic şi istoric literar Liviu Leonte, care a avut neajunsuri nemeritate din pricina noii şi ultimei arestări a colegului Bogdanovici, în 1948. Tot în 1947, Alexandru Bogdanovici se înscrie la Facultatea de Drept şi Filosofie din capitala Moldovei.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Jacek Yerka - Vis
Titlul original: Sen
Data: 2011; Poland
Stilul: Surealism

Dana Nechita - Bojdeuca din Fruntesti -Bacau

Vara

Îmi place uneori,
Vara,
Când simt respiraţia pământului,
Să povestesc
Despre iubirea macilor de câmp.
Atunci
Desprind din păr
Petalele roşii,
Una
Câte una,
Ca vara cuvintelor mele.
Le pun pe gură,
Pe ochi,
Pe palme,
Pentru că fiecare
Ştie să spună o poveste


de Virginia Carianopol



-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dana Nechita -
Titlu tablou : Bojdeuca din Fruntesti -Bacau
Data: iulie 2014
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 40 x 50 cm

Marie Laurencin - Doua femei cu instrument muzical - Marie Laurencin - Doua femei cu instrument muzical: Sway

ZIUA MARIE LAURENCIN

Mişcă-te în pas de dans

Atunci când începe ritmul de marimba
Dansează cu mine, leagáná-má
Precum un ocean leneş îmbrăţişează ţărmul,
Ţine-mă aproape de tine, leagáná-má mai mult.


Precum o floare în adierea vântului
Unduieşte-te cu mine, leagáná-te uşor,
Când dansăm ştii cum să te porţi cu mine,
Stai cu mine, mişcă-te cu mine.

În ringul de dans pot fi alţi dansatori,
Dar, dragă,eu am ochi numai pentru tine,
Doar tu ai acea tehnică magică,
Când ne mişcăm sunt vulnerabil.

Pot auzi sunetul viorilor
Cu mult timp înainte să înceapă
Fă-mă să vibrez aşa cum numai tu ştii s-o faci
Mişcă-mă uşor, mişcă-mă acum.

În ringul de dans pot fi şi alţi dansatori,
Dar, dragă, eu am ochi numai pentru tine,
Doar tu ai acea tehnică fermecată
Când ne mişcăm sunt vulnerabil.

Pot auzi sunetul viorilor
Cu mult timp înainte să înceapă
Fă-mă să vibrez aşa cum numai tu ştii s-o faci,
Mişcă-mă uşor, mişcă-mă acum.

Știi cum
Leagáná- mă usor, legăná- mă acum

Artist: Marie Laurencin - Doua femei cu instrument muzical
Cântec: Sway


 -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Marie Laurencin - Doua femei cu instrument muzical
Marie Laurencin (31 octombrie 1883, Paris - 8 iunie 1956, Paris) a fost o pictoriță și o sculptoriță franceză.
În 1907 ea are o expoziție pentru prima oară la "Salonul Independenților". Este același an în care Picasso îi făcea cunoștință cu Guillaume Apollinaire. Din această intâlnire ia naștere o legătură atât de pasionată pe cât de tumultoasă ce durează până în 1912. În 1914, ea se căsătorește cu baronul Otto von Wätjen, pe care îl întâlnise un an mai devreme. Cuplul se refugiază in Spania, după declarația de război, întâi la Madrid apoi la Barcelona. Se asociază cu artiștii Sonia și Robert Delaunay datorită unei întâlniri organizată de Francis Picabia, pentru care ea va compune poezii pentru revista Dada 291 în 1917. Se întoarce la Paris în 1920.
Stilul său este un aport propriu de culori fluide și suave, o simplificare încrezătoare a compoziției, o predilecție pentru anumite forme feminine, alungite și grațioase, ce îi vor permite să ocupe un loc privilegiat în inima Parisului monden al anilor 1920.
Menține legături profunde si benefice cu nenumărați scriitori, pe care îi ilustrează și în opere: Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan, Lewis Carroll și mulți alții.
Devenită portretistă oficial în mijlocul mondenului feminin (Nicole Groult, Coco Chanel) în anii 1920, Marie Laurencin, se evidențiază de asemenea ca decoratoare a baletului "Les Biches" de Serge Diaghilev pe o muzică de Francis Poulenc (1924), apoi pentru Opera-Comique, Comédie Française, și pentru Ballets de Roland Petit in cadrul Teatrului Champs-Elysées.

Paul Cezanne - Jucatorii de carti - Kenny Rogers (Kenneth Donald "Kenny" Rogers): The Gambler

Jucătorul

Într-o seară caldă de vară
Într-un tren către nicăieri
M-am întâlnit cu jucătorul
Eram amândoi prea obosiţi să dormim
Aşa că făceam cu rândul la privit
Pe fereastră la întuneric
Când plictiseala ne-a cuprins
El a început să vorbească


A spus, "Fiule, mi-am construit viaţa
Citind feţele oamenilor
Ştiind care sunt cărţile
După modul cum îşi ţineau ochii
Deci dacă nu te superi
Văd că nu ai aşi
Şi pentru o gură din whiskey-ul tău
O să-ţi dau nişte sfaturi"

I-am înmânat deci sticla mea
Şi el mi-a băut ultima înghiţitură
Apoi a aprins o ţigară
Şi mi-a cerut un foc
Şi noaptea a devenit tăcută ca moartea
Şi de pe faţa lui a dispărut orice expresie
A spus, "Dacă
Vei juca jocul, băiete
Va trebui să înveţi să-l joci corect

Trebuie să ştii
Când să le ţii
Când să le-arunci
Când să te retragi
Şi când să fugi
Niciodată nu-ţi numeri banii
Când stai la masă
Va fi destul timp pentru numărat
Când s-a terminat jocul

Orice jucător ştie
Secretul supravieţuirii
Să ştii ce să arunci
Şi ce să păstrezi
Pentru că orice mână e câştigătoare
Şi orice mână e pierzătoare
Şi cel mai bun lucru pentru care poţi spera
E să mori în somn"

Iar când a terminat de vorbit
S-a întors către fereastră
A zdrobit ţigara
Şi a adormit
Şi undeva în întuneric
Jucătorul - a ieşit pe zero*
Şi în ultimele lui cuvinte am găsit
Un as pe care să-l păstrez

Trebuie să ştii
Când să le ţii
Când să le-arunci
Când să te retragi
Şi când să fugi

Niciodată nu-ţi numeri banii
Când stai la masă
Va fi destul timp pentru numărat
Când s-a terminat jocul

Trebuie să ştii
Când să le ţii
Când să le-arunci
Când să te retragi
Şi când să fugi

Niciodată nu-ţi numeri banii
Când stai la masă
Va fi destul timp pentru numărat
Când s-a terminat jocul


Artist: Kenny Rogers (Kenneth Donald "Kenny" Rogers)
Album: The Gambler 1978
Cântec: The Gambler



------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Paul Cezanne - Jucatorii de carti
Data: 1892
Stilul: Post-Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 181.9 x 135.3 cm
The Barnes Foundation, Merion, Pennsylvania, USA
Paul Cézanne (n. 19 ianuarie 1839, Aix-en-Provence - d. 23 octombrie 1906, Aix-en-Provence) a fost un pictor francez, considerat în prezent cel mai mare înnoitor al picturii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, "faza cézanniană". Opera lui Cézanne, sinteză ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanță evoluția artei moderne, al cărei limbaj o revoluționează în direcția unor experiențe neașteptate.

Paul Peel - Domnita in gradina - Kenny Rogers (Kenneth Donald "Kenny" Rogers): Lady

Domniţă

Domniţă, sunt cavalerul tău în armură strălucitoare şi te iubesc
ai făcut ceea ce sunt acum şi sunt al tău
Dragostea mea, sunt atâtea moduri în care vreau să îţi spun că te iubesc
mă să te ţin în braţele mele pe vecie


Ai plecat şi am devenit nebun
Sunt atât de pierdut în dragostea ta
Şi oh, suntem făcuţi unul pentru celălalt
De ce nu crezi în cântecul meu?

Domniţă, atâţia ani am crezut că nu te viu găsi
ai completat
mă să mă trezesc şi să te văd în fiecare dimineaţă
mi dulce la ureche

În ochii mei nu există altcineva în afară de tine
Nu există altă dragoste ca dragostea ta
Şi da, oh da, te vreau mereu lângă mine
am aşteptat atât de mult

Domniţă, dragostea ta este singurul lucru de care am nevoie
Locul tău este alături mine
Deoarece, dragostea mea, vreau ca tu să ştii ceva,
Eşti dragostea vieţii mele, eşti domniţa mea!

Artist: Kenny Rogers (Kenneth Donald "Kenny" Rogers)
Cântec: Lady


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Paul Peel - Domnita in gradina
Data: 1889
Stilul: Impresionism