vineri, 7 iulie 2017

T. C. Steele - Dealul Gordon

ANIVERSARE DANIELA CAUREA

LII

Soarele dragostei mele trece furiş
pe după dealuri, ca un oştean
nedeprins cu muncile câmpului
şi plecat de dimineaţa în grâu
să se culce. Creşti, pădure tânără,
creşti şi nu te gândi la mine,
la tălpile mele moi care vin înspre
tine, la somnul meu vegheat galeş
de un sobor de bursuci, la mâinile mele
reci, lunecând ca două pâraie
din umăr spre tâmple, creşti
pădure tânără, creşti şi potriveşte-ţi
lăstarii la soare şi arborii veştezi
lângă furtună, creşti şi nu
te uita la mine, nu-s decât
o pasăre, cu o altă pasăre în inimă,
lunecând în derivă, creşti pădure tânără,
şi sună din salbele toamnei
pe trunchiuri de ploi rânduite în stivă.


de Daniela Caure


------------------------------------------------------------------------
Daniela Ecaterina Caurea (n. 7 iulie 1951, Târgu Ocna — d. 4 martie 1977, București) a fost o poetă română.
Dupa absolvirea facultatii a devenit profesor in invatamantul superior. Dar, dincolo de catedra statea poeta. A debutat in revista Cronica (1966), dar s-a remarcat ca poet in revista Amfiteatru (1971). Nu a publicat decat doua volume, "Primejdii lirice" si "Cartea anotimpurilor". Cel de-al treilea volum fusese depus la editura Eminescu, dar avea sa apara in 1978.
Dezastrul
Era o seara cu luna plina pe cerul Bucurestilor. Daniela se afla in vizita la Toma Caragiu. Poate ca daca nu ar fi iesit cu totii din apartament pe casa scarii, altfel i-ar fi fost soarta. Trupul neinsufletit al Danielei avea sa fie descoperit de mama sa dupa sase zile de la cutremur, pe malurile Dambovitei, dupa ce a cautat-o la toate spitalele, morgile si corturile Crucii Rosii din Capitala.
A fost cea mai tanara dintre cei 9 scriitori pieriti in cumplitul cutremur. In iulie 1977, Dana urma sa implineasca 26 de ani.
Mormant simplu
Dupa 28 de ani de la cumplitul cutremur din 4 martie 1977, Daniela Caurea se odihneste intru eternitate in cimitirul din Tg. Ocna. Mormantul ei, saracacios, nu l-ai putea descoperi decat cu ajutorul celor care au cunoscut-o. Este doar o cruce de metal inscriptionata cu numele poetei, inconjurata de o sarma de fier.
---------------------------------------------------------------------------
Pictor: T. C. Steele
Titlul: Dealul Gordon
Titlul original:
Data: 1897
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Impresionism
Dimensiuni: 101.6 x 76.2 cm
Deţinător:

Camille Pissarro - Pădurea Pontoise

ANIVERSARE DANIELA CAUREA

XXVII

Auzi cum strugurii se coc, cum urcă
zahărul din frunză, cum doarme
pe stânga ursul, păstorul de rouă?
Cu inima spre primăvară te-aştept,
cu inima şi cu plânsul, înmugurit
şi gata de soartă, cu faţa şi cu mâinile
înspre primăvară te-aştept.
Se-ngroaşă fumul în grindă,
ca-ntr-un cimitir suspendat,
liniştea zguduie carii şi-i încovoaie,
te aştept ca o lebădă ninsă
şi-aşa cum trec în şir vânătorii
robiţi de lupii şi vulpile lor de departe,
mi se pare că gura puştii lor e lacrima
ce ne desparte.


 de Daniela Caurea



----------------------------------------------------------------------------
Daniela Ecaterina Caurea (n. 7 iulie 1951, Târgu Ocna — d. 4 martie 1977, București) a fost o poetă română.
Dupa absolvirea facultatii a devenit profesor in invatamantul superior. Dar, dincolo de catedra statea poeta. A debutat in revista Cronica (1966), dar s-a remarcat ca poet in revista Amfiteatru (1971). Nu a publicat decat doua volume, "Primejdii lirice" si "Cartea anotimpurilor". Cel de-al treilea volum fusese depus la editura Eminescu, dar avea sa apara in 1978.
Dezastrul
Era o seara cu luna plina pe cerul Bucurestilor. Daniela se afla in vizita la Toma Caragiu. Poate ca daca nu ar fi iesit cu totii din apartament pe casa scarii, altfel i-ar fi fost soarta. Trupul neinsufletit al Danielei avea sa fie descoperit de mama sa dupa sase zile de la cutremur, pe malurile Dambovitei, dupa ce a cautat-o la toate spitalele, morgile si corturile Crucii Rosii din Capitala.
A fost cea mai tanara dintre cei 9 scriitori pieriti in cumplitul cutremur. In iulie 1977, Dana urma sa implineasca 26 de ani.
Mormant simplu
Dupa 28 de ani de la cumplitul cutremur din 4 martie 1977, Daniela Caurea se odihneste intru eternitate in cimitirul din Tg. Ocna. Mormantul ei, saracacios, nu l-ai putea descoperi decat cu ajutorul celor care au cunoscut-o. Este doar o cruce de metal inscriptionata cu numele poetei, inconjurata de o sarma de fier.
---------------------------------------------------------------------------
Pictor: Camille Pissarro
Titlul: Pădurea Pontoise
Titlul original:
Data: 1876
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Impresionism
Dimensiuni:
Deţinător: Kunsthalle Hamburg, Germany
Despre pictor
Camille Pissarro (n. 10 iulie 1830, Charlotte-Amalie, astăzi în Insulele Virgine Americane - d. 13 noiembrie 1903, Paris) a fost un pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mișcării impresioniste și în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, rol recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el. Prin contribuția pe care a avut-o la formarea artistică a lui Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, Paul Gauguin, Georges Seurat și alții a influențat, deși mai puțin remarcat, apariția picturii moderne din secolul al XX-lea.

Le Pho - La Fleuriste

ANIVERSARE DANIELA CAUREA

XX

Don Quijote, călare pe-o singură
frunză, cutreieră anotimpul,
jurând că nu se mai împarte
cu nici o femeie, se biciuie seara
cu iasomie şi cu fier îndulcit
cu ienupăr, lecuindu-şi în ciubere
cu lapte superbele-i picioare de sticlă. I se urcă racii pe unghii,
în sânge, şi el jură
mai departe castitatea cuibului
său cu paie ferecate-n lacrimă
de nesomn. Curetzane spăşite
vin să-i cureţe aerul şi vântul
de orice fir de aripă, ce-ar putea
să-i rupă plămânii, luminându-i
auzul şi mersul cu neînflorită
goliciunea lor şi cutreierând
câmpiile cu mult prea verde
senin, cântându-i poemele lui
de poet androgin.
 

de Daniela Caurea
 



----------------------------------------------------------------------------
Daniela Ecaterina Caurea (n. 7 iulie 1951, Târgu Ocna — d. 4 martie 1977, București) a fost o poetă română.

Dupa absolvirea facultatii a devenit profesor in invatamantul superior. Dar, dincolo de catedra statea poeta. A debutat in revista Cronica (1966), dar s-a remarcat ca poet in revista Amfiteatru (1971). Nu a publicat decat doua volume, "Primejdii lirice" si "Cartea anotimpurilor". Cel de-al treilea volum fusese depus la editura Eminescu, dar avea sa apara in 1978.
Dezastrul
Era o seara cu luna plina pe cerul Bucurestilor. Daniela se afla in vizita la Toma Caragiu. Poate ca daca nu ar fi iesit cu totii din apartament pe casa scarii, altfel i-ar fi fost soarta. Trupul neinsufletit al Danielei avea sa fie descoperit de mama sa dupa sase zile de la cutremur, pe malurile Dambovitei, dupa ce a cautat-o la toate spitalele, morgile si corturile Crucii Rosii din Capitala.
A fost cea mai tanara dintre cei 9 scriitori pieriti in cumplitul cutremur. In iulie 1977, Dana urma sa implineasca 26 de ani.
Mormant simplu
Dupa 28 de ani de la cumplitul cutremur din 4 martie 1977, Daniela Caurea se odihneste intru eternitate in cimitirul din Tg. Ocna. Mormantul ei, saracacios, nu l-ai putea descoperi decat cu ajutorul celor care au cunoscut-o. Este doar o cruce de metal inscriptionata cu numele poetei, inconjurata de o sarma de fier.
---------------------------------------------------------------------------
Pictor: Le Pho
Titlul:
Titlul original: La Fleuriste
Data: 1967
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Post-Impresionism
Dimensiuni:
Deţinător:
Date despre pictor:
Născut: 02 August 1907; Thanh Xuân, Hà Nội, Vietnam
Decedat: 2001; Paris, Franţa
Nationalitatea: Franceză, Vietnameză
Tehnică: Post-Impresionism

Ju Duoqi - „Naşterea de ridichi”, replica celebrei „Naşterea lui Venus” de Sandro Botticelli

Ploaie pe Venus

uşor, i se prelinge lacrima pe obraz
un obraz palid care nu cunoaşte culoarea,
ajunge până la gura, o gură strânsă într-un mod bizar,
de unde vorbele dure ies fără jenă şi prea multă reţinere.

acest tablou îţi întunecă privirea
şi îţi amorteşte gândirea

nu o poţi ajuta
pe fata cu ochii cenuşii
să îşi revină

ea nu poate fi salvată.

în curând culorile ei
vor dispărea,
ploaia ce curge peste ea
va avea grijă de asta.

de Victoria Pepa

 


 --------------------------------------------------------------------------------
Autor: Ju Duoqi
Titlul: „Naşterea de ridichi”, replica celebrei „Naşterea lui Venus” de Sandro Botticelli
Artista chineză Ju Duoqi creează imagini cu ajutorul legumelor. Reproduce picturi celebre, folosind varză, ceapă, ardei, cartofi, roșii și alte legume, iar apoi fotografiază rezultatul muncii ei. Unele legume sunt în prealabil tratate, fierte, uscate sau prăjite, pentru a obține diverse nuanțe și materialități. Ultimele legume care ajung pe tablou sunt cele mai perisabile.

Ju Duoqi s-a născut în 1975 în Chongqing, a absolvit Institutul de Arte Plastice Sichuan. A lucrat ca designer de site-uri şi jocuri pe calculator. Ideea de a crea picturi din legume i-a venit în vara anului 2006, atunci când făcea ornamente din boabe de mazăre. De atunci, ea creează două toblouri pe lună, pe care le vinde de la $ 1000 la $ 2000.

La expoziţiile ei pot fi văzute „Libertatea conducând legume pe baricade” (varianta celebrei picturi a lui Eugene Delacroix), „Conopidă Monroe” (versiunea portertului pop a lui Andy Warhol) şi alte reproduceri legumicole după Gustav Klimt, Edvard Munch, Leonardo da Vinci, Van Gogh.

Potrivit lui Ju Duoqi, selecţia legumelor pentru tablouri ține de subiectul acestuia. Deci, pentru „Castraveţi pe Volga”, replică după Ilya Repin („Barcagii pe Volga”), artista a folosit un sos de castravete amar care, susține ea, armonizează cu transpirația barcagiilor.

Tivadar Kosztka Csontvary - Cedrul solitar

uşa

cum ai deschis o uşă
spre suflet
cum ai întâlnit prieteni
nu te mai mişti liber.


ne iubim pe furiş
siguri că nu ne putem vindeca
de fericire într-o jumătate de clipă.

de partea cealaltă
încerci să faci altceva
chiar dacă se lasă noaptea
te mişti liber.

(cav)


---------------------------------------------------------------------------
Pictor: Tivadar Kosztka Csontvary
Titlul:Cedrul solitar
Titlul original:
Data: 1907
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Expresionism
Dimensiuni: 194 x 248 cm
Deţinător: Muzeul Csontváry, Pécs.

Date despre pictor:
Născut: 1853; Kisszeben (Sabinov, Slovakia), Ungaria
Decedat 1919; Budapesta, Ungaria
Naţionalitatea: Maghiar
Tehnica Post-Impresionism, Expresionism

Interpretare tablou:
Maleabilitatea unui geniu vizionar se traduce in cazul acesta prin intemeierea unei lumi a visului, printr-o maniera individuala care genereaza explozii de forte naturale si spirituale. Sunt forte ale naturii: munti uriasi, cascade terifiante, vulcani in flacari; si forte care creeaza lumea: forta universului care creaza si devasteaza in acelasi timp, forta de materializare a timpului, forta vitala ca simbol al reinoirii. Aceasta materializare a timpului se imprima in mod evident in opera Cedrul Solitar care figureaza o aparitie straveche ce nu poate fi eliminata vreodata din Univers de vreo alta o forta, o aparitie atotputernica, un mod de „figurare” a infigurabilului motiv al eternitatii. Reprezentarea cedrului este dependenta de titlul lucrarii si impune un simbol al tragediei, cauza a singuratatii in care Csontváry s-a scufundat pe parcursul vietii. Cedrul devine in acest mod un mijloc de infatisare a unui autoportret.
Csontváry aplica culoarea bazata pe ulei intr-un mod inedit, iar faptul ca savarseste un lucru si apoi il face sa para altceva, in mod premeditat, se observa cel mai usor in Cedrul Solitar. Crengile cedrului par sa formeze in partea dreapta un animal cu gat de girafa si cap de pasare si cu cele patru picioare infasurate in jurul copacului, iar radacinile copacului sugereaza de asemenea forma unor picioare de animal. Modul de expresie al lui Csontváry se infaptuieste dintr-o viziune de reprezentare aparent realista pe care o imbogateste cu alternarea luminozitatii, caracterul extraordinar de a folosi culorile si tratarea la scala mare a difractiei culorilor. Astfel, printr-o forma a magiei, pictorul de origine maghiara face ca solutiile sale sa fie autentice.