William Orpen - Portret de o fata purtand o rochie verde - Aniversare

ASTĂZI DIALOGURI IMAGINARE CU PORTRETELE LUI WILLIAM ORPEN

* * *

pictată cu gândul la don juan

între două probleme respiratorii

gândurile și dorințele lui william orpen

au schimbat povestea

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: William Orpen

Titlul : Portret de o fata purtand o rochie verde

Titlul original: Portrait of a Girl Wearing a Green Dress

Data: 1899

Stilul: Post - impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Sir William Newenham Montague Orpen, KBE, RA, RHA (27 noiembrie 1878 - 29 septembrie 1931) a fost un pictor irlandez

Vincent Willem van Gogh - Parcul public, salcie plângătoare Grădina I

ANIVERSAREA UNUI MEDIC ÎNDRĂGOSTIT DE POEZIE CU VASILE VOICULESCU

La poarta Paradisului Pierdut

Azi am trecut s-o văd, înstrăinată,
Grădina-n care-o vară ne-am iubit...
Podoaba-n zdrenţe-i spânzura uscată,
Rugini a prins frunzişul răvăşit,
Iar parcul, raiul nostru de-altădată,
Cu ziduri alţii azi l-au ocolit.

E ceasul vechi al dragostei, e seară,
Şi, dând să intru, stau înfiorat:
Înaltul plop la porţi m-aşteaptă iară,
Dar toamna purpurie l-a schimbat
În galben stâlp pâlpâitor de pară,
Ce freamătă, de vânturi zbuciumat.

Şi-n vijelia ce s-a-ncins să-l bată,
Aprinsul plop acolo mi-a părut
Că-i sabia de foc neîndurată
Pe care Heruvimul nevăzut
O flutură spre lumea blestemată
La Poarta Paradisului pierdut.

de Vasile Voiculescu
din volumul "Pârgă", 1921

 

-------------------------------------------------------------------------------------- -
Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău - d. 26 aprilie 1963, București) a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet și prozator (a fost și dramaturg).
S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii și scrisori de dragoste.
A primit Premiul Academiei pentru volumul Din țara zimbrului și alte poezii (1918).
-------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Vincent Willem van Gogh
Titlul: Parcul public, salcie plângătoare Grădina I
Titlul original:
Data: 1888; Arles, Bouches-du-Rhône, Franţa
Stilul: post-impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 92 x 73 cm
Unde se găseşte: Art Institute of Chicago, Chicago, IL, US

Date despre pictor:

Vincent Willem van Gogh (pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist[9] ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe . Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie

Amedeo Modigliani - Portret de femeie cu cravata neagra

O ANIVERSARE POETCĂ MINUNATĂ CU NINA CASSIAN

Candori

« E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. »

- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.

« Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. »

- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.

« Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan’ la semestrul urmator »

de Nina Cassian

Din volumul « Spectacol in aer liber », 1974
 

-------------------------------------------------------------------------------------- -
Nina Cassian (nume la naștere Renée Annie Cassian, n. 27 noiembrie 1924, Galați - d. 15 aprilie 2014, New York) a fost o poetă, eseistă și traducătoare română, de origine evreiască.
Primele ei încercări literare sunt generos încurajate de Tudor Arghezi și Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poetă.
În perioada 1947-1948 a fost redactor la revista Rampa. Din 1949 a fost redactor la revista Urzica și profesoară la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”
-------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Amedeo Modigliani
Titlul: Portret de femeie cu cravata neagra
Titlul original:
Data: 1917; Paris, Franţa
Stilul: Expresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colecţie privată
Date despre pictor:

Amedeo Modigliani (n. 12 iulie 1884, Livorno - d. 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor și sculptor italian stabilit în Franța, reprezentant al "Școlii Pariziene" ("École de Paris"), evidențiat în scurta sa viață printr-o creație plină de eleganță și rafinament, care depășește granițele manierismului. Toată viața sa Modigliani este în căutarea frumuseții perfecte, ușor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor și ale unor necunoscuți.

Francisco José de Goya y Lucientes - Orb cântând la chitară

BUCURIA DE A NU FI PERFECTĂ

„Ne-a vorbit despre orbirea psihică şi ne-a povestit o întâmplare care mă urmăreşte până în ziua de azi. Încă n-am terminat să mă măsor cu înţelesul ei tainic.

-Mi-a fost adus un bărbat, T., la vreo patruzeci de ani – a spus profesorul -, un bărbat care declarase într-o bună zi : „Am orbit ! De azi dimineaţă nu mai văd nimic! „Dar totul era perfect cu vederea lui. Avea orbire isterică. A fost internat. Se comporta ca un orb. Pipăia obiectele din jur. Nu putea merge singur. Nu reacţiona la scene vizuale. Se uita în gol fără nici o expresie. Toate încercările de a-l face să vorbească despre problemele personale, despre el însuşi, orice colaborare cu psihiatrii dăduseră greş. Se închisese în sine. Continua să fie orb. Tăcut şi orb. Peste o lună l-au adus la mine. Ştiţi ce? le-am spus doctorilor. Omul vrea să fie orb. Are motivele lui. Nu vrea să ni le împărtăşească. Dar simte nevoia să fie orb. Hai să-i dăm această posibilitate! La dispoziţia mea, în fiecare dimineaţă bolnavului i se legau ochii cu o banderolă neagră. Devenea cu adevărat orb. T. Nu sa împotrivit deloc. Era realmente orb toată ziua. Numai seara îi scoteau banderola, când se culca. După o lună, în mijlocul zilei, când l-au adus la consultaţie cu psihiatrul său. A declarat „Am început să văd din nou.! „(Era încă legat la ochi) I s-a scos faşa de pe ochi şi de data aceasta a început să răspundă la întrebările psihiatrului şi să colaboreze la procesul de descărcare emoţională şi de vindecare. A doua săptămână a putut fi externat, a rămas în supraveghere, dar se vindecase îşi termină profesorul Bodenheimer prelegerea.

Încă mă mai gândesc la fraza profesorului; Dacă simte nevoia să fie orb, hai să-i dăm această posibilitate. Încă mai am de găsit înţelesuri.”

......

Bucuria de a nu fi perfectă – Riri Sylvia Manor
Memorii Bucureşti – Tel Aviv 1941 - 2015

 

------------------------------------------------------------------------------------ --

Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes
Titlul: Orb cântând la chitară
Titlul original: El Guitarrista Ciegos
Data: 1778
Stilul: Romantic
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Museo del Prado, Madrid, Spania

Date despre pictor:

Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Théo (Théophile) van Rysselberghe - Vas cu flori

ANIVERSAREA TEATRULUI ABSURDULUI PE VERSURILE LUI EUGEN IONESCO

Florile

Florile culese în pahare plâng
Şi visând la fluturi, la livezi cu soare
Florile culese în pahare mor.

Tristele potire picură-aşa jalnic
Pete de lumină.
Lunca toată crede că sunt doar petale.
Numai eu ştiu însă că sunt lacrimi grele,
Sfărmături de suflet.

Un bondar le-aduce veşti de la surori.
Creşte nostalgia veştedelor flori.

Florile culese, florile de câmp
Mor de nostalgie, mor visând la fluturi,
La livezi, la soare.

de Eugen Ionesco
8 aprilie 1929

 

------------------------------------------------------------------------------------- -
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale.
------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Théo (Théophile) van Rysselberghe
Titlul: Vas cu flori
Titlul original:
Data: 1923
Stilul: Neo-impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 55.2 x 46.2 cm
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Théo (Théophile) van Rysselberghe (23 noiembrie 1862—14 decembrie 1926) a fost un pictor neo-impresionist belgian, care a jucat un rol esenţial in scena artei europene la trecerea intrun nou secol.
Théo Van Rysselberghe a fost un proeminent co-fondator al cercului artistic belgian Les XX pe 28 octombrie 1883, un cerc de tineri artisti radicali, sub patronjul, ca secretar, al juristului si iubitorului de arta din Bruxelles, Octave Maus (1856–1919). Ei se revoltau impotriva academismului iesit din moda din acea perioada si intaietatea standardelor artistice. Printre cei mai importanti membri s-au numarat James Ensor, Willy Finch, Fernand Khnopff, Félicien Rops, mai tarziu si Auguste Rodin si Paul Signac. Aceasta miscare l-a adus pe van Rysselberghe in contact cu alti artisti radicali, ca de exemplu James Abbott McNeill Whistler, care a expus in Les XX in 1884. Influenta acestuia in pictura de portrete se poate observa in portretul lui Octave Maus ca dandy (1885).
Dupa atatia ani de descoperitor de talente pentru Octave Maus, van Rysselberghe a facut greseala vietii lui: nu a recunoscut talentul tanarului Pablo Picasso (care era in Perioada Albastra in acea perioada). El ii considera lucrarile ca "urate si neinteresante".
Dupa 1910 a abandonat complet tehnica pointilista. A devenit un maestru in aplicarea luminii si caldurii in picturile lui.
S-a retras la Côte d'Azur unde si-a construit o casa si a devenit din ce in ce

mai detasat de scena artei din Bruxelles.