Conroy Maddox - Rendezvous

AZI UN RENDEZVOUS PE RAPSODIA ALBASTRĂ CU PICTORUL SUPRAREALIST CONROY MADDOX

Pe pămînturile de dincolo de mare

Pe pămînturile de dincolo de mare,
stă Iubirea mea, aşezată.
Ochii ei ţintuiesc noaptea,
sînul ei ridicat

respiră în blînde suspine
peste scrisorile pe care le scrie
tăcerea mea de absent,
de distant şi de prezent
în corpul ce se răsuceşte
de dorul de mine.

O, Iubirea mea, iubita mea,
auzul meu, vorba mea,
doamna amărăciunii mele.

de Jorge de SENA

 

-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Conroy Maddox
Titlul: Rendezvous
Titlul original: Rendezvous
Data: 1939
Stilul: Suprarealism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste: Colecţie privată

Date despre pictor:

Conroy Maddox (27 decembrie 1912 - 14 ianuarie 2005) a fost un pictor englez suprarealist, collagist, scriitor și lector; și o figură cheie în mișcarea Birmingham suprarealiste.
El sa născut în Ledbury, Herefordshire, și a descoperit suprarealismul în 1935. a fost inspirat de artiști precum Max Ernst, Oscar Domínguez și Salvador Dalí, el a respins pictura academică în favoarea tehnicilor care au exprimat spiritul suprarealist de rebeliune. Maddox a intrat oficial Grupul britanic suprarealist în 1938.

George Romney - Charles Lennox - Aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI GEORGE ROMNEY

* * *

citim

cărți diferite

cu probleme mărunte şi

întâmplări banale

cu actori cu mai multe feţe

descoperim

aceeași lume

aceeași distribuție

același rival

timpul

(cav)

-----------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: George Romney

Titlul:Charles Lennox

Titlul original: Charles Lennox

Data: 1777

Stilul: Rococo

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

George Romney (26 decembrie 1734 – 15 noiembrie 1802) a fost un pictor portretist englez. George Romney s-a nascut la Beckside in Dalton-in-Furness, Lancashire si dupa ce a intrat la scoala din Dendron, la varsta de 11 ani, tatal sau l-a dat ca ucenic la un producator de mobilier. In 1755 a plecat la Kendal sa invete pictura de la un artist din Cumberland, Christopher Steele. Prin 1757, Romney devenise deja un renumit portetist. In 1762, casatorit si cu doi copii a plecat la Londra, unde lucrarea sa „The Death of General Wolfe” a castigat un premiu al Societatii Regale de Arta. Curand, Romney a inceput sa aiba o afacere prospera de portretist in Long Acre. Multe dintre lucrarile sale reprezentau aristocrati locali, de la gentlemen instariti si ofiteri militari, pana la doamne, copii si familii intregi.

In ciuda succesului sau, George Romney nu a fost invitat niciodata sa intre sau sa se alature Academiei Regale. In 1773 a calatorit in Italia cu pictorul Ozias Humphrey pentru a studia arta in Roma si Parma, reintorcandu-se la Londra in 1775 pentru a se rezuma la afaceri, de data aceasta in Cavendish Square. In 1782 a intalnit-o pe Emma Hamilton (care se numea atunci Emma Hart) si care a devenit muza sa. A pictat peste 60 de portrete ale ei in diferite poze, uneori ca personaj mitologic.Dupa o absenta de aproape 40 de ani s-a intors la familia lui din Kendal in vara lui 1799

George Romney - Lady Hamilton

SĂRBĂTOARE CU PICTORUL PORTRETIST GEORGE ROMNEY

Ca ochii tai

Câteodată,
precum ochii tăi,
inima se limpezește,
că poți vedea dincolo de gând,
până în Dumnezeu.

Peste gardul de școală al Lui
se aud
clopoțeii râzând...

Alteori,
ca o negură din neunde
se face-nserare
deasupra inimii mele,
ca printre coarne de cerb
violetul pietrelor rare.
Atunci,
ochii tăi, aproape plângând,
îmi repetă, mereu și mereu,
să nu uit intraductibilul verb
din limba clopotului mare.

Ochii tăi, mai frumoși ca oricând...

de Dumitru Ichim

 

-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: George Romney
Titlul: Lady Hamilton
Titlul original: Lady Hamilton
Data: 1782
Stilul: Romantic
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

George Romney (26 decembrie 1734 – 15 noiembrie 1802) a fost un pictor portretist englez. George Romney s-a nascut la Beckside in Dalton-in-Furness, Lancashire si dupa ce a intrat la scoala din Dendron, la varsta de 11 ani, tatal sau l-a dat ca ucenic la un producator de mobilier. In 1755 a plecat la Kendal sa invete pictura de la un artist din Cumberland, Christopher Steele. Prin 1757, Romney devenise deja un renumit portetist. In 1762, casatorit si cu doi copii a plecat la Londra, unde lucrarea sa „The Death of General Wolfe” a castigat un premiu al Societatii Regale de Arta. Curand, Romney a inceput sa aiba o afacere prospera de portretist in Long Acre. Multe dintre lucrarile sale reprezentau aristocrati locali, de la gentlemen instariti si ofiteri militari, pana la doamne, copii si familii intregi.
In ciuda succesului sau, George Romney nu a fost invitat niciodata sa intre sau sa se alature Academiei Regale. In 1773 a calatorit in Italia cu pictorul Ozias Humphrey pentru a studia arta in Roma si Parma, reintorcandu-se la Londra in 1775 pentru a se rezuma la afaceri, de data aceasta in Cavendish Square. In 1782 a intalnit-o pe Emma Hamilton (care se numea atunci Emma Hart) si care a devenit muza sa. A pictat peste 60 de portrete ale ei in diferite poze, uneori ca personaj mitologic.Dupa o absenta de aproape 40 de ani s-a intors la familia lui din Kendal in vara lui 1799.

Maurice Utrillo - Piaţa Abbesses iarna

ANIVERSAREA PICTORULUI FRANCEZ MAURICE UTRILLO

Zăpada

Ce-mbietor, ce agreabil, ce plăcut,
Când crengile-n păduri s-au dezbrăcat,
E să asculţi poveşti dintr-un trecut…
Când neaua e pufoasă pe solul îngheţat!


Când doar un plop se-avântă sub cerul cel opac
Iar sub mantaua albă atâtea se ascund…
Un corb nestingherit se leagănă-n copac
Precum o giruetă în vârful unui turn.

de Alfred de VIGNY

 

-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Maurice Utrillo
Titlul: Piaţa Abbesses iarna
Titlul original:
Data: 1782
Stilul: Post-Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 81 x 65 cm
Unde se gaseste: Colecţie privată

Date despre pictor:

Maurice Utrillo (n. 26 decembrie 1883, Paris - d. 5 noiembrie 1955, Dax) a fost un pictor francez, fiu al pictoriței Suzanne Valadon.
Maurice Utrillo s-a născut în ziua de 26 decembrie 1883 la Paris, în cartierul Montmartre, fiu al pictoriței Suzanne Valadon (cu nume adevărat: Marie-Clémentine Valade), tatăl fiind necunoscut. În 1891, Miguel Utrillo y Morlius, pictor și critic de artă catalan, îl recunoaște drept fiu al său, îi acordă paternitatea și numele, deși - cu mare probabilitate - nu a fost cu adevărat tatăl său.
Victimă a repetatelor abuzuri de alcool, este condamnat în 1911 de un tribunal corecțional pentru atentat la pudoare. În anii următori, 1912, 1913 și 1914 este internat în repetate rânduri în clinica doctorului Revertégat din Sannois. Între 9 și 26 decembrie 1914 este internat în clinica psihiatrică a spitalului Sainte-Anne, după repetate acte de agresiune, apoi - până pe 18 ianuarie 1915 - în ospiciul din Villejuif, în urma unei tentative de sinucidere. Medicii pun diagnosticul de „degenerescență mentală pe fond de alcoolism cronic”. În tot acest timp continuă să picteze, în tablourile sale predominând formele și tonurile albe („période blanche”).
În ultimii ani duce o viață austeră, continuând să picteze mult, dar cu mai puțină strălucire, reputația lui în continuă creștere fiind asigurată de expoziții retrospective (1950: Expoziție personală la Bienala de la Veneția) cu lucrări realizate mai demult. Maurice Utrillo moare pe 5 noiembrie 1955 în Dax, localitate balneară unde se găsea împreună cu Lucie. Este înmormântat în cimitirul Saint-Vincent din Montmartre.

Renato Guttuso - Strada

O ANIVERSAREA CU RENATO GUTTUSO

Cine vorbeşte de plecări …

Cine vorbeşte de plecări, de despărţiri…
De cîte ori în viaţa-mi am plecat,
m-am despărţit mereu de oameni şi de locuri
la care m-am întors, spre-a le găsi schimbate…
nici n-aş putea să spun. Iar uneori, a mă despărţi
însemna doar să păşesc cu o melancolie vagă
pe străzile oraşului în care nu lăsam în urmă
pe nimeni care să mă ţină minte. Doar uneori,
primeam printr-o privire vagă
cîte-o imagine a unui colţ, a unei licăriri
iluminînd înceţoşate ziduri…
Nu mulţi vor fi avut o viaţă-ntreagă
această febră de-a se mişca prin lumi diverse
într-o nerăbdătoare căutare a nimicului nostru
iar din el a ceea ce-i neprefăcut în oameni şi în lucruri.
Şi nu vor fi avut în memorie
atît de multe ori plecînd mereu departe,
pentru a şti mereu că totdeauna pleacă
şi niciodată nu se vor întoarce. Chiar şi iubirea
care încrezătoare-aşteaptă revenirea, deja aceeaşi
nu mai e, deşi-i mai arzătoare
sub părul ce le e mai alb.

de Jorge de SENA


 

-----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Renato Guttuso
Titlul: Strada
Titlul original: la strada
Data: 1956
Stilul: Realism socialist
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Renato Guttuso (*26 decembrie 1911, Bagheria / Sicilia - 18 ianuarie 1987, Roma) a fost un pictor italian și un militant comunist cunoscut. Este considerat un maestru al realismului italian și a devenit în perioada anilor 1950-1960 un adept al realismului socialist.
În 1950 i se acordă premiul Consiliului Mondial al Păcii. În 1956, la cea de a XXVIII-a Bienală de la Veneția, i se decernează Premiul de pictură pentru compoziția "La spiaggia" ("Plaja"), tablou de mari proporții în care este proiectată o panoramă a vieții moderne, relevând eleganța cuceritoare a frumuseții juvenile
Fascinat de modelul dantesc, execută între 1959 și 1961 un ciclu de ilustrații la Divina Commedia de Dante Alighieri, care vor fi publicate în volum în 1970 cu titlul "Il Dante di Guttuso". În 1965 realizează ilustrațiile la romanul "Mizerabilii" de Victor Hugo. În 1972 pictează tabloul "I funerali di Togliatti" ("Funeraliile lui Togliatti") în vădită manieră realist socialistă.
Renumitul său tablou "La Vucciria", redând faimoasa piață (mercato) din Palermo, exprimă cu un realism crud aspectul pitoresc al mărfurilor expuse (carne, legume și fructe), într-o aglomerare de personaje, de parcă se aud strigătele negustorilor ambulanți sicilieni.