Casablanca (1942)

CUM TRECE VREMEA

Să nu uiţi ceva de toţi ştiut:
Un sărut rămâne un sărut,
Un oftat e numai un oftat;
Ce-i important rămâne...
Cum treci de azi spre mâine.

versuri de Herman Hupfeld din filmul artistic Casablanca (1942)

ZORBA GRECUL

ZORBA GRECUL

Fiecare om are câte-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, după mine, e să n-ai niciuna.
Epuizează-ţi manifestările sufletului printr-un zâmbet.

Să nu laşi niciodată singură o femeie care te doreşte.

Mulţi caută fericirea mai presus de om; alţii mai prejos.

Dar fericirea e pe potriva omului.

Nu sper nimic, nu mă tem de nimic, sunt liber.

„Cand o femeie te cheama sa imparti culcusul cu ea, tinere, si nu te duci, sufletul tau e pierdut! Femeia aceea va ofta in ziua marii judecati, si oftatul acela, oricine-ai fi tu si oricate fapte bune ai fi savarsit, te va pravali in iad!”

„Ziua e pentru munca. Ziua e barbat. Noaptea e pentru benchetuiala. Noaptea e femeie.”

„Jupane, striga el, am multe lucruri sa iti spun, n-am iubit pe nimeni niciodata cum te iubesc pe tine, am multe lucruri sa iti spun, dar cu limba nu izbutesc. Asa ca o sa le dansez! Da-te la o parte, sa nu te calc in picioare! Inainte! Hop! hop!”

„Dupa vreo sase-sapte luni,am primit o ilustrata din Romania, infatisand o femeie planturoasa, decoltata:”Mai traiesc, mananc mamaliga, beau bere, lucrez la puturile de Petrol, sunt murdat, put ca un sobolan din canalul de scurgere. Dar ce-are a face? Se afla aici din belsug tot ce inima si burta isi poate dori. Un adevarat rai pentru niste batrani pehlivani ca mine. Ma intelegi, jupane: trai bun, gaini si puiculite pe deasupra, slava Domnului! Te imbratisez prieteneste, Alexis Zorba, sobolan din canalul de scurgere.”

LOVE STORY (1970)

LOVE STORY (1970)

Oliver Barrett IV: Vezi tu, eu cred că ţi-e teamă. Ţi-ai construit un zid de sticlă în jurul tău ca să nu fii rănită. Dar astfel nu poţi fi nici atinsă. E un risc, nu-i aşa, Jenny? Cel puţin eu am avut curajul să recunosc ce simt. Într-o zi va trebui să-ţi faci şi tu curaj să recunoşti că-ţi pasă.
Jennifer Cavalieri: Îmi pasă

Jennifer Cavalieri (pe patul de spital): Nu doare, Ollie. E ca şi cum ai cădea extrem de lent de pe o stâncă. Doar că după o vreme ţi-ai dori să ajungi jos o dată, ştii?
Oliver Barrett IV: Da.
Jennifer Cavalieri: Aiurea. Tu n-ai căzut niciodată de pe o stâncă.
Oliver Barrett IV: Ba da. Când te-am întâlnit pe tine.

Benjamin Williams Leader - Tintagel - Aniversare

MEMORIA VALULUI ÎN PICTURA LUI BENJAMIN WILLIAMS LEADER

Dincolo de plajă

Dincolo de plaja care reflectă vântul

Trebuie să fie un ţărm unde valul

Dorului meu s-ar stinge, atunci când zeii

m-ar fi abandonat iar eu aş fi rămas singur.

Un drum care nu se-ndreaptă spre nefiinţă

Este doar un impas

de Joan Margarit i Consarnau

--------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Benjamin Williams Leader

Titlul: Tintagel

Titlul original: Tintagel

Data: 1870

Stilul:

Mod de realizare: Ulei pe carton

Dimensiunea: 40.5 x 61.5 cm

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Benjamin Williams Leader RA 12 martie 1831 – 22 martie 1923) a fost un pictor peisagist englez.Benjamin Leader Williams s-a nascut la Diglis in Worcester City. Tatal lui se ocupa cu management traficului pe raul Severn, intro perioada cand in Marea Britanie se dezvoltase obsesia pentru transportul rutier, ceea ce s-a dovedit gresit. Williams senior il cunostea si era un mare admirator al pictorului John Constable, el insusi fiind un artist amator. Benjamin Leader Williams si-a schimbat numele in Williams Leader, pentru a se distinge de multimea de artisti cu numele Williams. A urmat cursurile Royal Grammar School din oras, iar serile studia la Worcester School of Design. In 1854, dupa ce lucrase cativa ani pentru tatal lui, s-a inscris la Royal Academy Schools. In primul an la academie, Leader a avut o pictura expusa la Expozitia de vara si, ceea ce a fost foarte important, a vandut-o. Leader era interesat de peisaje si se observa influenta pre-rafaelitilor in primele lui lucrari. Ulterior a inceput sa picteze intrun stil mai putin detaliat. Neobisnuit pentru acea perioada, el a pictat usi. Leader a fost un artist tipic productiv din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, un artist care a suferit din cauza eticii de lucru victoriene. Leader s-a casatorit in 1876 cu Mary Eastlake, o nepoata a lui Sir Charles Lock Eastlake, presedintele Royal Academy la mijlocul secolului al XIX-lea. In 1883 a devenit membru al academiei, iar in 1898, la varsta de 67 de ani, a devenit academician. In 1888 s-a mutat in Surrey, pe atunci un tinut frumos aproape de Londrat si preferat de pictori. Leader a expus trei picturi la academie in 1922, la varsta de 92 de ani.

Anton Raphael Mengs - Autoportret - Aniversare

DE VORBĂ CU ANTON RAPHAEL MENGS DESPRE PICURĂ

Eu nu sunt eu

Eu nu sunt eu.

Eu sunt celălalt

mergând alături de mine, nevăzut,

şi totuşi care reuşesc să il vizitez,

dar alte ori uit să o fac;

cel ce ramâne calm şi liniştit când vorbesc,

şi care mă iartă, cu blândeţe, când urăsc,

care păşeşte acolo unde nu sunt,

care stă de veghe când voi muri.

de Juan Ramón Jiménez

--------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Anton Raphael Mengs

Titlul: Autoportret

Titlul original:

Data: c. 1776

Stilul: neoclasicism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea: 89 × 68.5 cm (2.9 × 2.2 ft)

Unde se gaseste: Colecție privată

Date despre pictor:

Anton Raphael Mengs (12 martie 1728 – 29 iunie 1779) a fost un pictor german, a lucrat in Roma, Madrid si Saxonia, a fost unul dintre precursorii picturii neo-clasice.

Mengs s-a nascut in 1728 la Ústí nad Labem (germana: Aussig) din Bohemia. Tatal lui, Ismael Mengs, un pictor danez, s-a stabilit in Dresda, de unde in 1741 si-a dus fiul la Roma.

In Roma, fresca Parnassus pictata la Villa Albani i-a adus reputatia de maestru in pictura. Numirea lui Mengs in 1749 ca prim pictor al curtii lui Frederick Augustus, elector de Saxonia, nu prevedea ca va petrece asa mult timp in Roma, unde s-a casatorit cu Margarita Guazzi, un model care a pozat pentru el in 1748.Dupa ce si-a terminat lucrarile in 1777, Mengs s-a reintors in Roma, iar dupa doi ani a murit intro situatie materiala foarte proasta, lasand douazeci de copii, sapte dintre ei avand o indemnizatie de le regele Spaniei.

Mengs a fost faimos printre artistii contemporani, ca de exemplu, pictorul italian Pompeo Batoni. De asemenea a fost prieten cu Giacomo Casanova.

A murit in Roma pe 29 iunie 1779 si a fost inmormantat in biserica romana Santi Michele e Magno.