sic
au înflorit salcâmii în victoria
pe strada mihai eminescu plouă
"aventurile unui călător naiv"
de jan cornelius
îmi ține companie
aov
***
"strâng în pumn o amintire pe care nu vreau s-o las să scape
pastilele mi-au afectat memoria, iar miile de
gânduri s-au rupt în bucățele de carton
nu pot forma un puzzle care să însemne
ceva oricât de mult m-aș strădui
astăzi mi-am văzut reflexia în paginile unei cărți groase
poza unui om mort pe o casă mare, albă,
din satul cu numele X, m-a făcut să zâmbesc
îmi lipeam obrazul de geamul rece al mașinii și urmăream zborul ciorilor
ieri am dansat pe cioburi de sticlă spartă
stai liniștit! știu că doare, că în curând voi sângera – ciudat că n-am făcut-o până acum
dar îmi place
la fel cum piesele lui eugen ionescu mă fac să zâmbesc
mâine n-aș mai vrea să văd lucruri atât de mari
mi-ajunge să plâng din nimic"
de Bianca Trușcă
Robinsonadă
"Stau agățată de cameră
și omor sentimente
cu fierul de călcat.
Ca pe muște.
Dar stoarce aceasta mă strânge
ca un corset.
M-am confundat cu boilerul
cu mașina de râșnit cafea
cu bidonul de motorină
cu budolzerul
cu o cămașă de noapte foarte fină.
O, dacă aș fi un vapor
iubirea mea i-ar asigura
cea mai frumoasă mare
cel mai ușor tangaj
insula miraculoasă
cu oameni."
de Denisa Comănescu
(din vol. Barca pe valuri, 1987)
***
"dragostea ta, și ușoară și grea
cade pe mine ca un munte de nea
fulg după fulg cad pe casa mea în amurg
eu fac foc și focul te-ncălzește
și căldura casei mele te topește"
de de Dan Sociu
Doamne, unde-ai să ne-aşezi pe noi
"Doamne, unde-ai să ne-aşezi pe noi, visătorii,
care-am băut din corola florii
de mătrăgună şi-am trăit goi?
N-am avut altă-avuţie
decât praful de pe tălpile noastre,
altă casă decât zările-albastre din copilărie.
Oamenii, ocolindu-ne-au zis:
cine sunt aceşti vânzători de vis?
N-am avut linişte, n-am avut masă-aşezată,
însă tu ne zâmbeai câteodată.
Te-arătai la sfârşitul câte unui cuvânt,
erai ca un fulger, ca o pală de vânt.
Şi noi ne spuneam rugăciunile,
încrezători în toate minunile.
Doamne, dintre toţi copiii tăi,
numai noi am fost ca paserile-n aceste văi.
Iartă-ne ce-am greşit şi primeşte-ne în grădinile
pe care îngerii tăi le-au plivit.
Pune-ţi mâinile
pe ranele noastre prea pământeşti
şi spune că ne vindeci şi ne primeşti!"
de Magda Isanos
