Casa cu însemnul soarelui
Există o casă cu un soare pe poartă
În New Orleans, în oraşul meu,
O casă care a ruinat mulţi tineri sărmani
Şi, Doamne, unul dintre aceştia sunt eu.
Mama era croitoreasă
În casa-nsemnată şi-mi cosea jeans,
Tata dădea prea rar pe acasă,
Fiind unul dintre cei mai mari beţivi din New Orleans.
Un beţiv are o sticlă şi-o valiză
Şi o pereche de cărţi de joc,
Nu-i fericit decât atunci când bea,
Când uită de timp şi de noroc.
Mama are grijă de ceilalţi copii,
Să nu facă ce am făcut eu,
Trăieşte în casa cu însemul soarelui,
În păcate ce-o apasă greu.
Cu-n picior sunt aici pe peron,
Cu celălalt de-un tren mă agăţ,
Mă-ntorc înapoi la New Orleans,
Cu cătuşe şi lanţuri, cu tot.
Mă întorc cu memoria la New Orleans,
Cu sufletul rupt, într-o casă
Cu însemnul soarelui sculptat pe poartă,
Unde nimeni nu mă aşteaptă.
O casa cu un soare pe poartă,
În New Orleans, în oraşul meu,
O casă care a ruinat mulţi tineri sărmani
Şi, Doamne, unul dintre aceştia sunt eu.
cântec interpretat de The Animals
----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: James Ensor
Titlul: Beţivilor
Titlul original:The Drunkards
Data:1883
Stilul: impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
James Sidney Edouard, Baron Ensor (13 aprilie 1860 – 19 noiembrie 1949) a fost un pictor si grafician belgian, cu importante influente asupra expresionismului si suprarealismului si care a trait in Ostend aproape tot timpul vietii. Artistul a fost asociat cu grupul Les XX.Sarac fiind, James Ensor a parasit scoala la varsta de15 ani si a inceput pregatirea artistica cu doi pictori locali . Intre 1877 si 1880 a studiat la Academia Regala de Arte Frumoase din Brussels. Prima expunere a lucrarilor sale a fost in 1881.Intre 1880 si 1917a avut propriul sau atelier de pictura in casa parinteasca.Singurele sale calatorii au fost trei calatorii de documentare la Paris, Londra si in Olanda.In anul 1800 multe dintre lucrarile sale au fost respinse fiind considerate scandaloase, mai ales pictura „Entry of Christ into Brussels” (1888-89), dar aceasta pictura a continuat sa fie expusa si, treptat, a fost acceptata si aclamata.
A ramas in Ostend in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial in ciuda sfaturilor prietenilor sai si cu riscul bombardamentelor. La varsta sa inaintata a fost unul dintre cetatenii belgieni onorati, iar plimbarile sale zilnice au fost o prezenta familiara in Ostend. A murit dupa o scurta suferinta in 19 noiembrie 1949.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu