În sfera aceea de cristal
Ce ne multiplica auzul
Ni se înmulţeau ochii, sporea vederea
Mâini cu multe degete ne creşteau
Pe şolduri, pe coapse
Pe spatele gol, arcuit
Într-o simfonie adâncă, albastră…
Nu ştiam dacă este noapte sau zi
Nu ne aminteam punctele cardinale
Flamande se plimbau pe noi
Spirale argintii
Ne înconjurau ca nişte liane
Înlănţuiau
Fiecare braţ, fiecare picior
Apoi, ne legau unul de altul
În veşnicia unei clipe
Spre amintirea unei noi trăiri
Pentru că ochiul meu drept şi ochiul tău stâng
Erau pereche de când lumea
Şi vedeau printre genele înrourate
Unde jucau nestingherite curcubee
Vedeau…
Dinlăuntru spre înafară
Cum devenisem o singură cruce
Iar inimile, clopote de catedrală.
de Elena Armenescu
--------------------------
Pictor: Franz Xaver Winterhalter
Titlul: Portretul contesei Olga Shuvalova
Titlul original:
Data: 1858
Stilul: Neo-Rococo
Mod de realizare:Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte:
Date despre pictor:
Franz Xaver Winterhalter (20 aprilie 1805 – 8 iulie 1873) a fost pictor şi litograf german, cunoscut pentru portretele capetelor încoronate din mijlocului secolului al XIX-lea. Numele lui a devenit asociat cu cel mai la modă portretist al regalităţii. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt Împărăteasa Eugénie înconjurată de doamnele sale de onoare (1855) şi portretele făcute împărătesei Elisabeta de Austria (1865).
Franz Xaver Winterhalter (20 aprilie 1805 – 8 iulie 1873) a fost pictor şi litograf german, cunoscut pentru portretele capetelor încoronate din mijlocului secolului al XIX-lea. Numele lui a devenit asociat cu cel mai la modă portretist al regalităţii. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt Împărăteasa Eugénie înconjurată de doamnele sale de onoare (1855) şi portretele făcute împărătesei Elisabeta de Austria (1865).
Winterhalter a intrat în cercurile de la curte când în 1828 a devenit la Karlsruhe profesorul de desen al Sofiei, Margrafă de Baden. Oportunitatea de a se stabili dincolo de sudul Germaniei a apărut în 1832, când a putut să călătorească în Italia, 1833-1834, cu sprijinul Marelui Duce Leopold de Baden. La întoarcerea la Karlsruhe a pictat portretele Marelui Duce Leopold de Baden şi ale soţiei sale şi a fost numit pictor la curtea Marelui Ducat.
Cu toate acestea, a părăsit Badenul şi s-a mutat în Franţa unde lucrarea sa Il dolce Farniente a atras atenţia la Salonul din 1836. Un an mai târziu, Il Decameron a fost, de asemenea, lăudat; ambele tablouri sunt compoziţiile academice în stilul lui Rafael. La Salonul din 1838 a expus un portret al prinţului de Wagram cu mica lui fiică. Cariera sa ca pictor portretist a fost curând asigurată atunci când, în acelaşi an, el a pictat portretul Louisei Marie de Orleans, regina Belgiei, şi al fiului ei, Ducele de Brabant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu