Paolo Salvati - Mareggiata

 NOCTURNO Nº 3

Înfometat și cu sete de singurătate,
la aceste țărmuri veni inima mea nocturnă să-și aline durerile.
E ca și cum ai urca pe prora unui vas, privind dincolo de valuri și noapte.
Alături de mine, cu mâna pusă pe umărul meu,
stă mereu amintirea cu ochii săi obosiți,
și toate drumurile mele, bătătorite sau nebătotorite.
Tu ești în mine, întotdeauna, precum o patrie în pieptul unui erou,
și visele mele ce poartă formă de aripă și au culoarea ochilor tăi.
Îndurerat mai mult decât carnea e sufletul meu,
și murmurul lichid din izvorul ce se scurge pe rănile amuțite.

Depărtarea-ți mi se lasă peste alean, iar eu cu unghiile rupând din adâncuri
vreau să desprind și să-ți trimit steaua cea mai pâlpâietoare.
Retrăindu-te, scănteietoareo, în bătăile inimii și în suflare,
cu veghea ardentă a stelelor îți voi păzi amintirea până în zori;

Degrabă o să-mi apari...
Unde?
Și închid bine ochii ca să nu îmi dispari.
Dar nu e mai mult decât lipsa ta, absența ce face noaptea mai lungă.

Poem de LUIS FRANCO

------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Paolo Salvati
Titlul: Mareggiata
Titlul original: Mareggiata
Data: 2011
Stilul: expresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Paolo Salvati ( 22 februarie 1939 - 24 iunie 2014) pictor italian