DANTE GABRIEL ROSSETTI - Ecce Ancilla Domini

Cel ce inima-şi smulge din piept

Cel ce inima-şi smulge din piept, trandafirul atinge,
a lui sunt petala şi spinul,
lui îi aşterne lumina pe talger,
lui îi umple paharul cu adieri,
lui îi susură umbrele dragostei.

Cel ce inima-şi smulge din piept şi-o zvârle înalt,
nimereşte la ţintă,
piatra cu pietre ucide,
lui orologiul sângele-şi sună,
lui vremea, din palmă, ceasul îi bate,
cu mingi mai frumoase se poate juca,
şi poate de tine vorbi şi de mine.

de Paul Celan

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
DANTE GABRIEL ROSSETTI - Ecce Ancilla Domini, 1850 - Tate Gallery, Londra
În 1850, când tabloul Ecce Ancilla Domini ("Buna Vestire") al lui Rossetti este prezentat publicului londonez, opera declanşează atacuri vehemente ale criticii împotriva întregii mişcări prerafaelite. În acest tablou regăsim semne ale influenţei maeştrilor renaşterii italiene timpurii (Giotto, Botticelli), ca şi a pictorilor flamanzi din secolul al XV-lea, în special a lui Van Eyck. Rossetti prezintă o interpretare proprie a "Bunei Vestiri", Fecioara Maria apare înspăimântată, în timp ce arhanghelul Gavril este redat cu acurateţă realistă. Crinul şi draperia albastră pe fondul alb al tabloului concură la reprezentarea simbolică a temei abordate.
Fotografia postată de Ciobotaru Adrian.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: DANTE GABRIEL ROSSETTI
Titlul: Ecce Ancilla Domini
Titlul original: Ecce Ancilla Domini
Data: 1849
Stilul:Romanticism
Mod de realizare:Ulei pe pînză
Dimensiunea: 72.7 x 41.9 cm
Unde se gaseste: Tate Britain, London, UK

Date despre pictor:
Dante Gabriel Rossetti (12 mai 1828, Londra – 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor şi poet englez, fondator şi repezentant de seamă al mişcării artistice cunoscute sub numele de „confreria prerafaeliţilor„.Dante Gabriel Rossetti s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti, personalitate cu vaste preocupări literare şi ştiinţifice. La botez a primit numele de Gabriel Charles Dante, mai târziu adoptă numele de Dante Gabriel, pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Frate al poetesei Christina Rossetti şi al criticului literar William Michael Rossetti, se dedică încă din fragedă tinereţe literaturii, în special poeziei şi urmează King’s College School, pe care însă o abandonează după patru ani. Interesul său pentru arta medievală italiană îl determină să se dedice picturii şi urmează cursurile Academiei de Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi îşi continuă studiile cu pictorul Ford Madox Brown.
Împreună cu John Everett Millais şi William Holman Hunt participă la înfinţarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriştilor care i-au succedat lui Rafael şi Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziţia londoneză „Free Exhibition”. Critica îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franţa şi Belgia. Vizitează Louvre-ul şi admiră lucrările lui Giorgione, Leonardo da Vinci şi Tiziano. În Franţa îl descoperă pe Ingres. În Belgia îi stârnesc admiraţia Van Eyck şi Memling.După întoarcerea la Londra, Rossetti o întâlneşte pe Elisabeth Siddal, care îi devine model şi pe care după zece ani o ia de soţie. Tablourile realizate în 1950 sunt atacate cu înverşunare de critici, de aceea Rossetti se hotărăşte să nu mai expună. Timp de aproape zece ani, execută desene şi tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante, Shakespeare şi „Legenda Regelui Arthur”. Pictorul îşi vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten şi protector.
Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă să susţină idealurile mişcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la Working Men’s College, frecventat şi de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictura în ulei şi execută o serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit.
La 2 mai 1861, Elisabeth naşte un copil mort, iar în februarie 1862 moare şi ea, după ce luase o doză prea puternică de laudanum. În amintirea ei Rossetti pictează tabloul Beata Beatrix (1863). În acelaşi an, artistul pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziţie retrospectivă a lui Delacroix. Acolo se întâlneşte cu Édouard Manet.
Din acest moment Rossetti ia parte la numeroase expoziţii, dar înce pe să sufere de ochi. În iunie 1972, afectat de o stare depresivă, Rossetti încearcă să se sinucidă. În decembrie 1881 paralizează parţial în urma unui atac cerebral. Moare la 9 aprilie 1882.

Alfred Thompson Bricher - Low Tide, Narragansett Bay - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ALFRED THOMPSON BRICHER CU VERSURILE POETULUI HORIA GANE


Zece mii de cârje

Am văzut zece mii de cârje în curtea
unei fabrici de recondiţionare. Zece
mii de cârje într-o zi însorită, cu
lemnul la subsuori lustruit ca razele,
aruncate grămadă.
Întâi mi-a venit să râd imaginându-mi
cinci mii de oameni ţopăind ca nişte canguri
în aşteptarea cârjelor reparate.
Cangurii mi s-au părut, apoi, lăcuste.
Lăcustele chiar poartă căşti şi luptă
la baionete. Lăcuste dintr-acelea pe care
le prindeam in copilărie sărind prin
tranşeele rămase după război şi le-nfigeam
în cârlige � momeală pentru peștii postbelici.
Dar zece mii de cârje sunt o pădure uscată,
prin care un invalid, trecând din două-n două,
poate face o minunată plimbare de cinci mii
de paşi. Zece mii de cârje sunt şi cinci mii
de picioare rămase în cizme şi care, singure,
nu ştiu încotro s-o apuce.
Noapte-am visat cârjele întorcându-se reparate
mărşăluiau viguros purtând căşti şi la şold
baionete. Şi-o pereche de cârje ca de copil,
s-a luat după mine: �Vino cu noi, sau�!�

Și eu de spaimă ţopăiam ca un cangur,
și de teamă mi se făcuse inima cât o lăcustă,
și nu eram decât un biet peştişor postbelic.

N-am avut încotro: mi-am desprins un picior
l-am trimis la război.

de Horia Gane

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alfred Thompson Bricher
Titlul: Low Tide, Narragansett Bay
Titlul original: Low Tide, Narragansett Bay
Data:
Stilul:Impresionism
Mod de realizare:Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Alfred Thompson Bricher (0 aprilie 1837 in Portsmouth, New Hampshire – 30 septembrie 1908 in Staten Island, New York ) a fost un pictor american asociat White Mountain art si Hudson River School.Considerat unul dintre cei mai buni pictori marini din secolul al XIX-lea, Alfred Thompson Bricher a facut parte din ultima generatie de artisti cunoscuti ca Hudson River School. A pictat in aceeasi perioada cu Frederic Edwin Church, Sanford Gifford si John Kensett care erau considerati si ei maestri ai acestui gen. Cariera lui a cuprins mai mult de 50 de ani in care a fost renumit si apreciat de public si de lumea artei. S-a nascut in Portsmouth, New Hampshire si s-a concentrat pe imaginile marii. A pictat pe coastele din Maine, Massachusetts si Rhode Island. Ca pictor luminist, el a fost predominant interesat de efectele picturale ale luminii si diafanului.

Dante Gabriel Rossetti - Monna Vanna

Strafulgerarea

Am fost cîndva pe-aci,
dar nu pot spune cum, nici cînd;
cunosc doar iarba din cîmpii,
mirosul blînd,
suspinul brizei, plajele-aurii.
Ai fost cîndva a mea -
în care ev nelămurit?
Dar cînd, zărind o rîndunea,
gîtu-ai sucit,
străfulgerat, am înţeles, abea.
Şi - iar întîmplător!
îţi undui bucla-n ochii mei!
Nu-i oare semnul că-n Amor
vom fi ca zei,
veghind, visînd,
iubind nemuritor?

(1854)
de Dante Gabriel Rossetti

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
pictor Dante Gabriel Rossetti - Monna Vanna, 1866
Pânza Monna Vanna (1866) reprezintă o insumare a idealului frumuseţii veneţiene, lucrarea fiind una dintre cele mai ilustrative exemple ale acestei schimbări de stil.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 ------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dante Gabriel Rossetti
Titlul: Monna Vanna
Titlul original: Monna Vanna
Data: 1866
Stilul:Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe pinza
Dimensiunea: 9.2 x 116.8 cm
Unde se gaseste: Tate Britain, London, UK

Date despre pictor:
Dante Gabriel Rossetti (12 mai 1828, Londra – 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor şi poet englez, fondator şi repezentant de seamă al mişcării artistice cunoscute sub numele de „confreria prerafaeliţilor„.Dante Gabriel Rossetti s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti, personalitate cu vaste preocupări literare şi ştiinţifice. La botez a primit numele de Gabriel Charles Dante, mai târziu adoptă numele de Dante Gabriel, pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Frate al poetesei Christina Rossetti şi al criticului literar William Michael Rossetti, se dedică încă din fragedă tinereţe literaturii, în special poeziei şi urmează King’s College School, pe care însă o abandonează după patru ani. Interesul său pentru arta medievală italiană îl determină să se dedice picturii şi urmează cursurile Academiei de Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi îşi continuă studiile cu pictorul Ford Madox Brown.
Împreună cu John Everett Millais şi William Holman Hunt participă la înfinţarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriştilor care i-au succedat lui Rafael şi Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziţia londoneză „Free Exhibition”. Critica îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franţa şi Belgia. Vizitează Louvre-ul şi admiră lucrările lui Giorgione, Leonardo da Vinci şi Tiziano. În Franţa îl descoperă pe Ingres. În Belgia îi stârnesc admiraţia Van Eyck şi Memling.După întoarcerea la Londra, Rossetti o întâlneşte pe Elisabeth Siddal, care îi devine model şi pe care după zece ani o ia de soţie. Tablourile realizate în 1950 sunt atacate cu înverşunare de critici, de aceea Rossetti se hotărăşte să nu mai expună. Timp de aproape zece ani, execută desene şi tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante, Shakespeare şi „Legenda Regelui Arthur”. Pictorul îşi vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten şi protector.
Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă să susţină idealurile mişcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la Working Men’s College, frecventat şi de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictura în ulei şi execută o serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit.
La 2 mai 1861, Elisabeth naşte un copil mort, iar în februarie 1862 moare şi ea, după ce luase o doză prea puternică de laudanum. În amintirea ei Rossetti pictează tabloul Beata Beatrix (1863). În acelaşi an, artistul pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziţie retrospectivă a lui Delacroix. Acolo se întâlneşte cu Édouard Manet.
Din acest moment Rossetti ia parte la numeroase expoziţii, dar înce pe să sufere de ochi. În iunie 1972, afectat de o stare depresivă, Rossetti încearcă să se sinucidă. În decembrie 1881 paralizează parţial în urma unui atac cerebral. Moare la 9 aprilie 1882.

Arthur Ernest Streeton - Vara timpurie - grozamă în floare

vara timpurie

sub un cer albastru norii albi privesc
o fetiţă pe care n-o bucură nici o joacă
stă pe un cîmp de grozamă în floare
visând viorele si scîrţîit de caleşti.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Arthur Ernest Streeton
Titlul: Vara timpurie - grozamă în floare
Titlul original: Early summer – gorse in bloom
Data:1895
Stilul:Impresionism
Mod de realizare:Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Sir Arthur Ernest Streeton (8 aprilie 1867 – 2 septembrie 1943) pictor australian, specializat in pictura peisagistica.
La inceput Streeton a urmat cursuri serale de arta la Gallery School, Melbourne, din 1882, dar din aceasta cauza pregatirea sa artistica a fost in buna masura cea a unui autodidact. S-a imprietenit cu Charles Conder, care venise in Melbourne din Sidney in primavara lui 1888, la sfatul lui Tom Roberts. In scurt timp peisajele realizate de Streeton au inceput sa fie influentate puternic de stilul decorativ al lui Conder. Perioada petrecuta de cei trei la Melbourne este considerat de specialisti „perioada de aur” a artei australiene si cea mai buna perioada a Scolii Heidelberg. La sfarsitul lui 1888 Streeton pusese bazele unei tabere pentru artisti la Eaglemont, langa Heidelberg, de unde a aparut termenul de Scoala Heidelberg. In afara influentei pe care au avut-o colegii si prietenii sai, Streeton s-a inspirat si din manualele si albumele de arta pe care le-a putut gasi. A pretuit foarte mult cursul lui William Hunt „Discutii despre arta”, care l-a ajutat sa inteleaga si sa adopte diverse tehnici. Hunt era un artist si profesor de origine americana, care se pregatise la Paris. In cursul scris de el ii incuraja pe artisti sa adopte simplitatea intregului in locul complexitatii partilor. Admiratia lui Hunt pentru Corot era impartasita si de Streeton, care colectiona fotografii ale tablourilor acestuia.
In buna partea lucrarile lui Streeton sunt executate in natura, de regula intr-o singura sedinta. Pentru compozitiile mai ample, pe care le realiza in atelier, facea in prealabil studii in acuarela.

Francesco Trevisani - Portretul Mariei Clementina Sobieska

INTERMEZOO PICTURAL CU FRANCESCO TREVISANI

sonet

Am obosit atîta gîndind cum gîndul meu
Nu obosi să-ţi fie doar ţie închinat.
Cum singur nu-mi curm traiul acesta blestemat,
Să scap de apăsarea oftatului meu greu?
Cum- lăudîndu-ţi chipul şi zîmbetul anume,
Şi buclele, şi ochii la cari mă tot gîndesc-
Nu-mi osteneşte graiul, nici vorbe nu-mi lipsesc,
Că pot o zi şi-o noapte să te mai strig pe nume?
Cum paşii mei au încă puterea să-nsoţească
Mereu şi-oriunde urma şi umbra-ţi îngerească,
Pierzînd zădarnic viaţa spre-a inimii ruină?

Şi dacă stric atîta hîrtie şi cerneală
Scriind de tine; dacă într-asta-i vreo greşeală,
De vină e Amor, nu arta mea-i de vină!

de Petrarca

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Francesco Trevisani
Titlul: Portretul Mariei Clementina Sobieska
Titlul original: Maria Clementina Sobieska
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
Francesco Trevisani (9 aprilie 1656 – 30 iulie 1746), cavaler italian, pictor rococo.
A invatat sa picteze sub indrumarea lui Carlo Maratta [1625-1713], Joseph Heintz si Antonio Zanchi. A realizat in special picturi pentru altare si mobilier, compozitii cu teme mitologice si biblice intr-un stil care variaza de la clasicismul lui Maratti pana la maniera Portretele sale, infatisand atat nobili italieni cat si personalitati diverse, se disting prin lipsa de formalism, dand impresia unei legaturi deosebite intre artist si model.
Printre elevii sai s-au numarat Claudio Francesco Beaumont, Carlo Innocenzo Carlone [1685-1775], Andrea Casali, Placido Costanzi, Giorgio Domenico Dupra, Gregorio Guglielmi, Girolamo Pesci, Pietro Antonio Rotari, Francisco Vieira Lusitano.

„Intrarea lui Iisus în Ierusalim”, frescă din Biserica parohială Zirl, Austria

Rugă pentru Duminica Floriilor

Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât ce sunt –
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie
Şi-un mic vârtej de vânt...

Dezleagă-mă de vina de-a fi-ncercat să fac
Granit din cărămidă
Şi bronz din băligar,
Colan de pietre scumpe din sâmburi de dovleac
Şi-un Pegas cu-aripi duble din clasicul măgar...

Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât aşa
Cum te-am văzut pe tine –
C-aşa credeam că-i bine!...
Dar azi, când văd că-i altfel de cum am vrut să fie,
Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie,

Retează-mi mâna dreaptă
Şi pune-mi strajă gurii,
Alungă-mi nebunia din scoarţele Scripturii
Şi-apoi desprinde-mi chipul de pe icoana Ta
Şi fă să uit c-odată am fost şi eu ca Tine!...

de Ion Minulescu

-----------------------------------------------------------------------------------------
Duminica Floriilor (sau Floriile) este o sărbătoare creștină fără dată exactă, comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui. Sărbătoarea comemorează un eveniment menționat de către toate cele patru evanghelii (Marcu 11:1–11, Matei 21:1–11, Luca 19:28–44, Ioan 12:12–19): intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor.
Floriile sunt denumite, de asemenea, Duminica Patimilor sau Duminica Floriilor a Patimilor Domnului.
-----------------------------------------------------------------------------------------
„Intrarea lui Iisus în Ierusalim”, frescă din Biserica parohială Zirl, Austria

Arthur Ernest Streeton - Un buchet de flori

LA MULŢI ANI PENTRU TOŢI CEI CARE POARTĂ NUME DE FLORI …

Imn frumuseţii

Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O, Fumuseţe? Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De-aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul, vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câne pe poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu sameni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine.

Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaeruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, şi – Omorul e-un breloc de preţ
Pe pântecul tău mândru săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a-nceput să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O, Fumuseţe, monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi, surâsul, piciorul tău mă-mbie
Spre un infinit de-a pururi drag şi misterios?

Sirenă rea sau Înger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu – zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire, o! singura-mi regină! –
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?

de Charles Baudelaire

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Arthur Ernest Streeton
Titlul: Un buchet de flori
Titlul original: A Bunch of Flowers
Data:1895
Stilul:Impresionism
Mod de realizare:Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Sir Arthur Ernest Streeton (8 aprilie 1867 – 2 septembrie 1943) pictor australian, specializat in pictura peisagistica.
La inceput Streeton a urmat cursuri serale de arta la Gallery School, Melbourne, din 1882, dar din aceasta cauza pregatirea sa artistica a fost in buna masura cea a unui autodidact. S-a imprietenit cu Charles Conder, care venise in Melbourne din Sidney in primavara lui 1888, la sfatul lui Tom Roberts. In scurt timp peisajele realizate de Streeton au inceput sa fie influentate puternic de stilul decorativ al lui Conder. Perioada petrecuta de cei trei la Melbourne este considerat de specialisti „perioada de aur” a artei australiene si cea mai buna perioada a Scolii Heidelberg. La sfarsitul lui 1888 Streeton pusese bazele unei tabere pentru artisti la Eaglemont, langa Heidelberg, de unde a aparut termenul de Scoala Heidelberg. In afara influentei pe care au avut-o colegii si prietenii sai, Streeton s-a inspirat si din manualele si albumele de arta pe care le-a putut gasi. A pretuit foarte mult cursul lui William Hunt „Discutii despre arta”, care l-a ajutat sa inteleaga si sa adopte diverse tehnici. Hunt era un artist si profesor de origine americana, care se pregatise la Paris. In cursul scris de el ii incuraja pe artisti sa adopte simplitatea intregului in locul complexitatii partilor. Admiratia lui Hunt pentru Corot era impartasita si de Streeton, care colectiona fotografii ale tablourilor acestuia.
In buna partea lucrarile lui Streeton sunt executate in natura, de regula intr-o singura sedinta. Pentru compozitiile mai ample, pe care le realiza in atelier, facea in prealabil studii in acuarela.

Francesco Trevisani - Maria Maddalena - aniversare

INTERMEZOO PICTURAL CU FRANCESCO TREVISANI PE VERSURILE LUI CHARLES BAUDELAIRE

Semper eadem

Mi-ai spus: „De unde-ţi vine ciudata întristare
Ce creşte ca şi marea pe-un ţărm stâncos, pustiu?”
Când inima culesul şi-a isprăvit, ne pare
O boală viaţa. Taina aceasta toţi o ştiu.

E o durere simplă, deloc misterioasă
Şi limpede ca tine când râzi şi lumii placi
Nu căuta degeaba frumoasa mea curioasă
Şi-acum, deşi ţi-e glasul atât de dulce, taci!

Taci, ne-nvăţato! Suflet ce nu cunoaşte ceaţa!
Copilărească gură! Mai mult chiar decât Viaţa
În mreji subtile Moartea adesea ne-a închis

Mai bine cu-o minciună să mă îmbăt şi-alene
Să mă scufund în ochii tăi limpezi ca-ntr-un vis
Şi-ncet s-adorm în umbra ce-ţi lunecă din gene!

de Charles Baudelaire

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Francesco Trevisani
Titlul: Maria Maddalena
Titlul original: Maria Maddalena
Data:
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Francesco Trevisani (9 aprilie 1656 – 30 iulie 1746), cavaler italian, pictor rococo.
A invatat sa picteze sub indrumarea lui Carlo Maratta [1625-1713], Joseph Heintz si Antonio Zanchi. A realizat in special picturi pentru altare si mobilier, compozitii cu teme mitologice si biblice intr-un stil care variaza de la clasicismul lui Maratti pana la maniera Portretele sale, infatisand atat nobili italieni cat si personalitati diverse, se disting prin lipsa de formalism, dand impresia unei legaturi deosebite intre artist si model.
Printre elevii sai s-au numarat Claudio Francesco Beaumont, Carlo Innocenzo Carlone [1685-1775], Andrea Casali, Placido Costanzi, Giorgio Domenico Dupra, Gregorio Guglielmi, Girolamo Pesci, Pietro Antonio Rotari, Francisco Vieira Lusitano.

Thomas Benjamin Kennington - Lady reading a letter - aniversare - O lacrima de-a ta , de mi-ai trimite ! de Gabriela Mistral

ANIVERSAREA PICTORULUI THOMAS BENJAMIN KENNINGTON PE VERSURI DE GABRIELA MISTRAL


O lacrima de-a ta , de mi-ai trimite !

O lacrima de-a ta , de mi-ai trimite ,
Sa o sarut , s-o sorb cate putin ,
Sa simt iubirea ta cum ma patrunde
Si sa adorm...gandindu-ma cum plangi...!

O lacrima de-a ta , de mi-ai trimite ,
As pune-o cu a mea sa le transform
In dorurile-adanci ce vor cuprinde
Albastrul nesfarsitelor visari...!

de Gabriela Mistral

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Thomas Benjamin Kennington
Titlul: Citind scrsoarea
Titlul original: Lady reading a letter
Data: 1890
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Thomas Benjamin Kennington (7 aprilie 1856 – 10 decembrie 1916) a fost un pictor englez de compozitie, social realist si portretist. A fost membru fondator al New English Art Club (NEAC) si al Imperial Arts League.
Kennington s-a nascut in Grimsby din Lincolnshire si s-a pregatit in arta la Liverpool School of Art (acolo a casigat o medalie de aur), la Royal College of Art (RCA) din Londra si la Academie Julien din Paris, unde a studiat sub indrumarea lui William-Adolphe Bouguereau si Robert-Fleury.Mai tarziu s-a mutat la Chelsea in Londra.
A expus la Royal Academy, Londra din 1880–1916, de asemenea si-a prezentat lucrarile in mod regulat la Royal Society of British Artists (RBA) din Suffolk Street si la galeria Grosvenor. A castigat o medalie de bronz la Exposition Universelle din 1889.
Kennington a devenit cunoscut nu numai datorita picturilor idealizate cu subiecte casnice si scene din viata de zi cu zi, ci si pentru lucrarile social realiste. Lucrari ca „Orphans” (1885), „Widowed and fatherless” (1885), „Homeless” (1890) si „The pinch of poverty” (1891), descriu realitatile crude ale saracilor din Marea Britanie intro maniera care emotiona privitorul. Se presupune ca ar fi fost influentat de pictorul spaniol Bartolomé Esteban Murillo (1618–1682), ale carui lucrari descriau copii ai strazii. A pictat atat in ulei cat si acuarela.
Kennington a murit in Londra pe 10 decembrie 1916. Fiul sau Eric Kennington (1888–1960) a fost de asemenea un artist, ilustrator si sculptor notabil.

Pablo Picasso - Guernica - Noiembrie 1936 de Paul Eluard

 Noiembrie 1936

Te impaci pana la urma cu orice
Dar nu si cu aceste pasari mari de plumb
Cu ura lor pentru tot ce-i lumina
Cu gandul de a-i lasa in locul tau.

 de Paul Eluard

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Horoscopul de azi
margareta paslaru -orice zi e-o primavără
deep purple:- smoke on the water
 --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pablo Picasso-Guernica - 1937. In aprilie 1937 bombardierele germane in serviciul lui Franco au atacat vechiul oras Guernica, fara alt scop decat de a masacra si de a semana teroare in randurile populatiei civile. Omorand pe cetatenii din Guernica, aviatorii germani au ucis civilizatia. Picasso a hotarat ca pictura sa fie o riposta la atrocitatea acelui masacru astfel incat sa o tina prezenta in constiinta lumii, constrangand-o sa judece si sa decida. In Guernica nu exista cromatism: numai negru, alb, gri. Renuntand la culoare si relief, Picasso a taiat raportul omului cu lumea. Nu mai exista natura sau viata, ci viziunea mortii in actiune. Violenta si moartea geometrizeaza, mecanizeaza chipurile, membrele, figurile. Picasso a declarat ca atrocitatea masacrului de la Guernica este in logica asa numitei civilizatii tehnologice, a masinilor.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Pablo Picasso
Titlul: Guernica
Titlul original: Guernica
Data: 1937
Stilul: Cubism, Surrealism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Pablo Picasso(n. 25 octombrie 1881, Malaga – d. 8 aprilie 1973, Mougins/Cannes), artist plastic spaniol.Picasso nu s-a putut mulţumi în viaţă cu un singur rol. Va juca multe, reale şi imaginare, dar pe toate cu aceeaşi pasiune. A fost andaluz şi catalan, spaniol şi francez. A fost un copil genial, la Paris un străin “iresponsabil”, din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soţ şi tată. Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeştri ai penelului, care a rupt definitiv cu convenţiile stilului iluzionist şi figurativ, dominant încă din perioada Renaşterii. Aşa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, şi opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea şi totodată viaţa particulară a artistului. Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumuseţea şi erotismul femeilor iubite. Optzeci de ani de activitate artistică – pictură, sculptură, poezie – reflectă multilateralitatea creaţiei lui Picasso care trăieşte pentru artă şi prin artă. 

Pablo Picasso - Domnisoarele din Avignon - Indragostita de Paul Eluard

Indragostita

Ea stă-n picioare pe pleoapele mele
Şi pletele-i în paru-mi se revarsă
Ea are forma mâinilor mele,
Culoarea ochilor mei,
Şi-n umbra mea se pierde

Ca piatra în cer.
Ea pururi stă cu ochii treji
Şi nu-mi dă pace să mai dorm,
Visele ei în plină zi
Evaporă sorii,
Mă fac să râd, să plâng şi să râd
Să spun atâtea când n-am nimic de spus.

de Paul Eluard
 ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pablo Picasso - Domnisoarele din Avignon -1907. Aceasta opera anunta cubismul pe care Picasso si Braque l-au definitivat intre 1910 si 1920, cautand resursele unei viziuni intelectuale a obiectelor prin constructivism, analiza si sinteza. Culoarea este intinsa in zone plate si mari, in contrast cu liniile dure, taioase, colturoase, astfel incat suprafetele sa devina planuri solide. Fondul isi face loc printre figuri, se desface in mai multe planuri dure si ascutite. Spatiul se deformeaza si se descompune ca figurile. In stanga, compozitia este construita pe o succesiune de personaje drepte, in dreapta compozitia se descompune, chipurile ultimelor doua femei devin masti de sculptura neagra.
 -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

https://www.blogger.com/blog/post/edit/2703182188935984579/718467670299098942?hl=ro

Pictor: Pablo Picasso
Titlul: Domnisoarele din Avignon
Titlul original:
Data: 1907
Stilul: Cubism, Surrealism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Pablo Picasso(n. 25 octombrie 1881, Malaga – d. 8 aprilie 1973, Mougins/Cannes), artist plastic spaniol.Picasso nu s-a putut mulţumi în viaţă cu un singur rol. Va juca multe, reale şi imaginare, dar pe toate cu aceeaşi pasiune. A fost andaluz şi catalan, spaniol şi francez. A fost un copil genial, la Paris un străin “iresponsabil”, din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soţ şi tată. Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeştri ai penelului, care a rupt definitiv cu convenţiile stilului iluzionist şi figurativ, dominant încă din perioada Renaşterii. Aşa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, şi opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea şi totodată viaţa particulară a artistului. Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumuseţea şi erotismul femeilor iubite. Optzeci de ani de activitate artistică – pictură, sculptură, poezie – reflectă multilateralitatea creaţiei lui Picasso care trăieşte pentru artă şi prin artă.