vineri, 14 aprilie 2017

Alfredo Volpi - peisaj - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ALFREDO VOLPI

peisaj

o barcă singuratică
înoată după o altă barcă singuratică
pe oceanul de culoarea cerului.


pe ţărm case în aşteaptare
fumul se ridică ca o şoaptă uitată .
pe trotuarul pe care se plimbă
un sombrero şi o rochie de prinţesă
suflă un vînt ce mişcă crengile copacilor
dar şi frunzele maro
pe care sunt memorate note de primăvară.

paşii gravaţi în trotuare
în ciuda spaţiilor închise de rame
vor rămîne pentru întotdeauna
pictate.

(cav)


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alfredo Volpi
Titlul :
Titlul original:
Data:
Stilul: Expresionism
Mod de realizare:tempera
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Alfredo Volpi (14 aprilie 1896 - 28 mai 1988), a fost un pictor italian, expresionism. Volpi a fost un pictor autodidact.
El a fost unul dintre cei mai importanți artiști din așa-numita Grupo Mos Elena , format în 1930 cu Francisco Rebolo , Clóvis Graciano , Mario Zanini , Rossir OSiR e Bonadei , Fulvio Pennacchi , și altii.
Prima expozitie- “un singur om Volpi” a avut loc la Galeria Itá în São Paulo în 1944.

Meijer Isaac de Haan - Le Pouldu - aniversare



case triste

sub un cer cenuşiu
cîntece de dor
pietre cu memorie
ziduri înalte
coşuri îngheţate.
pe poteca bătătorită dintre case
o salcie maro şi  femeia albastru-nchis
plîng împreună
după vise de mult uitate.


(cav)


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Meijer Isaac de Haan
Titlul : Le Pouldu
Titlul original: Le Pouldu
Data:
Stilul: post-impresionism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Meijer Isaac de Haan (n. 14 aprilie 1852, Amsterdam - d. 24 octombrie 1895, Amsterdam) a fost un pictor olandez. Născut într-o familie bogată de evrei. În 1887 a plecat la Paris pentru a studia pictura, unde s-a întâlnit şi a trăit pentru o perioadă scurtă de timp alături de Theo van Gogh, prin intermediul căruia a făcut cunoştinţă cu Camille Pissarro şi Paul Gauguin. S.a alăturat Şcolii de artiştii de la Pont-Aven (fr.: École de Pont-Aven).

Friedrich von Amerling - femeie orientala - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI FRIEDRICH VON AMERLING

Flautul vertebrelor
(fragment)

Știu bine,
pentru-o femeie fiecare plătește.
Nu-i nimic
dacă deocamdată,
în loc de superbe rochii pariziene,
te port doar în fum de tutun îmbrăcată.

Iubirea mea, ca un apostol de odinioară
pe mii și mii de drumuri o voi purta obsesiv.
Ție prin veacuri ți-e pregătită coroana
și în coroană cuvintele mele,
curcubeu convulsiv.

(…)

de Vladimir Maiakovski


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Friedrich von Amerling
Titlul femeie orientala
Titlul original:
Data:1838
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Friedrich von Amerling (n. 14 aprilie 1803, Viena, d. 14 ianuarie 1887, Viena) a fost un important pictor portretist austriac. A activat la curtea imperială de la Viena, între 1835 și 1880.
Amerling, care provenea dintr-o familie de artiști, a studiat la Viena între 1815 și 1824, apoi la Praga între 1824 și 1826. A mai călătorit și pictat la Londra, Paris și Roma.
A realizat mai ales portrete ale nobililor și burghezilor înstăriți, iar unul dintre cele mai remarcabile este cel al împăratului Francisc I al Austriei.

Friedrich von Amerling - Emperor Franz I. of Austria - aniversare

ZIUA FRIEDRICH von AMERLING, DANIELA CRASNARU

Suflet fara chei

Trece toamna, iarna, vara si in inimi urca seara
Vantul canta in nestire peste glezna ta subtire
Palma mea in rugaciune peste sanii tai apune
Si visez ca esti aieve vas de aur plin cu seve
Cand de fapt esti amintire, tu si glezna ta subtire
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.
Hei, suflet fara chei
Fara porti si fara ziduri,
Lasi in urma numai riduri.
Trupul tau cu gust de miere lumineaza-n incapere
Din alt timp din alta viata care se destrama-n ceata
Doar la mine in cuvinte doarme coapsa ta fierbinte
Doar in cantec te mai am, mar aprins lucind in ram
Si mi-e dor si mi-e pustiu si ma-ntreb daca sunt viu
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.

Vine vara, iarna vine, numai tu nu vii la mine
Trupul tau ca o vapaie nu-mi mai intra in odaie
Steaua-mi bate in fereastra unde-i umbra ta albastra
Unde-s pasii tai cei dragi, sanii mirosind a fragi
Si mi-e frig si mi-e amar si ma chinui in zadar
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.


de Daniela Crasnaru


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Friedrich von Amerling
Titlul: Emperor Franz I. of Austria

Emperor Franz I. of Austria

Emperor Franz I. of Austria

Emperor Franz I. of Austria

Titlul original:  Emperor Franz I. of Austria

Emperor Franz I. of Austria

Emperor Franz I. of Austria

Emperor Franz I. of Austria

Data:
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
 Friedrich von Amerling (n. 14 aprilie 1803, Viena, d. 14 ianuarie 1887, Viena) a fost un important pictor portretist austriac. A activat la curtea imperială de la Viena, între 1835 și 1880.
Amerling, care provenea dintr-o familie de artiști, a studiat la Viena între 1815 și 1824, apoi la Praga între 1824 și 1826. A mai călătorit și pictat la Londra, Paris și Roma.
A realizat mai ales portrete ale nobililor și burghezilor înstăriți, iar unul dintre cele mai remarcabile este cel al împăratului Francisc I al Austriei.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Leonardo da Vinci - Mona Lisa - Nat King Cole - Mona Lisa

Mona Lisa

Mona Lisa, Mona Lisa, ţi-au spus oamenii,
Eşti ca doamna cu surâsul misterios,
Au dat vina pe tine oare din cauză că eşti singură?
Să fie din cauza stranietăţii de Mona Lisa din surâsul tău?


Zâmbeşti ca să atragi un iubit, Mona Lisa?
Sau e felul tău de a ascunde o inimă frântă?
Multe visuri au fost aduse în pragul casei tale,
Ele doar zac acolo şi mor acolo.

Ai sânge cald, eşti adevărată, Mona Lisa?
Sau eşti doar o operă de artă rece şi singură?
Zâmbeşti ca să atragi un iubit, Mona Lisa?
Sau e felul tău de a ascunde o inimă frântă?

Multe visuri au fost aduse în pragul casei tale,
Ele doar zac acolo şi mor acolo.
Ai sânge cald, eşti adevărată, Mona Lisa?
Sau eşti doar o operă de artă rece şi singură?

Mona Lisa, Mona Lisa

Versuri, cantec: Nat King Cole


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Leonardo da Vinci - Mona Lisa (La Gioconda) 1503-1506. Cea mai cunoscuta pictura din lume a fost creata pentru vanzatorul florentin de matase Francesco del Giocondo, o comanda pentru a marca instalarea familiei intr-o noua casa si nasterea fiului sau, Andrea. Lucrarea este gazduita de Muzeul Luvru din Paris.
Dintre lucrările realizate de Leonardo în secolul al XVI-lea, de departe cea mai renumită este Mona Lisa, mai precis „Monna Lisa” sau „La Gioconda”. Acest portret de mici dimensiuni este incontestabil cea mai renumită pictură din lume. Renumele său se datorează zâmbetului misterios al femeii, subliniat de artist prin umbrirea colţurilor gurii şi ochilor, astfel că natura sau sursa acestui zâmbet cu subînţeles nu poate fi descifrată. Această tehnică de umbrire s-a numit “sfumato” sau “fumul lui Leonardo”. Vasari, despre care se spune că a cunoscut această lucrare doar din auzite, afirmă că “zâmbetul ei este atât de plăcut, încât pare a fi de origine mai degrabă divină decât omenească”.Dacă Vasari a văzut sau nu tabloul, este subiectul unei controverse printre istorici. Unul din argumentele principale ale celor care susţin că nu a văzut niciodată această lucrare, este că el descrie modelul ca având sprâncene. Unii autori, precum Daniel Arasse, au lansat ipoteza că Leonardo ar fi pictat sprâncenele modelului, dar că acestea ar fi fost eliminate ulterior, nefiind la modă pe la mijlocul secolului al XVI-lea.
----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Leonardo da Vinci
Titlul: Mona Lisa
Titlul original:Mona Lisa
Data:c. 1504
Stilul: Renascentism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 77 x 53 cm
Unde se gaseste: Louvre, Paris, Franta

Date despre pictor:
Leonardo da Vinci(n. 15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia – d. 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franța) a fost un pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian(489 de ani de la plecarea lui „dincolo”).In anul 1519 sănătatea i se deteriorează în urma unui atac vascular cerebral. Cu partea dreaptă a corpului paralizată, este ţintuit la pat, iar în ziua de 2 mai 1959 inima sa a încetat să mai bată.
El a fost intruchiparea tipului de „om universal” al Renasterii. Ca pictor a realizat lucrari patrunse de un adanc umanism, pline de poezie si de mister; portrete („Gioconda”), compozitii („Madona in grota”, „Sf. Ana cu Fecioara si Pruncul”), picturi murale („Cina cea de taina”),creatia lui atingand culmile artei renascentiste. Desene, unele artistice (schite, studii de expresie, lucrari definitive), altele cu caracter stiintific. Ca sculptor a realizat statuia ecvestra a lui Francesco Sforza (neturnata in bronz). A lasat un mare numar de schite si proiecte de arhitectura. Autorul unui celebru „Tratat de pictura”. Contributii si anticipari in numeroase ramuri ale stiintei: mecanica (studii asupra frecarii, caderii corpurilor, rezistentei materialelor, etc.), hidrotehnica (sisteme de irigatie), optica (transparenta culorilor, vederea binoculara etc.), cosmologie, anatomie, botanica; a lucrat la constructia unor aparate de zbor, emitand ideea parasutei, si a proiectat numeroase masini (de sapat, tipografice etc.), cuptoare metalurgice etc.

joi, 13 aprilie 2017

James Ensor - Beţivilor - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JAMES SIDNEY EDOUARD BARON ENSOR

Casa cu însemnul soarelui

Există o casă cu un soare pe poartă
În New Orleans, în oraşul meu,
O casă care a ruinat mulţi tineri sărmani
Şi, Doamne, unul dintre aceştia sunt eu.


Mama era croitoreasă
În casa-nsemnată şi-mi cosea jeans,
Tata dădea prea rar pe acasă,
Fiind unul dintre cei mai mari beţivi din New Orleans.

Un beţiv are o sticlă şi-o valiză
Şi o pereche de cărţi de joc,
Nu-i fericit decât atunci când bea,
Când uită de timp şi de noroc.

Mama are grijă de ceilalţi copii,
Să nu facă ce am făcut eu,
Trăieşte în casa cu însemul soarelui,
În păcate ce-o apasă greu.

Cu-n picior sunt aici pe peron,
Cu celălalt de-un tren mă agăţ,
Mă-ntorc înapoi la New Orleans,
Cu cătuşe şi lanţuri, cu tot.

Mă întorc cu memoria la New Orleans,
Cu sufletul rupt, într-o casă
Cu însemnul soarelui sculptat pe poartă,
Unde nimeni nu mă aşteaptă.

O casa cu un soare pe poartă,
În New Orleans, în oraşul meu,
O casă care a ruinat mulţi tineri sărmani
Şi, Doamne, unul dintre aceştia sunt eu.

cântec interpretat de The Animals


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: James Ensor
Titlul: Beţivilor
Titlul original:The Drunkards
Data:1883
Stilul: impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
James Sidney Edouard, Baron Ensor (13 aprilie 1860 – 19 noiembrie 1949) a fost un pictor si grafician belgian, cu importante influente asupra expresionismului si suprarealismului si care a trait in Ostend aproape tot timpul vietii. Artistul a fost asociat cu grupul Les XX.Sarac fiind, James Ensor a parasit scoala la varsta de15 ani si a inceput pregatirea artistica cu doi pictori locali . Intre 1877 si 1880 a studiat la Academia Regala de Arte Frumoase din Brussels. Prima expunere a lucrarilor sale a fost in 1881.Intre 1880 si 1917a avut propriul sau atelier de pictura in casa parinteasca.Singurele sale calatorii au fost trei calatorii de documentare la Paris, Londra si in Olanda.In anul 1800 multe dintre lucrarile sale au fost respinse fiind considerate scandaloase, mai ales pictura „Entry of Christ into Brussels” (1888-89), dar aceasta pictura a continuat sa fie expusa si, treptat, a fost acceptata si aclamata.
A ramas in Ostend in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial in ciuda sfaturilor prietenilor sai si cu riscul bombardamentelor. La varsta sa inaintata a fost unul dintre cetatenii belgieni onorati, iar plimbarile sale zilnice au fost o prezenta familiara in Ostend. A murit dupa o scurta suferinta in 19 noiembrie 1949.

Nicolae Tonitza - Veronica

ANIVERSAREA PICTORULUI ROMANA NICOLAE TONIZA

* * *

în timp de primăvară
flori purpurii
galben-strălucitor
îmbrățișate.
iubirea
dorul
gîndurile mele
gîndurile tale
plutesc încandescente pe cerul celest.



iubim pe furiș.
nu te poți vindeca
de-atîta bucurie
într-o fărîmă de timp.

așa se întîmplă în ora noastră
de vis.

(cav)



----------------------------------------------------------------------------------------
„Căci un artist, mai înainte de a produce, contemplă; contemplă timp îndelungat, contemplă cu smerenie natura care-l înconjoară; viaţa care se agită în juru-i şi din care el face parte cu tot sufletul şi tot trupul lui”
Citat de Nicolae Tonitza
----------------------------------------------------------------------------------------



Pictor: Nicolae Tonitza
Titlul: Veronica
Titlul original: Veronica
Data:
Stilul: Post-impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Nicolae Tonitza (13 aprilie 1886, Bârlad – 26 februarie 1940, Bucureşti) a fost un pictor şi grafician român, interpret al „tristeţelor luxuriant colorate” şi al unor sincere simţăminte de revoltă mocnită şi îndelung resemnată.
La fel ca şi în cazul altor artişti, viaţa lui Tonitza se împleteşte cu creaţia sa. S-a născut la 13 aprilie 1886 la Bârlad, primul dintre cinci copii ai Anastasiei şi ai lui Neculai Toniţă. În 1902 părăseşte Bârladul pentru a se înscrie la Şcoala naţională de Belle-Arte din Iaşi, avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici şi Emanoil Bardasare (dar nu va putea să îşi ia diploma de absolvire deoarece participă în ultimul an la o grevă a studenţilor).
În 1903 cunoaşte Italia, în cadrul unei excursii a studenţilor de la Arheologie din Bucureşti, condusă de profesorul Grigore Tocilescu. Vacanţa următoare rămâne în ţară, unde, împreună cu alţi colegi, zugrăveşte biserica din sat.Pridvorul bisericii a fost pictat in 1835 de pictori amatori.
Manastirea Durau.Pronaosul, naosul si altarul au ramas nepictate pana in 1935, cand, prin stradania doctorului Paul Gotcu si cu sprijinul credinciosilor, interiorul va fi impodobit cu pictura in ceara, executata de studenti si absolventi ai Academiei de Arte Frumoase din Iasi – printre ei si Corneliu Baba – calauziti de dascalul lor, Nicolae Tonitza.

Sir Thomas Lawrence - Princess Caroline Ferdinande of Bourbon-Two Sicilies , Duchess of Berry



am avut un vis

toată noapte 
am visat numai trandafiri
îmbrațișați.


o singură petală
sa zbătut
în sufletul meu
și nu m-a lăsat
să dorm.

(cav)



----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Sir Thomas Lawrence
Titlul: Princess Caroline Ferdinande of Bourbon-Two Sicilies , Duchess of Berry
Titlul original: Princess Caroline Ferdinande of Bourbon-Two Sicilies , Duchess of Berry
Data:
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Sir Thomas Lawrence (13 aprilie 1769 – 7 ianuarie 1830), pictor englez renumit pentru portretele sale, chiar daca a pictat si tablouri cu subiecte narative. Tatal sau avea un han, mai intai la Bristol, apoi la Devizes, iar de la varsta de sase ani, Lawrence era prezentat clientilor hanului ca un copil talentat in schitarea portretelor lor si declamarea discursurilor lui Milton. In 1779 au fost nevoiti sa plece din Devizes fiindca n-a mai mers afacerea, talentul lui Thomas incepand sa fie principala sursa de venit a familiei. In 1784 a castigat premiul si medalia de argint al Societatii de Arta pentru un desen in creion dupa lucrarea „Transfigurare” a lui Raphael, dupa aceea a inceput sa picteze in ulei.

miercuri, 12 aprilie 2017

Valentin Alexandrovich Serov - Portretul Princesei Olga Orlova


Un nou strigăt al sufletului

„Ai plecat. Lăsând tot, pur și simplu…
Mi-am schimbat visul în neliniște

În inima mea trăiește pustiul.
Și conduce cu ea de jumătate de an.
Pământul continuă să se rotească,
Zilele se schimbă cu nopțile, e clar,
Însă cum să accept că atunci,
Tu ai plecat fără să te întorci, pentru totdeauna?…
M-a cuprins tristețea
Ca o prăpastie pe malul oceanului.
Mi-e frică să mă înec, dar înot
Fără tine, e foarte straniu să fac asta.
Iar atunci când închid ochii,
Îți văd privirea atât de apropiată mie.
Ești în interiorul meu pentru totdeauna
Și te rog, fii în continuare cu mine.”

de Olga Orlova


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Valentin Alexandrovich Serov
Titlul: Portretul Princesei Olga Orlova
Titlul original: Портрет княгини Ольги Орловой
Data: 1911; Amsterdam, Netherlands
Stilul:Expresionism
Mod de realizare: Tempera pe pinza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Valentin Alexandrovich Serov (19 ianuarie 1865 – 5 decembrie 1911) a fost un pictor rus, unul dintre primii portretisti ai epocii sale.
Serov s-a nascut in St. Petersburg, fiul compozitorului Alexander Serov si al Valentinei Bergman, compozitoare cu origini germano-evreiesti si engleze. In copilarie a studiat in Paris si Moscova cu Ilya Repin si la Academia de Arte din St. Petersburg (1880–1885) cu Pavel Chistyakov. A fost prieten cu Mikhail Vrubel si cu Konstantin Korovin, precum si cu Abramtsevo Colony, cu care a avut o relatie foarte stransa.
Cele mai importante lucrari din perioada de inceput ale lui Serov au fost portretele: „The Girl with Peaches„(1887) si „The Girl Covered by the Sun” (1888), ambele in Galeriile Tretyakov. In aceste picturi, Serov s-a concentrat pe spontaneitatea perceptiei modelului si naturii. Prin folosirea luminii si a culorii, armonia complexa a reflectiilor, simtul de saturare atmosferica si perceptia de pitoresc stralucitor a lumii, par a fi caracteristicile impresionismului rus timpuriu.
Incepand cu 1890, portretistica a deveenit compozitia de baza in arta lui Serov. Modelele favorite ale lui Serov au fost actorii, artistii si scriitorii (Konstantin Korovin, 1891, Isaac Levitan, 1893, Nikolai Leskov, 1894, Nikolai Rimsky-Korsakov, 1898 – in galeriile Tretyakov).
Castigand popularitate, in 1894 Serov s-a alaturat grupului Peredvizhniki (The Itinerants) si a primit comenzi importante, printre care portretele marelui duce Pavel Alexandrovich, (1897, Tretyakov Gallery), S.M. Botkin, 1899 si F.F. Yusupova, 1903, precum si al Printesei Olga Orlova ne’e Olga Constantinovna Belosselskaya-Belozerskaya(aflate in Muzeul Rus din St. Petersburg).
In acelasi timp a pictat si portrete de femi si copii. In portretele de copii, Serov a dorit sa capteze pozitii si gesturi pentru a arata si sublinia spontaneitatea, puritatea sincera si claritatea comportamentului copilulului (Children, 1899, Russian Museum; Mika Morozov, 1901, Tretyakov gallery). Serov a folosit frecvent diferite tehnici grafice – acuarele, pasteluri, litografii etc. Intre 1890 si 1900 Serov a pictat compozitii peisagistice cu teme rurale, in care directia artistica a luat o turnura romantica.
In aceasta perioada, incepand cu anul 1900, Serov a fost membru al „The World of art”, o asociatie si revista influenta rusa de artacare s-a dezvoltat, in parte, din cauza nemultumirii din miscarea Itinerant.
Convingerile democratice ale lui Serov au fost evidente in timpul Revolutiei din 1905 – 1907. Ca membru deplin al Academiei de Arta din St.Petersburg din anul 1903, in 1905 a demisionat ca gest de protest fata de executia muncitorilor grevisti si a familiilor lor din 9 ianuarie, „Duminica Sangeroasa”.
Ultimii ani de viata a lui Serov au fost marcati de lucrari cu teme mitologice in interpretare personala.
Valentin Serov a murit la Moscova pe 5 decembrie 1911 si a fost inmormantat la cimitirul Novodevichy.
Cele mai bune lucrari ale lui Serov fac parte dintre cele mai importante lucrari ale artei realistice ruse. Intre 1897 si 1909 a predat la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova, iar printre studentii lui s-au numarat artistii Pavel Kuznetsov, N.N. Sapunov, Martiros Saryan, Kuzma Petrov-Vodkin, N.P. Ulyanov si Konstantin Yuon.

Paul Werner - Activități de construcții pe insula KNSM- în Amsterdam - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI PAUL WERNER

Sufletul metalic al oraşului

Se face seară şi orizontul coboară.
Oraşul îşi ridică un cartier spre lună.
E un sunet de fier, de cabluri întinse.
Umbrele oamenilor încep să apună.


Când ridic braţul, umbra lui ascuţită
izbeşte capătul străzii de unde vii, necunoscut,
de parcă-aş fi zvârlit la întreceri o lance
pe care o primeşti nepăsător în scut.

Eşti sufletul de metal al oraşului.
În amurguri apari în pieţele ovale:
– Cetăţeni, s-a făcut seară. Încep serbările!
(Braţele tale bărbăteşti par două macarale)

Te-ntâlnesc uneori, când mă-ntorc de la lucru.
Gândurile izbesc în stele şi ele răsună.
De-a lungul stâlpilor zvelţi, când mă-ntorc
de la lucru,
un cartier al oraşului se ridică la lună.

Nu te recunosc nicviodată de la prima privire;
iei mereu un alt chip.
Azi mi-apari ca o schelă îndrăgostită
de tainicul zenit.

de Nichita Stănescu


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Paul Werner
Titlul: Activități de construcții pe insula KNSM- în Amsterdam
Titlul original: Bouw-activiteiten op KNSM-eiland, Amsterdam
Data: 1991; Amsterdam, Netherlands
Stilul:Expresionism
Mod de realizare: gouache
Dimensiunea: 70 x 50 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:

Robert Delaunay - Poring - ANIVERSARE

ZILELE PICTORULUI ROBERT DELAUNAY CU VERSURILE LUI VINTILA CIOCALTEU

Toamna

Ploua!
Cafeneaua'i goala!
Cine oare-o fi murit
La vecini?
Zaresc inerta forma grava sub lintoliu!
Cioclii au furat poseta
Cu manerul aurit
Si-au ascuns-o'n dric,
Pe scanduri,
Sub perdelele de doliu!
Vantul isi ineaca spaima
In baltoacele murdare!
Iures vajee in volburi,
Suera.
Se abate'n flamuri,
Intra'n gangurile caselor,
Rastoarna usi si geamuri,
Rasbufneste
Si se umfla
Ca sa sufle'n felinare...
Iarasi scot din naftalina
Macferlanul vechi si rupt!
Chem cosari sa-mi dreaga soba
Si la geamuri trag oblon!
Schimb doar ghetele!..Perechea
De acum un an a supt
Tot noroiul de pe strada
Prin pingeaua de carton...
(Crugul vremii)

de Vintila Ciocalteu
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Robert Delaunay (n. 12 aprilie 1885, Paris – d. 25 octombrie 1941) a fost un pictor francez, inițiator al orfismului (nume dat de Guillaume Apollinaire), orientare artistică derivată din cubism, care aspiră către primatul culorii ca mijloc de detașare a luminozității și a dinamismului. Delaunay și–a construit tablourile folosind, preponderent, contrastul cromatic simultan, recompunând formele (seria "Tour Eiffel"), pentru a ajunge într-unele din operele sale la reprezentări abstracte ("Forme circulare", "Ritmuri infinite").
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Pictor: Robert Delaunay
Titlul: Poring
Titlul original: Poring
Data: 1915
Stilul:Orfism
Mod de realizare:Ulei pe pînză
Dimensiunea: 127.95 x 93.98 cm
Unde se gaseste: Colectie privata

Date despre pictor:
Robert Delaunay(*12 aprilie 1885 Paris – †25 octombrie 1941), pictor francez, iniţiator al orfismului (nume dat de Guillaume Apollinaire), orientare artistică derivată din cubism, care aspiră către primatul culorii ca mijloc de detaşare a luminozităţii şi a dinamismului.
Delaunay şi–a construit tablourile folosind, preponderent, contrastul cromatic simultan, recompunând formele (seria „Tour Eiffel”), pentru a ajunge într-unele din operele sale la reprezentări abstracte („Forme circulare”, „Ritmuri infinite”).Robert Delaunay expune pentru prima dată în 1904 la „Salonul Independenţilor” şi se împrieteneşte cu Jean Metzinger şi cu Douanier Rousseau, prin intermediul cărora descoperă fauvismul şi pointilismul, înainte de adera, începând cu anul 1908, la mişcarea cubistă. În această perioadă o cunoaşte pe tânăra pictoriţă de origine rusă, Sonia Uhde-Terk, cu care se căsătoreşte, ea semnând de acum încolo cu numele Sonia Delaunay-Terk (1885-1979. Mai târziu vor lucra împreună la mai multe proiecte decorative. La Paris, cu ocazia Expoziţiei expresioniste din 1912, întâlneşte pe Paul Klee, August Macke, Franz Marc şi Hans Arp.
Robert Delaunay moare la 25 octombrie 1941 în Montpellier.

Jules Trayer - Couturières bretonnes ou Atelier de couture

longaj hirundoj solstițiul de vară este chiar după colț mama este foarte îngrijorată de ce se întâmplă în spatele ușilor închise de modul cu...