Francisco José de Goya y Lucientes - Autoportret

Omul din vis

El era omul din visul meu
Numai el exista aievea.
Eu – dormeam.

versuri: de Riri Sylvia MANOR
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
„Francisco de Goya”: autoportret, 1815 — Academia San Fernando, Madrid
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa) a fost un important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Autoportret
Titlul original: Autorretrato 

Data:1815
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 46 x 51 cm 
Unde se gaseste: Real Academia de Bellas Artes de San Fernando, Madrid, Spania

Date despre pictor:

Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.

La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Francisco José de Goya y Lucientes - Bătrânele sau Timpul (Hasta la Muerte)

Mariaj de convenienţă

Bătrâneţea
O pură tâmpenie
Ca şi cum poţi să te adaptezi
Încetul cu încetul
La ideea morţii tale – cel atât de viu.
Bătrâneţea – acest mariaj de convenienţă
Fără divorţ posibil
Cu care trebuie să convieţuieşti
La bine şi la rău
Dar
De ce tocmai tu?

De ce tocmai tu
Să ieşi la plimbare cu bătrâneţea,
Consoartă fără sex appeal
Dar cu certificate fumegând de nuntă catolică,
Până la moarte când cineva
O să fluiere a pagubă prin apropiere
Ca şi cum eşti lichidat.

Versuri: Riri Sylvia MANOR
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Francisco de Goya: Bătrânele sau Timpul (Hasta la Muerte), 1808-1810 - Musée de
Beaux-Arts, Lille
Pe 20 iunie 1819 moare soţia pictorului, Josefa. Un an mai târziu, se va muta lângă Madrid, unde îşi cumpără o casă, pe care o va denumi cu umor negru "Quinta del Sordo" ("Casa Surdului"), însoţit de Leocadia Weiss, devenită tovarăşă de viaţă după moartea Josefei. Artistul trăieşte izolat de lume, stilul său devine grav, satira din tabloul Bătrânele (sau Hasta la Muerte, 1808-1810) capătă trăsături macabre într-un ciclu (1821-1823) de paisprezece scene înfiorătoare: "Doi bătrâni mâncând supă", "Saturn devorându-şi copiii" etc., care produc o impresie extraodinar de deprimantă, adeseori de-a dreptul insuportabilă. În creaţia lui, drumurile artei şi ale frumuseţii s-au separat, temele pictate necesitau alte categorii estetice, incluzând şi "urâtul". Privirea artistului transformă oroarea realităţii în opere pline de dramatism şi cruzime
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Bătrânele sau Timpul (Hasta la Muerte)
Titlul original:   El tiempo de las viejas

Data:1808-1810
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 125 x 181 cm
Unde se gaseste: Musée de Beaux-Arts, Lille Franta

Date despre pictor:

Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.

La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Francisco José de Goya y Lucientes - Maja Desnuda

Dar

tocmai azi la ora opt şi jumătate
Lângă tine în pat
A deschis Dimineaţa ochii,
Ochi mari şi însoriţi,
Ţi-a descoperit prin plapuma ceţii un
picioruş plin de sex appeal,
Te-a privit prin oglinda ei şi ai existat
Plin de pofte „as usual” şi uitând
Amănuntul birocratic al nunţii de convenienţă
Cu bătrâneţea,
Fie ea nuntă catolică, fie ea foarte, foarte catolică
Şi foarte absolut de relativă

Deocamdată.

Versuri: Riri Sylvia MANOR
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
La Maja Desnuda, 1799-1800 - Museo del Prado, Madrid
Goya pictează celebrele tablouri La Maja Desnuda ("Maja dezbrăcată", 1799-1800) şi La Maja Vestida ("Maja îmbrăcată", 1800-1803). Maja Desnuda este unul din rarele nuduri din pictura spaniolă şi totodată unul din cele mai renumite. Spre deosebire de Venus la oglindă a lui Velázquez, Goya prezintă goliciunea în mod făţiş, aproape provocator. Senzualitatea clară şi direct simţită nu poate lăsa privitorul indiferent. Tocmai din acest motiv Godoy comandă o doua pânză mai convenţională, de aceleaşi dimensiuni, care prezintă o Maja îmbrăcată, şi acoperă cu ea tabloul cu Maja dezbrăcată. Şiretlicul a fost descoperit şi în anul 1813 Inchiziţia confiscă ambele tablouri. Identitatea persoanei pictate a fost înconjurată de o aură de legende, multă vreme s-a spus că artistului i-a servit de model chiar Ducesa de Alba, modificând evident fizionomia, frumosul cap al femeii dând impresia că a fost lipit de trup, ca şi cum Goya ar fi pictat trupul iubitei în aşa fel, încât să nu poată fi recunoscut de alţi ochi. Probabil lui Goya i-a sevit drept model una dintre metresele lui Godoy, legendele însă au o viaţă lungă.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Maja Desnuda
Titlul original:  Maja Desnuda 

Data:1800
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 191 x 98 cm
Unde se gaseste: Museo del Prado, Madrid, Spania

Date despre pictor:

Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.

La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Francisco José de Goya y Lucientes - laptareasa din Bordeaux

Tânăra lăptăreasă

Goya cel de optzeci de ani
A pictat-o pe tânăra lăptăreasă
Din Bordeaux.
Goya a rămas în viaţă,
Lăptăreasa a murit de mult.
Şi-a lăsat amanet ochii,
Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau
Ca nişte vrabii speriate
Gândurile ei de ducă
Şi tot ce n-a rămas.

Versuri: Riri Sylvia MANOR
======================================================================

Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Laptareasa din Bordeaux
Titlul original:  La lechera de Burdeos

Data:1825 - 1827
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 68 x 74 cm
Unde se gaseste: Museo del Prado, Madrid, Spania

Date despre pictor:

Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.

La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Leonardo da Vinci - autoportret - aniversare

ZIUA LEONARDO DA VINCI

Sonet

Respectă astea pentru sănătate:

cinezi puţin. Mănânci când foamea-i dură.

Să mesteci bine, să nu bagi în gură

decât uşoare şi fireşti bucate.

Fugi de furii, de aer ce stricat e,

fii sceptic de a leacurilor cură;

să nu dormi la amiazi, căci e tortură,

iar după prânz nu sta adus pe spate.

În vin puţin dar dens să-ţi stea râvnirea;

nu-l bea pe gol stomac şi nu-ntre mese;

nu-ntârzia nici nu-ţi grăbi ieşirea.

Cergi când te culci uşor să te apese,

nu faţa-n sus, nu barba-n piept: strici firea,

iar cu mişcarea să nu faci excese.

Fă din odihnă şi din zâmbet rege.

Fugi de desfrâu. Dieta fie-ţi lege.

sonet de Leonardo da Vinci, traducere de C.D. Zeletin

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Leonardo da Vinci - Autoportret

Leonardo da Vinci s-a născut în data de 15 aprilie 1452 (pe stil vechi - pe stil nou se adaugă încă 9 zile, astfel că după calendarul actual, artistul s-a născut pe data de 23 aprilie), "la ora trei noaptea", nașterea sa fiind consemnată în jurnalul lui Ser Antonio, bunicul patern, în orășelul Vinci din Toscana, pe valea inferioară a râului Arno, localitate aflată sub jurisdicția Republicii Florența, conduse de familia Medici, fiul nelegitim al lui Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci, un bogat notar florentin, și al Caterinei, țărancă

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Leonardo da Vinci
Titlul: Autoportret
Titlul original: 

Data:c. 1504
Stilul: Renascentism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 77 x 53 cm
Unde se gaseste: Louvre, Paris, Franta

Date despre pictor:
Leonardo da Vinci(n. 15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia – d. 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franța) a fost un pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian(489 de ani de la plecarea lui „dincolo”).In anul 1519 sănătatea i se deteriorează în urma unui atac vascular cerebral. Cu partea dreaptă a corpului paralizată, este ţintuit la pat, iar în ziua de 2 mai 1959 inima sa a încetat să mai bată.
El a fost intruchiparea tipului de „om universal” al Renasterii. Ca pictor a realizat lucrari patrunse de un adanc umanism, pline de poezie si de mister; portrete („Gioconda”), compozitii („Madona in grota”, „Sf. Ana cu Fecioara si Pruncul”), picturi murale („Cina cea de taina”),creatia lui atingand culmile artei renascentiste. Desene, unele artistice (schite, studii de expresie, lucrari definitive), altele cu caracter stiintific. Ca sculptor a realizat statuia ecvestra a lui Francesco Sforza (neturnata in bronz). A lasat un mare numar de schite si proiecte de arhitectura. Autorul unui celebru „Tratat de pictura”. Contributii si anticipari in numeroase ramuri ale stiintei: mecanica (studii asupra frecarii, caderii corpurilor, rezistentei materialelor, etc.), hidrotehnica (sisteme de irigatie), optica (transparenta culorilor, vederea binoculara etc.), cosmologie, anatomie, botanica; a lucrat la constructia unor aparate de zbor, emitand ideea parasutei, si a proiectat numeroase masini (de sapat, tipografice etc.), cuptoare metalurgice etc. Publicat de Adrian Ciobotaru la 08:06  

Victor Elpidiforovich Borisov-Musatov - spring sun - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI VICTOR BORISOV-MUSATOV

Flautul vertebrelor

Bucură-te,
bucură-te,
ai făcut ravagii!
E atâta
tristețe de-a rândul
că doar la canal să alergi
capul în rânjetul apei scufundându-l.

Buzele mi le-ai dat.
Cât de grosolană cu ele poți fi.
Le-am atins și-am rămas fără viață
ca și când sărut cu buze de pocăit
o mânăstire cioplită în stâncă de gheață.

(…)

(fragmente)
de Vladimir Maiakovski

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Victor Elpidiforovich Borisov-Musatov
Titlul : Soare de primăvară
Titlul original:Весна
Data: c.1899; Saratov, Federaţia Rusă
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:temperape pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Victor Elpidiforovich Borisov-Musatov (in rusa: Виктор Эльпидифорович Борисов-Мусатов), (14 aprilie 1870 – 26 octombrie 1905) a fost un pictor rus, remarcabil pentru stilul Post-Impresionistic unic, combinat cu Simbolism, stilul pur decorativ si realism. Impreuna cu Mikhail Vrubel e considerat creatorul Simbolismului rusesc.Victor Musatov s-a nascut in Saratov, Rusia. Tatal sau era un mic functionar la caile ferate, nascut şerb. In copilarie a suferit un accident care i-a afectat maduva spinarii, ceea ce l-a facut sa ramana cocosat pentru tot restul vietii.
A urmat Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova in 1890, anul urmator transferandu-se la Academia Imperiala de Arte din Saint-Petersburg, unde l-a avut ca profesor pe Pavel Chistyakov. Clima din Saint-Petersburg nu i-a facut bine si s-a reintors in Moscova unde s-a reinscris la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura. Primele lui lucrari ca „May flowers”, 1894 au fost catalogate ca decadente de catre administratia scolii care care i-au adus critici severe deoarece nu facea distinctie intre fete si merii infloriti.In acelasi timp, aceleasi lucrari erau ridicate in slavi de semenii lui care l-au considerat liderul noii miscari artistice.In 1895 a parasit din nou scoala din Moscova si s-a inscris la Scoala de Pictura a lui Fernand Cormon din Paris. Victor a fost fascinat de arta contemporanilor sai francezi si, in special, de picturile „Parintelui Simbolismului francez”, Pierre Puvis de Chavannes precum si de lucrarile lui Berthe Morisot.
In 1898 Borisov-Musatov s-a reintors in Rusia si aproape imediat a cazut in ceea ce se numeste „fin de siècle nostalgia”. A inceput sa aiba probleme cu banii care s-au mai ameliorat in ultimii ani de viata cand colectionarii au inceput sa-i cumpere lucrarile. Raspunsul lui Musatov a constat in crearea de picturi care reprezentau o lume cvasi-iluzorie a nobilimii secolului al XIX-lea, cu parcurile si mosiile de la tara. Aceasta lume era partial bazata pe modelul mosiilor printesei Prozorvky-Galitzines Zubrilovka si partial pe imaginatia artistului. Borisov-Musatov a a abandonat pictura in ulei pentru combinatii in tempera, acuarela si tehnici de pastel pe care le-a gasit mai potrivite pentru efectele vizuale subtile pe care incerca sa le creeze.
Borisov-Musatov a fost membru al Uniunii Artistilor din Rusia si unul din fondatorii Asociatiei Artistilor din Moscova.
In 1904 Borisov-Musatov a avut o expozitie personala de succes in cateva orase din Germania, iar in primavara lui 1905 a expus alaturi de artistii Salonului Societatii Artistilor Francezi, devenind membru al acestei societati.
Ultima lucrare terminata a lui Borisov-Musatov a fost Requiem. Dedicata memoriei Nadezhdei Staniukovich, o prietena apropiata a artistului, pictura arata evolutia lui Borisov-Musatov spre stilul Neo-clasic.
Borisov-Musatov a murit de infarct in 26 octombrie 1905 si a fost inmormantat pe malul raului Oka River de langa Tarusa. Pe mormantul lui e sculptura unui baiat care doarme

Alfredo Volpi - peisaj - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ALFREDO VOLPI

peisaj

o barcă singuratică
înoată după o altă barcă singuratică
pe oceanul de culoarea cerului.

pe ţărm case în aşteaptare
fumul se ridică ca o şoaptă uitată .
pe trotuarul pe care se plimbă
un sombrero şi o rochie de prinţesă
suflă un vînt ce mişcă crengile copacilor
dar şi frunzele maro
pe care sunt memorate note de primăvară.

paşii gravaţi în trotuare
în ciuda spaţiilor închise de rame
vor rămîne pentru întotdeauna
pictate.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alfredo Volpi
Titlul :
Titlul original:
Data:
Stilul: Expresionism
Mod de realizare:tempera
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Alfredo Volpi (14 aprilie 1896 - 28 mai 1988), a fost un pictor italian, expresionism. Volpi a fost un pictor autodidact.
El a fost unul dintre cei mai importanți artiști din așa-numita Grupo Mos Elena , format în 1930 cu Francisco Rebolo , Clóvis Graciano , Mario Zanini , Rossir OSiR e Bonadei , Fulvio Pennacchi , și altii.
Prima expozitie- “un singur om Volpi” a avut loc la Galeria Itá în São Paulo în 1944.

Meijer Isaac de Haan - Le Pouldu - aniversare

case triste

sub un cer cenuşiu
cîntece de dor
pietre cu memorie
ziduri înalte
coşuri îngheţate.
pe poteca bătătorită dintre case
o salcie maro şi  femeia albastru-nchis
plîng împreună
după vise de mult uitate.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Meijer Isaac de Haan
Titlul : Le Pouldu
Titlul original: Le Pouldu
Data:
Stilul: post-impresionism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Meijer Isaac de Haan (n. 14 aprilie 1852, Amsterdam - d. 24 octombrie 1895, Amsterdam) a fost un pictor olandez. Născut într-o familie bogată de evrei. În 1887 a plecat la Paris pentru a studia pictura, unde s-a întâlnit şi a trăit pentru o perioadă scurtă de timp alături de Theo van Gogh, prin intermediul căruia a făcut cunoştinţă cu Camille Pissarro şi Paul Gauguin. S.a alăturat Şcolii de artiştii de la Pont-Aven (fr.: École de Pont-Aven).

Friedrich von Amerling - femeie orientala - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI FRIEDRICH VON AMERLING

Flautul vertebrelor
(fragment)

Știu bine,
pentru-o femeie fiecare plătește.
Nu-i nimic
dacă deocamdată,
în loc de superbe rochii pariziene,
te port doar în fum de tutun îmbrăcată.

Iubirea mea, ca un apostol de odinioară
pe mii și mii de drumuri o voi purta obsesiv.
Ție prin veacuri ți-e pregătită coroana
și în coroană cuvintele mele,
curcubeu convulsiv.

(…)

de Vladimir Maiakovski

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Friedrich von Amerling
Titlul femeie orientala
Titlul original:
Data:1838
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Friedrich von Amerling (n. 14 aprilie 1803, Viena, d. 14 ianuarie 1887, Viena) a fost un important pictor portretist austriac. A activat la curtea imperială de la Viena, între 1835 și 1880.
Amerling, care provenea dintr-o familie de artiști, a studiat la Viena între 1815 și 1824, apoi la Praga între 1824 și 1826. A mai călătorit și pictat la Londra, Paris și Roma.
A realizat mai ales portrete ale nobililor și burghezilor înstăriți, iar unul dintre cele mai remarcabile este cel al împăratului Francisc I al Austriei.

Friedrich von Amerling - Emperor Franz I. of Austria - aniversare

ZIUA FRIEDRICH von AMERLING, DANIELA CRASNARU

Suflet fara chei

Trece toamna, iarna, vara si in inimi urca seara
Vantul canta in nestire peste glezna ta subtire
Palma mea in rugaciune peste sanii tai apune
Si visez ca esti aieve vas de aur plin cu seve
Cand de fapt esti amintire, tu si glezna ta subtire
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.
Hei, suflet fara chei
Fara porti si fara ziduri,
Lasi in urma numai riduri.
Trupul tau cu gust de miere lumineaza-n incapere
Din alt timp din alta viata care se destrama-n ceata
Doar la mine in cuvinte doarme coapsa ta fierbinte
Doar in cantec te mai am, mar aprins lucind in ram
Si mi-e dor si mi-e pustiu si ma-ntreb daca sunt viu
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.
Vine vara, iarna vine, numai tu nu vii la mine
Trupul tau ca o vapaie nu-mi mai intra in odaie
Steaua-mi bate in fereastra unde-i umbra ta albastra
Unde-s pasii tai cei dragi, sanii mirosind a fragi
Si mi-e frig si mi-e amar si ma chinui in zadar
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.

de Daniela Crasnaru

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Friedrich von Amerling
Titlul: Emperor Franz I. of Austria

Emperor Franz I. of Austria

Emperor Franz I. of Austria

Emperor Franz I. of Austria

Titlul original:  Emperor Franz I. of Austria

Emperor Franz I. of Austria

Emperor Franz I. of Austria

Emperor Franz I. of Austria

Data:
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
 Friedrich von Amerling (n. 14 aprilie 1803, Viena, d. 14 ianuarie 1887, Viena) a fost un important pictor portretist austriac. A activat la curtea imperială de la Viena, între 1835 și 1880.
Amerling, care provenea dintr-o familie de artiști, a studiat la Viena între 1815 și 1824, apoi la Praga între 1824 și 1826. A mai călătorit și pictat la Londra, Paris și Roma.
A realizat mai ales portrete ale nobililor și burghezilor înstăriți, iar unul dintre cele mai remarcabile este cel al împăratului Francisc I al Austriei.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Leonardo da Vinci - Mona Lisa - Nat King Cole - Mona Lisa

Mona Lisa

Mona Lisa, Mona Lisa, ţi-au spus oamenii,
Eşti ca doamna cu surâsul misterios,
Au dat vina pe tine oare din cauză că eşti singură?
Să fie din cauza stranietăţii de Mona Lisa din surâsul tău?

Zâmbeşti ca să atragi un iubit, Mona Lisa?
Sau e felul tău de a ascunde o inimă frântă?
Multe visuri au fost aduse în pragul casei tale,
Ele doar zac acolo şi mor acolo.

Ai sânge cald, eşti adevărată, Mona Lisa?
Sau eşti doar o operă de artă rece şi singură?
Zâmbeşti ca să atragi un iubit, Mona Lisa?
Sau e felul tău de a ascunde o inimă frântă?

Multe visuri au fost aduse în pragul casei tale,
Ele doar zac acolo şi mor acolo.
Ai sânge cald, eşti adevărată, Mona Lisa?
Sau eşti doar o operă de artă rece şi singură?

Mona Lisa, Mona Lisa

Versuri, cantec: Nat King Cole

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Leonardo da Vinci - Mona Lisa (La Gioconda) 1503-1506. Cea mai cunoscuta pictura din lume a fost creata pentru vanzatorul florentin de matase Francesco del Giocondo, o comanda pentru a marca instalarea familiei intr-o noua casa si nasterea fiului sau, Andrea. Lucrarea este gazduita de Muzeul Luvru din Paris.
Dintre lucrările realizate de Leonardo în secolul al XVI-lea, de departe cea mai renumită este Mona Lisa, mai precis „Monna Lisa” sau „La Gioconda”. Acest portret de mici dimensiuni este incontestabil cea mai renumită pictură din lume. Renumele său se datorează zâmbetului misterios al femeii, subliniat de artist prin umbrirea colţurilor gurii şi ochilor, astfel că natura sau sursa acestui zâmbet cu subînţeles nu poate fi descifrată. Această tehnică de umbrire s-a numit “sfumato” sau “fumul lui Leonardo”. Vasari, despre care se spune că a cunoscut această lucrare doar din auzite, afirmă că “zâmbetul ei este atât de plăcut, încât pare a fi de origine mai degrabă divină decât omenească”.Dacă Vasari a văzut sau nu tabloul, este subiectul unei controverse printre istorici. Unul din argumentele principale ale celor care susţin că nu a văzut niciodată această lucrare, este că el descrie modelul ca având sprâncene. Unii autori, precum Daniel Arasse, au lansat ipoteza că Leonardo ar fi pictat sprâncenele modelului, dar că acestea ar fi fost eliminate ulterior, nefiind la modă pe la mijlocul secolului al XVI-lea.
----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Leonardo da Vinci
Titlul: Mona Lisa
Titlul original:Mona Lisa
Data:c. 1504
Stilul: Renascentism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 77 x 53 cm
Unde se gaseste: Louvre, Paris, Franta

Date despre pictor:
Leonardo da Vinci(n. 15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia – d. 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franța) a fost un pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian(489 de ani de la plecarea lui „dincolo”).In anul 1519 sănătatea i se deteriorează în urma unui atac vascular cerebral. Cu partea dreaptă a corpului paralizată, este ţintuit la pat, iar în ziua de 2 mai 1959 inima sa a încetat să mai bată.
El a fost intruchiparea tipului de „om universal” al Renasterii. Ca pictor a realizat lucrari patrunse de un adanc umanism, pline de poezie si de mister; portrete („Gioconda”), compozitii („Madona in grota”, „Sf. Ana cu Fecioara si Pruncul”), picturi murale („Cina cea de taina”),creatia lui atingand culmile artei renascentiste. Desene, unele artistice (schite, studii de expresie, lucrari definitive), altele cu caracter stiintific. Ca sculptor a realizat statuia ecvestra a lui Francesco Sforza (neturnata in bronz). A lasat un mare numar de schite si proiecte de arhitectura. Autorul unui celebru „Tratat de pictura”. Contributii si anticipari in numeroase ramuri ale stiintei: mecanica (studii asupra frecarii, caderii corpurilor, rezistentei materialelor, etc.), hidrotehnica (sisteme de irigatie), optica (transparenta culorilor, vederea binoculara etc.), cosmologie, anatomie, botanica; a lucrat la constructia unor aparate de zbor, emitand ideea parasutei, si a proiectat numeroase masini (de sapat, tipografice etc.), cuptoare metalurgice etc.