sâmbătă, 15 aprilie 2017

Marc Chagall - Eu şi satul - tablou de Marc Chagall


Tabloul

Nopţile de mi le-ar lumina soarele!
Dorm - leoarcă de vopsele, în patul meu
În aşternutul meu din tablouri
şi tu cu piciorul gura închizându-mi
nu mă laşi să respir, mă înăbuş.
Mă trezesc - în suferinţele
zilei ce se deşteaptă şi în speranţe
încă nedesenate
încă ne-nfăptuite în culoare. Alerg
sus, spre penelurile uscate
acolo
sunt răstignit dis-de-dimineaţă, precum Hristos
acolo mă ţintuiesc de şevalet.
Dar tabloul încă nu e terminat
în el totul mai e doar fulguraţie, sclipire revărsătoare...
Ici - o tuşă! Albastră. Ici - una verde.
Roşie. Culorile se potolesc
vine tihna...
Dar ascultă odată şi tu, mortul meu pat
uscata mea iarbă
iubire ce m-ai părăsit
şi iar revenit-ai
ascultă ce am a-ţi spune.
Mă înfăţişai sufletului tău
eu beau restul anilor ce ţi-au mai rămas.
Până-n gât sunt sătul şi de luna ta
şi de a te păzi, precum o făcusem cândva.

de Marc Chagall
 
 
************************

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall - Eu si satul - 1911. Pictata la un an dupa ce Chagall a venit la Paris, lucrarea evoca amintirile artistului legate de satul natal si de comunitatea evreiasca din localitatea Vitebsk (Belarus). In sat, taranii si animalele traiau alaturi, intr-o dependenta reciproca aici sugerata de linia de la ochiul taranului la cel al vacii. Crenguta inflorita simbolizeaza pomul vietii si este recompensa a parteneriatului lor. Pentru evrei animalele au fost, de asemenea, legatura omenirii cu Universul. Formele circulare mari sugereaza corpurile ceresti :Soarele, Luna (in eclipsa, stanga jos), si Pamantul.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Pictor: Marc Chagall
Titlul : Eu şi satul
Titlul original:
Data: 1911; Paris, Franţa
Stilul: Cubism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea: 150.5 x 191 cm
Unde se gaseste: Museum of Modern Art (MoMA), New York City, NY, US

Date despre pictor:
Marc Chagall ( 7 iulie 1887, Vitebsk/Belarus – 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence/Franţa), pictor modern cu un stil personal, caracterizat de puternica sa individualitate. Universul viziunilor sale poetice, care stă sub semnul fanteziei şi al melancoliei, este strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creaţia sa, la fel ca şi oraşul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul şi-a petrecut copilăria.
La 7 iulie 1887 vine pe lume la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moşe Segal, care se va face cunoscut mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul născut al familiei Zachar şi Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiş. Părinţii lui Chagall sunt oameni săraci şi foarte credincioşi. Viaţa de familie se desfăşoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul destinat de autorităţile ţariste evreilor. Părinţii sunt analfabeţi, dar fiul învaţă să scrie, să citească şi să cânte la vioară. Primele cunoştinţe le primeşte la şcoala evreiască, apoi va urma o şcoală laică. Ar vrea să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf (1906), dar reuşeşte să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primeşte primele lecţii de pictură. Înfruntând multe greutăţi, în anul următor pleacă la St. Petersburg, unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase. Chagall îşi va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la Şcoala Svansev, care reunea pe reprezentanţii avangardei ruse.În anul 1910 ia parte la expoziţia colectivă organizată de Şcoală. Se hotărăşte să plece în Franţa. În acest timp se logodeşte cu Bella Rosenfeld, care îl va aştepta la Vitebsk vreme de patru ani. Se vor căsători în anul 1915.
Ajuns la Paris, artistul îşi adaptează numele limbii franceze. La început locuieşte în cartierul Montparnasse, apoi se mută în La Ruche, unde existau aproximativ o sută de ateliere de pictură. Chagall trăieşte în sărăcie. Noaptea pictează în atelierul tixit şi dezordonat, pe pânze improvizate din feţe de masă, cearşafuri sau cămăşi de noapte, ziua continuă să studieze. Îi cunoaşte pe poeţii Max Jacob şi Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert Delaunay, lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă (1912).În anii 1913 şi 1914 îşi expune la Berlin tablourile pictate la Paris. În 1914 îşi vizitează familia în Vitebsk şi, surprins de izbucnirea războiului, va rămâne în Rusia timp de opt ani.În primul an de război, lucrează ca funcţionar de stat în St. Petersburg. În cercul cunoscuţilor din capitală se află poeţii Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin şi Alexandr Blok. Se apropie anul 1917, care aduce cu sine revoluţia şi războiul civil. În Rusia sovietică, evreii vor deveni în sfârşit cetăţeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în oraşul natal, Chagall îşi regăseşte cu emoţie rădăcinile în folclorul şi cultura evreiască, care cunoştea în acea vreme o adevărată renaştere. Etnografii evrei adună poveşti şi legende care fuseseră până atunci păstrate numai prin viu grai. Această tradiţie naţională neobişnuit de bogată reprezintă o completare a textelor cărţilor sfinte Tora şi Talmudul.În Poarta cimitirului motivul care dă titlul tabloului este o poartă monumentală încununată cu steaua lui David şi acoperită cu inscripţii în ebraică. Textul de la baza frontispiciului redă cuvintele lui Dumnezeu din cartea profetului Iezechiel: „Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel…”.
În septembrie 1944, soţia sa Bella moare în urma unei infecţii. În America, pe lângă tablouri, artistul creează şi scenografii pentru spectacolele de balet „Aleko” de Ceaikovski şi „Pasărea de foc” de Stravinsky.În 1948 se stabileşte împreună cu pictoriţa canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o cunoaşte pe Valentina Brodski, numită de el „Vava”.
Se vor stabili la Paris în apatamentul Vavei, pe insula Saint Louis.Din anul 1966, locuiesc la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa. Chagall merge de mai multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea Knesseth-lui (Parlamentul) din Ierusalim. În ultimii ani ai vieţii, Chagall continuă să lucreze neobosit. Pictează, se ocupă de sculptură, ceramică şi litografie, proiectează vitralii.
Moare la 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci şi opt de ani. Marc Chagall a intrat în istoria picturii fără să-şi fi creat propria şcoală. Până în ziua de azi nu se cunoaşte un alt artist care să se fi raportat la creaţia lui. Poezia sentimentală a tablourilor sale, onirismul lor care îşi are rădăcinile în folclorul evreiesc şi în spiritul poporului rus, culorile strălucitoare care ar fi putut fascina pe mulţi artişti nu şi-au găsit adepţi. Chagall nu a încercat să schimbe cursul istoriei picturii. A dorit pur şi simplu ca, în felul său original, să ilustreze poveşti minunate, născute din propriile experienţe, să-şi exprime propriul misticism care poartă mai mult însemnele poeziei decât ale religiei.

Abbott Fuller Graves - Flori în grădină - aniversare

INTERMEZZO PICTURAL CU PARFUM DE TRANDAFIRI DE ABBOTT FULLER GRAVES

* * *

azi cîntă Alla Pugaciova despre oglinda sufletului
o invitație în grădina întinsă inundată de soare.
aici şezi tu în liniştea viselor printre trandafiri
dăruindu-mi o bucurie pătimaşă.


(cav)


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Abbott Fuller Graves
Titlul : Flori în grădină
Titlul original:
Data:
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Abbott Fuller Graves (1859–1936 ) a fost un pictor si ilustrator american specializat in picturi de gradini si naturi statice cu flori, cu influente de impresionism european.
Graves s-a nascut in Weymouth, Massachusetts, pe 15 aprilie 1859, fiul lui James Griswold Graves si al Elizei Nicholls (Fuller). Sperand sa devina arhitect, Graves a urmat cursurile institutului Massachusetts Institute of Technology, insa nu a absolvit. Graves a plecat la Paris si in Italia in 1884 pentru a se perfectiona ca pictor de flori. In Europe, a locuit cu Edmund C. Tarbell. Dupa reintoarcerea la Boston in 1885, Graves a devenit profesor la Cowles Art School, unde preda si prietenul sau Childe Hassam .fara indoiala, cei doi pictori s-au influentat unul pe celalalt. In 1887, Graves s-a reintors la Paris pentru a studia pictura de figuri la Academie Julien.
Graves s-a reintors la Boston in 1891 si a locuit in orasul de coasta Kennebunkport, Maine, unde a predat ore de pictura in ulei si acuarela. A continuat sa picteze scene de compozitie cu fermieri, pescari, pompieri si batrani capitani de vas din Kennebunkport. Multe dintre aceste lucrari au fost reproduse pe calendare si carti postale.
Dupa 1891, majoritatea lucrarilor lui Graves descrii gradini si peisaje cu flori, unele cu figuri feminine. In 1891 a deschis propria lui scoala de arta in Boston. Ulterior scoala s-a mutat la Kennebunk, Maine. Din 1902 pana in 1905, Graves s-a angajat ca ilustrator comercial pentru reviste din Paris. Dupa 1922, Graves si-a petrecut iernile in New York City, unde facea parte in diferite organizatii ca National Academy of Design, National Arts Club, Salmagundi Club si Allied Artists of America.
Graves a murit in Kennebunkport pe 15 iulie 1936.

Francisco José de Goya y Lucientes - La Maja vestida

Dar

tocmai azi la ora opt şi jumătate
Lângă tine în pat
A deschis Dimineaţa ochii,
Ochi mari şi însoriţi,
Ţi-a descoperit prin plapuma ceţii un
picioruş plin de sex appeal,
Te-a privit prin oglinda ei şi ai existat
Plin de pofte „as usual” şi uitând
Amănuntul birocratic al nunţii de convenienţă
Cu bătrâneţea,
Fie ea nuntă catolică, fie ea foarte, foarte catolică
Şi foarte absolut de relativă


Deocamdată.

Versuri: Riri Sylvia MANOR
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
La Maja Desnuda, 1799-1800 - Museo del Prado, Madrid
Goya pictează celebrele tablouri La Maja Desnuda ("Maja dezbrăcată", 1799-1800) şi La Maja Vestida ("Maja îmbrăcată", 1800-1803). Maja Desnuda este unul din rarele nuduri din pictura spaniolă şi totodată unul din cele mai renumite. Spre deosebire de Venus la oglindă a lui Velázquez, Goya prezintă goliciunea în mod făţiş, aproape provocator. Senzualitatea clară şi direct simţită nu poate lăsa privitorul indiferent. Tocmai din acest motiv Godoy comandă o doua pânză mai convenţională, de aceleaşi dimensiuni, care prezintă o Maja îmbrăcată, şi acoperă cu ea tabloul cu Maja dezbrăcată. Şiretlicul a fost descoperit şi în anul 1813 Inchiziţia confiscă ambele tablouri. Identitatea persoanei pictate a fost înconjurată de o aură de legende, multă vreme s-a spus că artistului i-a servit de model chiar Ducesa de Alba, modificând evident fizionomia, frumosul cap al femeii dând impresia că a fost lipit de trup, ca şi cum Goya ar fi pictat trupul iubitei în aşa fel, încât să nu poată fi recunoscut de alţi ochi. Probabil lui Goya i-a sevit drept model una dintre metresele lui Godoy, legendele însă au o viaţă lungă.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Maja îmbrăcată
Titlul original: 
  La Maja vestida
Data:1800
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 
190 x 95 cm 
Unde se gaseste:
Museo del Prado, Madrid, Spania

Date despre pictor:
Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.
La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Leonardo da vinci - Cina cea de Taină - aniversare

ZIUA LEONARDO DA VINCI

Cina cea de Taină, Mânăstirea Santa Maria delle Grazie, Milano


Cina cea de Taină, Mânăstirea Santa Maria delle Grazie, Milano
Leonardo da Vinci - Cina Cea de Taina 1495-1498. Acoperind si in prezent peretele salii de mese a manastirii Santa Maria delle Grazzie din Milano, Cina cea de Taina este pictura lui Leonardo cu cele mai mari dimensiuni (460x880 cm) si singura fresca pastrata. Motivul pentru care nu a fost vanduta pana acum este acela ca ar fi foarte greu de mutat. Valoarea ei se ridica la 510 milioane de dolari.
Cea mai renumită lucrare a lui Leonardo da Vinci, realizată în 1490, a fost Cina cea de Taină, o frescă pictată în refectoriul (sala de mese) mânăstirii Santa Maria della Grazie din Milano. Fresca reprezintă momentul în care Isus, înconjurat de discipolii săi, ia ultima cină, înainte să fie arestat şi condamnat la moarte, surprinzând exact momentul în care acesta rosteşte fraza profetică: “unul din voi mă va vinde”. Scena surprinde consternarea discipolilor Mântuitorului la auzul vorbelor acestuia. Scriitorul Matteo Bandello povesteşte cum Leonardo lucra în unele zile de dimineaţă până seara, fără a se opri nici măcar pentru a mânca, după care urmau câteva zile în care nu mai picta absolut deloc. Modul de lucru al artistului era dincolo de puterea de înţelegere a călugărilor, astfel că, exasperaţi, aceştia au cerut lui Ludovico Sforza să intervină. Atunci când a fost terminată, fresca a fost unanim aclamată, fiind considerată o capodoperă. Din păcate, tehnica utilizată de Leonardo, tempera, prin care acesta dorea obţinerea de culori mai vii, s-a dovedit inadecvată substratului pe care a fost aplicată, umezeala datorată apropierii de bucătărie, a condus la deformarea şi scorojirea acesteia, astfel încât un vizitator al mânăstirii, 100 de ani mai târziu, o descria drept o “ruină”. Cu toate acestea, fresca lui Leonardo rămâne una din cele mai cunoscute opere de artă religioasă din istorie, fiind reprodusă pe orice, de la tricouri, până la celebrele “carpete de pus pe perete”.

Théodore Rousseau - peisaj cu deal de la Auvergnet - aniversare - rapsodie boemă de Queen





RAPSODIE BOEMA

E asta adevărata viaţă?
E asta doar o fantasmă?
Prins într-o situaţie fără ieşire,
Fără scăpare din realitate.


Deschide-ţi ochii,
Priveşte spre ceruri şi vezi
Sunt doar un biet băiat,
Nu am nevoie de milă.
Pentru că eu când vin, când plec,
Sunt când sus, când jos,
După cum bate vântul,
Chiar nu contează pentru mine.

Mama, tocmai am ucis un om
I-am pus arma la cap,
Am apăsat pe trăgaci, acum e mort.
Mama, viaţa abia a început
Dar acum m-am dus şi am renunţat la tot.
Mama, o…
Nu am vrut să te fac să plângi
Dacă mâine la ora asta nu sunt înapoi
Mergi mai departe, mergi mai departe ca şi cum nimic n-ar conta
Prea târziu, mi-a sosit timpul

Mă trec fiori pe şira spinării
Trupul mă doare tot timpul
Adio, tuturor,
Trebuie să plec,
Trebuie să vă las pe toţi în urmă şi să-nfrunt adevărul
Mama,ooo (oriunde bate vântul)
Nu vreau să mor,
Câteodată îmi doresc să nu mă fi născut niciodată

Văd o mică siluetă de om
Scaramouch, Scaramouch,vrei să dansezi fandango?
Tunete şi fulgere, mi-e foarte, foarte teamă de ele
(Galileo) Galileo (Galileo) Galileo, Galileo Figaro.
Magnifico-o-o-o-o...

Sunt doar un biet băiat, nimeni nu mă iubeşte
El e doar un biet băiat dintr-o familie săracă
Cruţaţi-i viaţa de monstruozitatea asta!

Cum am venit, aşa mă duc, mă veţi lăsa să plec?
Pentru Dumnezeu! Nu, nu,te vom lăsa să pleci!
Lăsaţi-mă să plec!
Pentru Dumnezeu! Nu, nu,te vom lăsa să pleci
Lăsaţi-l să plece!
Pentru Dumnezeu! Nu, nu, te vom lăsa să pleci
Lăsaţi-mă să plec!
(Nu te vom lăsa să pleci!)
Lăsaţi-mă să plec!
(Nu te vom lăsa să pleci!)
(Niciodată, niciodată, niciodată, niciodată)
Lăsaţi-mă să plec!
Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu
(Oh mama mia, mama mia)
Mama Mia, lasă-mă să plec!
Belzebut păstrează de-o parte un drac pentru mine, pentru mine, pentru mine!

Şi credeţi că mă puteţi lapida şi scuipa în ochi
Şi credeţi că mă puteţi iubi şi lăsa să mor
O, iubito, nu-mi poţi face asta, iubito,
Trebuie să scap, trebuie să scap de aici.

(O, da, o, da)

Chiar nimic nu contează,
Toţi îşi dau seama,
Nimic nu contează,
Nimic nu contează pentru mine.

După cum bate vântul…

 versuri : formatia Queen


 -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Théodore Rousseau
Titlul: peisaj cu deal de la
Auvergnet
Titlul original:
Paysage vallonné, Auvergne 

Data:c.1830; Franţa
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 
39 x 25 cm 
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Théodore Rousseau (n. 15 aprilie 1812, Paris - d. 22 decembrie 1867, Barbizon) a fost un pictor francez, fondator al Școlii de la Barbizon. Observator minuțios al naturii în toate anotimpurile anului, arta lui posedă în același timp un caracter realist, din dorința lui de a picta natura așa cum se prezintă ea, și un caracter romantic prin tendința de a-și identifica propria personalitate cu natura zugrăvită în tablourile sale.
Théodore Rousseau, fiul unui croitor, s-a născut la 15 aprilie 1812 în Paris. În copilărie a avut probleme cu sănătatea, din această cauză a petrecut mult timp la țară. Când în 1821 se reîntoarce la Paris, ia primele lecții de pictură. Câțiva ani mai târziu, pictează în atelierul peisagistului Rémond Rousseau. La Muzeul Louvre, loc foarte des vizitat de el, pictează un mare număr de copii după operele maeștrilor olandezi. Pentru că este atras în mod deosebit de pictura în plein-air, caută teme în împrejurimile Parisului. Călătorește mult în Franța. Vizitează, printre altele, localitățile Lyon, Royan, Overnie, locuri din Normandia și Jura.
Tânăr fiind, descoperă în 1827 împrejurimile pădurii Fontainebleau. Din 1833, locuiește la Chailly, apoi se mută în 1836 la Barbizon, unde în 1841 închiriază o casă. Tablourile sale nu au fost admise vreme îndelungată la expozițiile anuale ale Salonului din Paris. Reușește să expună abia în 1849. În același an,se împrietenește cu Jean-François Millet, care îi va fi vecin la Barbizon.
În pădurile Fontainebleau - la câțiva kilometri de Barbizon - se găsește satul Apremont, celebru pentru vazele pictate, create sub influența picturii sfârșitului secolului XVIII-lea. Stejari la Apremont este unul dintre cele mai remarcabile tablouri ale lui Rousseau. Printr-o minimă adaptare la perspectivă, artistul obține un efect vast, spațial perfect, în ciuda lipsei detaliilor. Pictura este realizată în contre-jour, stejarii sunt priviți dinspre partea umbrită, iar norii de pe cerul albastru al verii sunt pictați în tonuri foarte luminoase. Atmosfera este inundată de soare, peisajul autentic respiră bucurie, nimic nu este pictat cu metodele tradiționale.
Tabloul intitulat Luminiș în pădurea Fontainebleau, amurg (vezi: Galerie) arată aproape ca negatuvul tabloului anterior. Umbrele copacilor iau forme arhitectonice. În mijloc pătrund în spațiul deschis razele portocalii ale luminii soarelui care apune. Rousseau redă atmosfera amurgului utilizând cu măiestrie jocul luminilor. Este indiscutabilă influența pictorului englez John Constable, amintind în special imaginile din tablourile reprezentând catedrala din Salisbury.
În 1854, Rousseau devine membru al Academiei de Arte Frumoase din Amsterdam. Spre sfârșitul vieții, ca artist cunoscut și apreciat, este președintele juriului la Expoziția Mondială din 1967. Cu puțin timp după aceasta, la 22 decembrie 1867, Théodore Rousseau moare la Barbizon. Împreună cu Jean-François Millet a fost cel mai cunoscut pictor al Școlii de la Barbizon.

Francisco José de Goya y Lucientes - Autoportret

Omul din vis

El era omul din visul meu
Numai el exista aievea.
Eu – dormeam.


versuri: de Riri Sylvia MANOR
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
„Francisco de Goya”: autoportret, 1815 — Academia San Fernando, Madrid
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa) a fost un important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Autoportret
Titlul original: Autorretrato 

Data:1815
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 
46 x 51 cm 
Unde se gaseste: 
Real Academia de Bellas Artes de San Fernando, Madrid, Spania

Date despre pictor:
Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.
La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Francisco José de Goya y Lucientes - Bătrânele sau Timpul (Hasta la Muerte)

Mariaj de convenienţă

Bătrâneţea
O pură tâmpenie
Ca şi cum poţi să te adaptezi
Încetul cu încetul
La ideea morţii tale – cel atât de viu.
Bătrâneţea – acest mariaj de convenienţă
Fără divorţ posibil
Cu care trebuie să convieţuieşti
La bine şi la rău
Dar
De ce tocmai tu?

De ce tocmai tu
Să ieşi la plimbare cu bătrâneţea,
Consoartă fără sex appeal
Dar cu certificate fumegând de nuntă catolică,
Până la moarte când cineva
O să fluiere a pagubă prin apropiere
Ca şi cum eşti lichidat.

Versuri: Riri Sylvia MANOR
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Francisco de Goya: Bătrânele sau Timpul (Hasta la Muerte), 1808-1810 - Musée de
Beaux-Arts, Lille
Pe 20 iunie 1819 moare soţia pictorului, Josefa. Un an mai târziu, se va muta lângă Madrid, unde îşi cumpără o casă, pe care o va denumi cu umor negru "Quinta del Sordo" ("Casa Surdului"), însoţit de Leocadia Weiss, devenită tovarăşă de viaţă după moartea Josefei. Artistul trăieşte izolat de lume, stilul său devine grav, satira din tabloul Bătrânele (sau Hasta la Muerte, 1808-1810) capătă trăsături macabre într-un ciclu (1821-1823) de paisprezece scene înfiorătoare: "Doi bătrâni mâncând supă", "Saturn devorându-şi copiii" etc., care produc o impresie extraodinar de deprimantă, adeseori de-a dreptul insuportabilă. În creaţia lui, drumurile artei şi ale frumuseţii s-au separat, temele pictate necesitau alte categorii estetice, incluzând şi "urâtul". Privirea artistului transformă oroarea realităţii în opere pline de dramatism şi cruzime
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Bătrânele sau Timpul (Hasta la Muerte)
Titlul original:   El tiempo de las viejas

Data:1808-1810
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
125 x 181 cm
Unde se gaseste: 
Musée de Beaux-Arts, Lille Franta

Date despre pictor:
Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.
La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Francisco José de Goya y Lucientes - Maja Desnuda

Dar

tocmai azi la ora opt şi jumătate
Lângă tine în pat
A deschis Dimineaţa ochii,
Ochi mari şi însoriţi,
Ţi-a descoperit prin plapuma ceţii un
picioruş plin de sex appeal,
Te-a privit prin oglinda ei şi ai existat
Plin de pofte „as usual” şi uitând
Amănuntul birocratic al nunţii de convenienţă
Cu bătrâneţea,
Fie ea nuntă catolică, fie ea foarte, foarte catolică
Şi foarte absolut de relativă


Deocamdată.

Versuri: Riri Sylvia MANOR
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
La Maja Desnuda, 1799-1800 - Museo del Prado, Madrid
Goya pictează celebrele tablouri La Maja Desnuda ("Maja dezbrăcată", 1799-1800) şi La Maja Vestida ("Maja îmbrăcată", 1800-1803). Maja Desnuda este unul din rarele nuduri din pictura spaniolă şi totodată unul din cele mai renumite. Spre deosebire de Venus la oglindă a lui Velázquez, Goya prezintă goliciunea în mod făţiş, aproape provocator. Senzualitatea clară şi direct simţită nu poate lăsa privitorul indiferent. Tocmai din acest motiv Godoy comandă o doua pânză mai convenţională, de aceleaşi dimensiuni, care prezintă o Maja îmbrăcată, şi acoperă cu ea tabloul cu Maja dezbrăcată. Şiretlicul a fost descoperit şi în anul 1813 Inchiziţia confiscă ambele tablouri. Identitatea persoanei pictate a fost înconjurată de o aură de legende, multă vreme s-a spus că artistului i-a servit de model chiar Ducesa de Alba, modificând evident fizionomia, frumosul cap al femeii dând impresia că a fost lipit de trup, ca şi cum Goya ar fi pictat trupul iubitei în aşa fel, încât să nu poată fi recunoscut de alţi ochi. Probabil lui Goya i-a sevit drept model una dintre metresele lui Godoy, legendele însă au o viaţă lungă.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Maja Desnuda
Titlul original: 
Maja Desnuda 

Data:1800
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 
191 x 98 cm
Unde se gaseste:
Museo del Prado, Madrid, Spania

Date despre pictor:
Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.
La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Francisco José de Goya y Lucientes - laptareasa din Bordeaux



Tânăra lăptăreasă

Goya cel de optzeci de ani
A pictat-o pe tânăra lăptăreasă
Din Bordeaux.
Goya a rămas în viaţă,
Lăptăreasa a murit de mult.
Şi-a lăsat amanet ochii,
Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau
Ca nişte vrabii speriate
Gândurile ei de ducă
Şi tot ce n-a rămas.


Versuri: Riri Sylvia MANOR
======================================================================





Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes 
Titlul: Laptareasa din Bordeaux
Titlul original: 
La lechera de Burdeos
Data:1825 - 1827
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
68 x 74 cm
Unde se gaseste:
Museo del Prado, Madrid, Spania

Date despre pictor:
Francisco José de Goya y Lucientes (* 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon – 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.
La un secol după Velázquez şi cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya porneşte într-o incursiune în străfundurile misterioase şi zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Leonardo da Vinci - autoportret - aniversare


ZIUA LEONARDO DA VINCI

Sonet

Respectă astea pentru sănătate:
cinezi puţin. Mănânci când foamea-i dură.
Să mesteci bine, să nu bagi în gură
decât uşoare şi fireşti bucate.
Fugi de furii, de aer ce stricat e,
fii sceptic de a leacurilor cură;
să nu dormi la amiazi, căci e tortură,
iar după prânz nu sta adus pe spate.
În vin puţin dar dens să-ţi stea râvnirea;
nu-l bea pe gol stomac şi nu-ntre mese;
nu-ntârzia nici nu-ţi grăbi ieşirea.
Cergi când te culci uşor să te apese,
nu faţa-n sus, nu barba-n piept: strici firea,
iar cu mişcarea să nu faci excese.
Fă din odihnă şi din zâmbet rege.
Fugi de desfrâu. Dieta fie-ţi lege.

sonet de Leonardo da Vinci, traducere de C.D. Zeletin

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Leonardo da Vinci - Autoportret
Leonardo da Vinci s-a născut în data de 15 aprilie 1452 (pe stil vechi - pe stil nou se adaugă încă 9 zile, astfel că după calendarul actual, artistul s-a născut pe data de 23 aprilie), "la ora trei noaptea", nașterea sa fiind consemnată în jurnalul lui Ser Antonio, bunicul patern, în orășelul Vinci din Toscana, pe valea inferioară a râului Arno, localitate aflată sub jurisdicția Republicii Florența, conduse de familia Medici, fiul nelegitim al lui Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci, un bogat notar florentin, și al Caterinei, țărancă
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Leonardo da Vinci
Titlul: Autoportret
Titlul original: 
Data:c. 1504
Stilul: Renascentism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 77 x 53 cm
Unde se gaseste: Louvre, Paris, Franta

Date despre pictor:
Leonardo da Vinci(n. 15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia – d. 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franța) a fost un pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian(489 de ani de la plecarea lui „dincolo”).In anul 1519 sănătatea i se deteriorează în urma unui atac vascular cerebral. Cu partea dreaptă a corpului paralizată, este ţintuit la pat, iar în ziua de 2 mai 1959 inima sa a încetat să mai bată.
El a fost intruchiparea tipului de „om universal” al Renasterii. Ca pictor a realizat lucrari patrunse de un adanc umanism, pline de poezie si de mister; portrete („Gioconda”), compozitii („Madona in grota”, „Sf. Ana cu Fecioara si Pruncul”), picturi murale („Cina cea de taina”),creatia lui atingand culmile artei renascentiste. Desene, unele artistice (schite, studii de expresie, lucrari definitive), altele cu caracter stiintific. Ca sculptor a realizat statuia ecvestra a lui Francesco Sforza (neturnata in bronz). A lasat un mare numar de schite si proiecte de arhitectura. Autorul unui celebru „Tratat de pictura”. Contributii si anticipari in numeroase ramuri ale stiintei: mecanica (studii asupra frecarii, caderii corpurilor, rezistentei materialelor, etc.), hidrotehnica (sisteme de irigatie), optica (transparenta culorilor, vederea binoculara etc.), cosmologie, anatomie, botanica; a lucrat la constructia unor aparate de zbor, emitand ideea parasutei, si a proiectat numeroase masini (de sapat, tipografice etc.), cuptoare metalurgice etc.
 

vineri, 14 aprilie 2017

Victor Elpidiforovich Borisov-Musatov - spring sun - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI VICTOR BORISOV-MUSATOV

Flautul vertebrelor

Bucură-te,
bucură-te,
ai făcut ravagii!
E atâta
tristețe de-a rândul
că doar la canal să alergi
capul în rânjetul apei scufundându-l.

Buzele mi le-ai dat.
Cât de grosolană cu ele poți fi.
Le-am atins și-am rămas fără viață
ca și când sărut cu buze de pocăit
o mânăstire cioplită în stâncă de gheață.

(…)

(fragmente)
de Vladimir Maiakovski


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Victor Elpidiforovich Borisov-Musatov
Titlul : Soare de primăvară
Titlul original:Весна
Data: c.1899; Saratov, Federaţia Rusă
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:temperape pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Victor Elpidiforovich Borisov-Musatov (in rusa: Виктор Эльпидифорович Борисов-Мусатов), (14 aprilie 1870 – 26 octombrie 1905) a fost un pictor rus, remarcabil pentru stilul Post-Impresionistic unic, combinat cu Simbolism, stilul pur decorativ si realism. Impreuna cu Mikhail Vrubel e considerat creatorul Simbolismului rusesc.Victor Musatov s-a nascut in Saratov, Rusia. Tatal sau era un mic functionar la caile ferate, nascut şerb. In copilarie a suferit un accident care i-a afectat maduva spinarii, ceea ce l-a facut sa ramana cocosat pentru tot restul vietii.
A urmat Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova in 1890, anul urmator transferandu-se la Academia Imperiala de Arte din Saint-Petersburg, unde l-a avut ca profesor pe Pavel Chistyakov. Clima din Saint-Petersburg nu i-a facut bine si s-a reintors in Moscova unde s-a reinscris la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura. Primele lui lucrari ca „May flowers”, 1894 au fost catalogate ca decadente de catre administratia scolii care care i-au adus critici severe deoarece nu facea distinctie intre fete si merii infloriti.In acelasi timp, aceleasi lucrari erau ridicate in slavi de semenii lui care l-au considerat liderul noii miscari artistice.In 1895 a parasit din nou scoala din Moscova si s-a inscris la Scoala de Pictura a lui Fernand Cormon din Paris. Victor a fost fascinat de arta contemporanilor sai francezi si, in special, de picturile „Parintelui Simbolismului francez”, Pierre Puvis de Chavannes precum si de lucrarile lui Berthe Morisot.
In 1898 Borisov-Musatov s-a reintors in Rusia si aproape imediat a cazut in ceea ce se numeste „fin de siècle nostalgia”. A inceput sa aiba probleme cu banii care s-au mai ameliorat in ultimii ani de viata cand colectionarii au inceput sa-i cumpere lucrarile. Raspunsul lui Musatov a constat in crearea de picturi care reprezentau o lume cvasi-iluzorie a nobilimii secolului al XIX-lea, cu parcurile si mosiile de la tara. Aceasta lume era partial bazata pe modelul mosiilor printesei Prozorvky-Galitzines Zubrilovka si partial pe imaginatia artistului. Borisov-Musatov a a abandonat pictura in ulei pentru combinatii in tempera, acuarela si tehnici de pastel pe care le-a gasit mai potrivite pentru efectele vizuale subtile pe care incerca sa le creeze.
Borisov-Musatov a fost membru al Uniunii Artistilor din Rusia si unul din fondatorii Asociatiei Artistilor din Moscova.
In 1904 Borisov-Musatov a avut o expozitie personala de succes in cateva orase din Germania, iar in primavara lui 1905 a expus alaturi de artistii Salonului Societatii Artistilor Francezi, devenind membru al acestei societati.
Ultima lucrare terminata a lui Borisov-Musatov a fost Requiem. Dedicata memoriei Nadezhdei Staniukovich, o prietena apropiata a artistului, pictura arata evolutia lui Borisov-Musatov spre stilul Neo-clasic.
Borisov-Musatov a murit de infarct in 26 octombrie 1905 si a fost inmormantat pe malul raului Oka River de langa Tarusa. Pe mormantul lui e sculptura unui baiat care doarme

Jules Trayer - Couturières bretonnes ou Atelier de couture

longaj hirundoj solstițiul de vară este chiar după colț mama este foarte îngrijorată de ce se întâmplă în spatele ușilor închise de modul cu...