Emile Friant - "Indragostitii" sau "idila pe pod" sau "Seara de toamna"

Îndrăgostiţii

Tulpini.Solitudini
gingaşe.Balcoane
în zbor?-Munţi
văzduhuri, păsări,păduri

Atâta, atâta spaţiu,
încinge cu prezentul
mişcătoarei planete
îndărătnicele-mbrăţişări.

Plăceri, mulţimi, plăceri,
mulţimi, plenitudine,
mirată lumină
şi roşeţi absorbite!

Şi ziua?-Un şes
de cristal. Şedere
adâncă şi mută.
Balcoane în alb.

Doar tu, iubire, tu însăţi
mormânt. Nimic, nimeni,
mormânt. Nimic, nimeni,
totuşi... Tu cu mine?

de Jorge Guillén

---------------------------------------------------------------------------
Titlu: "Indragostitii" sau "idila pe pod" sau "Seara de toamna"
Autor: Emile Friant
Data: 1888
Suport: Ulei pe panza
Dimensiuni: 111 x 145
Conservarea: Nancy, Muzeul de Arte Plastice

Context:
La sfarsitul secolului al XlX-lea, Franta este o tară de imigratie. Intre 1850 si 1900, populatia din Franta stagneaza în timp ce Europa aproape se tripleaza: aceasta este cauza principală a fluxurilor de migratie, la începutul secolului, lipsa fortei de muncă se resimte atat în oras cat si în mediul rural. Tările vecine sunt principalii furnizori de fortă de muncă (Italia, Belgia, Spania si Elvetia, Polonia).
2. ANALIZA
Descriere
Adept al picturii în aer liber, Friant alege unul din locurile sale preferate pentru plimbari, regiunea din Nancy numita Les”Grands Moulins”. Cei doi tineri sunt prezentati pe podul Pont Casse, pe Meurthe.
In prim plan imaginea este aceea a unui cuplu vazut din profil, din spate. Fundalul il constituie un peisaj cu un rau, un pod de piatră si cateva case în depărtare. Modernitatea apare de două ori: podul de fier, si tigările tAnărului. Acesta este situat aproape în centrul compozitiei, cu pieptul inclinat usor inainte, spre tanara de langa el sprijinindu-se de balustrada podului. Femeia, intr-o pozitie similara, isi reazama obrazul drept in mana in timp ce-l priveste pe tanar.
Cele două personaje nu se privesc intr-un mod care ar lasa sa se inteleaga o conversatie intima.In acelasi timp, atitudinea celor doi, lipsita de exces sau de zel din partea tanarului, tradeaza un realism care evita cliseele academice.
Compozitie
De remarcat faptul ca shimbul de privire sa afla in centrul compozitiei.
Tehnica: Personajele (mai ales privirile lor) sunt mai clara decat restul compozitiei, tocmai pentru a le focaliza. Fondull este mult mai putin detaliat.
Culorile: Culori de toamna, cu dominanta pe gri (vesta tanarului), maro-verde (frunzele) si bej (drumurile, podurile, casele). Cerul este acoperit de nori, imbracamintea celor doi este sobra ceea ce scoate in evidenta piela alba si obrajii inrositi de frig. Sunt culori terne, care induc mai degraba tristetea dupa zilele de vara. Culoarea deschisa a cerului se oglindeste in apa ceea ce deschide mult tabloul.
Lumina: Lumina este omniprezenta, scotand in evidenta paloarea fetei femeii.
3. INTERPRETARE
In acest decor de copaci si apa calma, cei doi tineri fac abstractie de prezenta pictorului – intentia acestuia fiind sa evita miscarea si emotia. Prefera sa puna accent pe imobilitatea si calmul scenei. Se observa o forma de indiferenta si de mister in privirea celor doi. Chiar atrasi unul de celalalt, cei doi nu arata nici un semn de afectiune. Decorul nu are nimic idilic – Friant nu face decat sa portretizeze aspectul simplu si detasat al amantilor secolului al XIX-lea, renuntand la artificiile artei academice.
Rupand cu traditia afectelor, tabloul poate fi astfel incadrat in sfera naturalismului sentimental.

Berthe Morisot - Haying At Mezy

Cântec

Dacă-ai auzi
gemând leandrul amar, ce-ai face, dragostea mea?
Aș suspina.

Dacă-ai vedea că lumina te cheamă atunci când apune, ce-ai face,
dragostea mea?
La mare eu m-aș gândi.

Dacă-ntr-o zi îți voi spune din măsliniș – mi-ești dragă! v – răspunde, ce-ai face,
dragostea mea?
Cu-n pumnal m-aș străpunge!

de Federico Garcia Lorca

--------------------------------------------------------------------------
Berthe Morisot - Haying At Mezy
Data: 1891
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 61.6 x 50.8 cm
Colectie privata
Berthe Morisot(14 ianuarie 1841 – 2 martie 1895), pictorita impresionista franceza s-a nascut pe 14 ianuarie 1841 la Bourges, Cher, Franta, intr-o familie burgheza instarita care a incurajat-o, atat pe ea cat si pe sora ei, Edma Morisot, sa devina artiste. Morisot avea sa devina un pictor impresionist de mai mica importanta, dar un simbol pentru prezenta femeilor in avangarda artistica de la sfarsitul secolului XIX.
Cand Morisot s-a decis sa studieze serios pictura, familia nu doar ca nu s-a opus, dar a sprijinit-o total. La inceput, Morisot a exersat pictand copii dupa tablouri celebre, incepand cu vechii maestri si terminand cu cei noi, avand o pasiune deosebita pentru lucrarile lui Corot.

Berthe Morisot - Pe stanci la Portrieux

Ecoul ceasului

M-am așezat
într-un luminiș al timpului.
Era un iaz de tăcere,
de-o albă
tăcere.
Inel formidabil,
unde luceferii
se ciocneau cu cele douăsprezece
plutitoare numere negre.

de Federico Garcia Lorca

-------------------------------------------------------------------------------
Berthe Morisot - Pe stanci la Portrieux
Data: 1894
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 61.6 x 50.8 cm
Colectie privata
Berthe Morisot(14 ianuarie 1841 – 2 martie 1895), pictorita impresionista franceza s-a nascut pe 14 ianuarie 1841 la Bourges, Cher, Franta, intr-o familie burgheza instarita care a incurajat-o, atat pe ea cat si pe sora ei, Edma Morisot, sa devina artiste. Morisot avea sa devina un pictor impresionist de mai mica importanta, dar un simbol pentru prezenta femeilor in avangarda artistica de la sfarsitul secolului XIX.
Cand Morisot s-a decis sa studieze serios pictura, familia nu doar ca nu s-a opus, dar a sprijinit-o total. La inceput, Morisot a exersat pictand copii dupa tablouri celebre, incepand cu vechii maestri si terminand cu cei noi, avand o pasiune deosebita pentru lucrarile lui Corot.

Berthe Morisot - Aka Isabelle Lemmonier

Viveme

Nu mai am nevoie de nimic acum cand...
m-a luminat iubirea ta imensa trup si suflet.
Crede-ma de data asta crede-ma si o sa vezi ca nu o sa se mai sfarseasca,
am o dorinta mult prea sus care deja si-a luat zborul
Gandurile nu mai depind de trupul meu
crede-ma de data asta crede-ma pentru ca...
mi-ar face atat de rau si stiu asta...

Exista atata spatiu intre tine si mine
ca intre cer si pamant
si stim ce inseamna nevoia unul de altul

Iubeste-ma fara frica acum,
pentru o ora sau un minut
nu ma mai lasa libera aici fara aparare
in viata mea care acum itzi apartine, te rog!!
Iubeste-ma fara rusine
chiar dca toti sunt impotriva noastra
lasa aparentzele si asculta-ti inima
si ce simt pentru tine...
Si te transformi intr-o pictura
ce imi acopera pereti albi si obositi
crede-ma de data asta crede-ma pentru ca...
mi-ar face atat de rau.... incontinuu
Daca vrei sa simt in realitate
ca am parte de ceva ce nu am avut parte niciodata
trebiue sa ma iubesti din ce in ce mai mult...
Iubeste-ma fara frica acum
pentru o ora sau un minut
nu ma mai lasa libera aici fara aparare
in viata mea care acum iti apartine, te rog!!
Iubeste-ma fara rushine
chiar dca totzi sunt impotriva noastra
lasa aparentzele si asculta-tzi inima
si ce simt pentru tine...
ai trezit in fine fantezia
m-a astepta zile numarate de fericire
viata mea este ghinionul tau...
ma sufoci... dar iti impui ideile....
Iubeste-ma fara frica acum
chiar dca toti sunt impotriva noastra
lasa aparentele si asculta-ti inima
si ce simt pentru tine...

Versuri Laura Pausini

-------------------------------------------------------------------------------
Berthe Morisot - Aka Isabelle Lemmonier
Data: 1886
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Colectie privata
Berthe Morisot(14 ianuarie 1841 – 2 martie 1895), pictorita impresionista franceza s-a nascut pe 14 ianuarie 1841 la Bourges, Cher, Franta, intr-o familie burgheza instarita care a incurajat-o, atat pe ea cat si pe sora ei, Edma Morisot, sa devina artiste. Morisot avea sa devina un pictor impresionist de mai mica importanta, dar un simbol pentru prezenta femeilor in avangarda artistica de la sfarsitul secolului XIX.
Cand Morisot s-a decis sa studieze serios pictura, familia nu doar ca nu s-a opus, dar a sprijinit-o total. La inceput, Morisot a exersat pictand copii dupa tablouri celebre, incepand cu vechii maestri si terminand cu cei noi, avand o pasiune deosebita pentru lucrarile lui Corot.

Berthe Morisot - Studiu

La Solitudine

Marco a plecat si nu se mai intoarce
Iar trenul de la sapte jumate dimineata fara el
E o inima de metal fara suflet
In racoarea diminetii in orasul cenusiu
La scoala banca e goala, marco e in sufletul meu
E dulce suflarea lui in gandurile mele
Distanta enorma pare sa ne desparta
Dar inima bate puternic in interiorul meu

Poate daca tu te gandesti la mine
Daca nu vorbesti cu ai tai
Daca te ascunzi ca si mine
Fugi de priviri, stai inchis in camera
Si nu vrei sa mananci
Strangi puternic perna, plangi
Si nu stii cad de mult rau iti va face singuratatea

Marco in jurnalul meu ai o fotografie
Ai ochii de copil putin timid
O strang puternic la inima si simt ca esti acolo
Intre teme la engleza si matematica
Tatal tau si sfaturile lui… ce monotonie
Cu serviciul lui tea dus departe
Desigur nu ti-a cerut parerea niciodata
A spus decat “intr-o zi ma vei intelege”

Poate daca tu te gandesti la mine
Daca vei vorbii cu prietenii
Pentru a nu mai suferii dupa mine
Dar nu e usor, stii…
La scoala nu mai suport
Si dupa-amiezile fara tine
E inutil sa invat, toate ideile
Se indreapta spre tine

Este imposibil sa separi viata noastra
Te rog asteapta-ma iubirea mea
Dar… nu stiu sa-ti fac…

Singuratatea dintre noi
Aceasta tacere in mine
Este nelinistea de a traii viata fara tine
Te rog asteapta-ma deoarece
Nu pot traii fara tine
Nu este posibil sa separi povestea noastra.

de Laura Pausini

-------------------------------------------------------------------------------
Berthe Morisot - Studiu
Data: 1886
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensions: 73.4 x 60 cm
Colectie privata
Berthe Morisot(14 ianuarie 1841 – 2 martie 1895), pictorita impresionista franceza s-a nascut pe 14 ianuarie 1841 la Bourges, Cher, Franta, intr-o familie burgheza instarita care a incurajat-o, atat pe ea cat si pe sora ei, Edma Morisot, sa devina artiste. Morisot avea sa devina un pictor impresionist de mai mica importanta, dar un simbol pentru prezenta femeilor in avangarda artistica de la sfarsitul secolului XIX.
Cand Morisot s-a decis sa studieze serios pictura, familia nu doar ca nu s-a opus, dar a sprijinit-o total. La inceput, Morisot a exersat pictand copii dupa tablouri celebre, incepand cu vechii maestri si terminand cu cei noi, avand o pasiune deosebita pentru lucrarile lui Corot.

William McGregor Paxton

Mătăniile

Petrecutele ceasuri cu tine, suflet drag
Sunt pentru mine perle plimbate de mătănii.
Le picur câte una, una câte una,
Şirag de mărgele, mătăniile mele.

Pe ceas câte o perlă şi-o rugă-n fiecare,
Să liniştesc pustiul în suflet cuibărit.
Le picur câte una, când şiragul s-a sfârşit
Se răstigneşte crucea de aur şi de rugă.

O, amintiri ce ardeţi, purificând infernul
Steril, de chin şi trudă, eu vă sărut pe rând,
Pe fiecare boabă, mătănii numărând
Şi-nvăţ să răstignesc sărutul meu pe cruce!

de Florence Barclay (1909)

-------------------------------------------------------------------------------
William McGregor Paxton (1869-1941) este un pictor impresionist american nascut la Baltimore. Pxton este cunoscut mai ales ca portretist.
Impreuna cu alti pictori consacrati ai vremii, precum Charles Tarbell sau Frank Weston Benson, Paxton creaza "Ghilda artistilor din Boston" find astfel identificat mai tarziu cu scoala Bostoniana.
Acorda o atentie deosebita luminii iar interioarele sale devin repede un reper in Statele Unite.De cele mai multe ori compozitiile reprezinta femei idealizate in interioare burgheze pictate in detaliu.
Un lucru interesant de mentionat este faptul ca Paxton se inspira de multe ori din opera lui Johannes Vermeer ale carui imagine si sistem optic il vor fascina intotdeauna. Studiindu-l indeaproape pe Vermeer, Paxton observa cum doar o parte a compozitiei este focalizata, restul fiind usor in ceata.
In tabloul de mai sus, tehnica mentionata este foarte bien scoasa in evidenta. Priviti cat de bine definit este colierul, fiecare perla fiind perfect conturata in timp ce restul compozitiei, este mai estompat.
Artistul moare de atac de cord la varsta de 72 de ani, lasand in urma sa o impresionanta colectie de opere care amintesc de fastul unori timpuri trecute si care pun in valoare frumusetea feminina centrand-o si incadrand-o unei imagini de fond care o reflecta si mai mult.

Marc Chagall – tineri indragostiti si violonistul

Muzică: suflu-al statuilor, poate

Muzică: suflu-al statuilor, poate:
tăcere-a imaginii. Tu, grai, unde graiuri
sfârşesc, tu timp
în verticală pe direcţia pierdutelor inimi.
Simţiri pentru cine? O, tu, metamorfoză
– a simţirii în ce? –: în peisaj ce se-aude.
Muzică: tu, străino. Spaţiu al inimii
crescut deasupră-ne. Străfund al nostru, ce depăşindu-ne,
ne părăseşte – sacră plecare:
când adâncul ne-nconjură
ca o zare mult încercată, ca cealaltă
parte-a văzduhului,
pură,
uriaşă,
ce nu mai poate fi locuită.

 de Rainer Maria Rilke

----------------------------------------------------------------------
Marc Chagall – tineri indragostiti si violonistul
Data: 1956; France
Stilul: Naïve Art (Primitivism)
Media: gouache, ulei, hartie
Dimensiunea: 81 x 100 cm
Colectie privata
Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.

Pierre-Auguste Renoir - Femeie cu palarie alba

Mi-e sufletul perlă

Huruitul ploilor îmi tulbură
cerul iubirii
şi îmi retează
sălbatic liniştea,
gândurile suspină tăcerea,
aş întreba frunzele copacilor tăi
unde lăcrimezi toamna asta,
doar pentru a-ţi oferi
drept lăcaş inima mea.
Mi-e sufletul perlă, acum,
nu am uitat plânsul din patul
toamnelor magice.

de Lusiana Dragusin

------------------------------------------------------------------------------------
PALARIILE LUI RENOIR
Istoricii sunt de acord ca palariile si blanurile au fost printre primele obiecte de imbracaminte purtate vreodata. Purtata pentru prima data in Grecia antica, palaria avea la inceput in principal rol de protectie. In timp, palaria a evoluat catre statutul de insemn al puterii si apoi a devenit simbol al rafinamentului.
Pana la sfarsitul secolului XVI, palariile erau create exclusiv pentru barbati, femeile purtand doar versiuni adaptate ale acestora. In era eduardiana, palaria era atat de larg raspandita, incat a nu purta palarie echivala cu lipsa manierelor ajungand astfel sa reprezinte un accesoriu obligatoriu in tinuta unei femei. Ii oferea eleganta si definea un anumit statut social. Nicio adevarata lady nu iesea din casa fara palarie si manusi de dantela !
Imaginandu-mi acele timpuri, acele palarii, care mai de care mai sofisticate, fiecare cu personalitatea ei – menita sa « schimbe » aspectul oricarei femei, am dat peste nenumarate tablouri ale lui Renoir in care acest accesoriu apare ca facand parte din imaginea de ansamblu, subliniind trasaturile personajului care o poarta.
Pierre-Auguste Renoir - Femeie cu palarie alba
Data: 1890
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Colectie privata
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Pierre-Auguste Renoir - Femeie cu buchet de flori

Mina de rubine şi cariera de perle

M-a întrebat c-un glas ceresc:
Rubinele pe unde cresc?
Nimic n-am spus, dar îmbătat,
Cu degetul am arătat
Spre buzele iubitei.
M-a întrebat cel glas ceresc:
Dar perlele pe unde cresc?
I-am spus atunci iubitei mele,
Cu ochi ca două viorele,
Să îşi desfacă-a sale buze,
Ce pentru mine-s nişte muze,
Şi să arate printre ele,
Şiragurile de mărgele.

de Robert Herrick

------------------------------------------------------------------------------------
PALARIILE LUI RENOIR
Istoricii sunt de acord ca palariile si blanurile au fost printre primele obiecte de imbracaminte purtate vreodata. Purtata pentru prima data in Grecia antica, palaria avea la inceput in principal rol de protectie. In timp, palaria a evoluat catre statutul de insemn al puterii si apoi a devenit simbol al rafinamentului.
Pana la sfarsitul secolului XVI, palariile erau create exclusiv pentru barbati, femeile purtand doar versiuni adaptate ale acestora. In era eduardiana, palaria era atat de larg raspandita, incat a nu purta palarie echivala cu lipsa manierelor ajungand astfel sa reprezinte un accesoriu obligatoriu in tinuta unei femei. Ii oferea eleganta si definea un anumit statut social. Nicio adevarata lady nu iesea din casa fara palarie si manusi de dantela !
Imaginandu-mi acele timpuri, acele palarii, care mai de care mai sofisticate, fiecare cu personalitatea ei – menita sa « schimbe » aspectul oricarei femei, am dat peste nenumarate tablouri ale lui Renoir in care acest accesoriu apare ca facand parte din imaginea de ansamblu, subliniind trasaturile personajului care o poarta.
Pierre-Auguste Renoir - Femeie cu buchet de flori
Data: 1878
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Colectie privata
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Berthe Morisot - Fica pictorului Manet - Julie Manet, la Gorey

Cartea noua

Oana a primit o carte,
Pozele-s frumoase foarte.
Uite-un turtur, o albina,
O broscuta, o tulpina,
Uite-un munte, uite-un pom,
O casuta si un om,
Poze sunt nenumarate,
Si-nca toate-s colorate.
Langa ele niste randuri,
Oana noastra sta pe ganduri.
Cat mai e pan-o sa creasca
S-o sa-nvete sa citeasca?

de Nina Cassian

============
Este primavara. Ploua de cateva zile bune. Sunt oprit de la zbor, plimbari. Asa ca, raman in casa, cu o carte in mana, un ceai alaturi. Este un moment de liniste si regasire cu mine insumi.
Asta m-a facut sa postez o pictura de inspiratie. Cititul.
(aesteticum)
==============
Berthe Morisot - Fica pictorului Manet - Julie Manet, la Gorey
Data: 1886
Stilul: Impresionism
Media: pastel
Colectie privata
Berthe Morisot(14 ianuarie 1841 – 2 martie 1895), pictorita impresionista franceza s-a nascut pe 14 ianuarie 1841 la Bourges, Cher, Franta, intr-o familie burgheza instarita care a incurajat-o, atat pe ea cat si pe sora ei, Edma Morisot, sa devina artiste. Morisot avea sa devina un pictor impresionist de mai mica importanta, dar un simbol pentru prezenta femeilor in avangarda artistica de la sfarsitul secolului XIX.
Cand Morisot s-a decis sa studieze serios pictura, familia nu doar ca nu s-a opus, dar a sprijinit-o total. La inceput, Morisot a exersat pictand copii dupa tablouri celebre, incepand cu vechii maestri si terminand cu cei noi, avand o pasiune deosebita pentru lucrarile lui Corot.

Pierre-Auguste Renoir - Bal la moara de la Galette

Bal la Apahida

 Rochii cu mărgele,
Coafuri rebele şi iz de parfum,
Fete minunate,
 Mame-ngrijorate le-nsoţesc acum.

Un taraf de cinci persoane cântă cu foc,
Şi perechile de tineri au pornit la joc
Azi în satul de pe deal
 S-a făcut un mare bal

Patru moşi şi-o babă
Au venit să vadă tinerii dansând
Gustă o cinzeacă
 Începe să le placă şi mai iau un rând

Iată că deodată
S-a făcut o roată numai din feciori
Fetele oftează
Şi de-acum visează numai peţitori

Azi în satul de pe deal, s-a făcut un mare bal

Semnal M

=====================================================
“Bal la moara de la Galette” este o pictura impresionista in ulei pe panza din 1876 a artisului francez Pierre-Auguste Renoir. Aceasta se gaseste in Muzeul d’Orsay din Paris.
Pictura infatiseaza o dupa-amiaza de duminica obisnuita la Moara de la Galette din districtul Montmartre din Paris. La sfarsitul secolului 19, muncitori parizieni se gateau si isi petreceau timpul acolo dansand, band si mancand prajituri frantuzesti numite “galette“.
“Bal la moara de la Galette” este a 5-a pe lista celor mai scumpe picturi vandute vreodata.
=====================================================
Pierre-Auguste Renoir - Bal la moara de la Galette
Data: 1876
Style: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Musée d'Orsay, Paris, France
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale