Dante Gabriel Rossetti - Proserpine

Somnul şi trezia

Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic
şi nici tu
am crezut că suntem de-o seamă.
Ne-am mărturisit unul altuia
cel mai tainic secret, -
acela că existăm...
Dar era noapte şi, vai, dimineaţa,
cumplită vedere,
m-am trezit cu tâmpla pe tine
galbenule, snopule, grâule.
Şi m-am gândit -Doamne,
ce fel de pâine voi mai fi fiind
şi eu,
şi pentru cine?

de Nichita Stanescu
-------------------------------------------------------------------------------
Dante Gabriel Rossetti -PROSERPINA (1873 – 1877)
Proserpina contine multe simboluri pe care trebuie sa stim sa le descifram.
Vasul pentru arome din partea stanga, jos, a tabloului inseamna ca avem de-a face cu o zeita.
Rodia simbolizeaza claustrarea si casnicia, dar la fel de bine poate fi considerata ca o trimitere la traditiile crestine in care inseamna viata de dupa moarte.
Faldurile rochiei armonizeaza cu ondulatiile moi ale parului inchis al Proserpinei, iar aceste ondulatii armonizeaza, la randul lor, cu linia curbata a liliacului din umbrar.
Rochia, culoarea vie a gurii, intensitatea culorii portocaliu-rosiatice a rodiei si efectele de lumina de pe vasul pentru mirodenii alcatuiesc un contest intens cu paloarea fetei zeitei, subliniindu-i tristetea.
----------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dante Gabriel Rossetti
Titlul: Proserpine
Titlul original: Proserpine
Data: 1874
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 125.1 x 61 cm
Unde se gaseste: Tate Britain, London, UK

Date despre pictor:
Dante Gabriel Rossetti (12 mai 1828, Londra – 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor şi poet englez, fondator şi repezentant de seamă al mişcării artistice cunoscute sub numele de „confreria prerafaeliţilor„.Dante Gabriel Rossetti s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti, personalitate cu vaste preocupări literare şi ştiinţifice. La botez a primit numele de Gabriel Charles Dante, mai târziu adoptă numele de Dante Gabriel, pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Frate al poetesei Christina Rossetti şi al criticului literar William Michael Rossetti, se dedică încă din fragedă tinereţe literaturii, în special poeziei şi urmează King’s College School, pe care însă o abandonează după patru ani. Interesul său pentru arta medievală italiană îl determină să se dedice picturii şi urmează cursurile Academiei de Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi îşi continuă studiile cu pictorul Ford Madox Brown.
Împreună cu John Everett Millais şi William Holman Hunt participă la înfinţarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriştilor care i-au succedat lui Rafael şi Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziţia londoneză „Free Exhibition”. Critica îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franţa şi Belgia. Vizitează Louvre-ul şi admiră lucrările lui Giorgione, Leonardo da Vinci şi Tiziano. În Franţa îl descoperă pe Ingres. În Belgia îi stârnesc admiraţia Van Eyck şi Memling.După întoarcerea la Londra, Rossetti o întâlneşte pe Elisabeth Siddal, care îi devine model şi pe care după zece ani o ia de soţie. Tablourile realizate în 1950 sunt atacate cu înverşunare de critici, de aceea Rossetti se hotărăşte să nu mai expună. Timp de aproape zece ani, execută desene şi tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante, Shakespeare şi „Legenda Regelui Arthur”. Pictorul îşi vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten şi protector.
Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă să susţină idealurile mişcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la Working Men’s College, frecventat şi de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictura în ulei şi execută o serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit.
La 2 mai 1861, Elisabeth naşte un copil mort, iar în februarie 1862 moare şi ea, după ce luase o doză prea puternică de laudanum. În amintirea ei Rossetti pictează tabloul Beata Beatrix (1863). În acelaşi an, artistul pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziţie retrospectivă a lui Delacroix. Acolo se întâlneşte cu Édouard Manet.
Din acest moment Rossetti ia parte la numeroase expoziţii, dar înce pe să sufere de ochi. În iunie 1972, afectat de o stare depresivă, Rossetti încearcă să se sinucidă. În decembrie 1881 paralizează parţial în urma unui atac cerebral. Moare la 9 aprilie 1882.

Dante Gabriel Rossetti - Beata Beatrix

Morţile iubite

Sunt gata să mor înecat
în aceste sunete de privigetoare
asupra cărora m-am întâmplat
în dimineaţa răsărind fără soare.
Mă agăţ de orele vechi
dar fug toate-napoi,
totdeauna nesigure şi perechi,
asemenea cailor înhămaţi câte doi.
Ridic mâna prin frunze spre cer,
ridic din ea însăşi vocala strigând,
dar tace privighetoarea şi pier
morţile mele iubite, din gând.

de Nichita Stanescu
------------------------------------------------------------------------------------
Dante Gabriel Rossetti -Beata Beatrix – 1863
Rossetti incepe sa picteze Beata Beatrix in 1863.
Tabloul este un omagiu adus sotiei sale, Elisabeth, decedata ca urmare a administrarii unei supradoze de laudanum.
A eternizat-o si in scris: “ O fiinta deosebit de gratioasa, cu o infatisare extreme de dulce si demna, inalta, cu forme fine, cu gatul suplu si fin, cu trasaturile fetei regulate, desi nitel caudate, ochii albastri-cenusii, sprancenele inalte, frumos arcuite, tenul perfect, parul des, splendid, de culoarea aramiu-aurie.”
Tablou o prezinta pe Beatrix, aflata in extax. In fundal la dreapta, dante examineaza Iubirea. Ceasul solar arata ora noua, ora mortii Beatricei. Porumbelul roscat ii pune in mana floarea de mac. Porumbelul simbolizeaza deopotriva iubirea si moartea. Macul este simbolul visului si al mortii, aici e, poate, o aluzie la doza prea mare de laudanum care a provocat moartea Elisabethei.
----------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dante Gabriel Rossetti
Titlul: Beata Beatrix
Titlul original: Beata Beatrix
Data: 1880
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 66 x 86 cm
Unde se gaseste: Scottish National Gallery, Edinburgh, UK

Date despre pictor:
Dante Gabriel Rossetti (12 mai 1828, Londra – 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor şi poet englez, fondator şi repezentant de seamă al mişcării artistice cunoscute sub numele de „confreria prerafaeliţilor„.Dante Gabriel Rossetti s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti, personalitate cu vaste preocupări literare şi ştiinţifice. La botez a primit numele de Gabriel Charles Dante, mai târziu adoptă numele de Dante Gabriel, pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Frate al poetesei Christina Rossetti şi al criticului literar William Michael Rossetti, se dedică încă din fragedă tinereţe literaturii, în special poeziei şi urmează King’s College School, pe care însă o abandonează după patru ani. Interesul său pentru arta medievală italiană îl determină să se dedice picturii şi urmează cursurile Academiei de Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi îşi continuă studiile cu pictorul Ford Madox Brown.
Împreună cu John Everett Millais şi William Holman Hunt participă la înfinţarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriştilor care i-au succedat lui Rafael şi Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziţia londoneză „Free Exhibition”. Critica îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franţa şi Belgia. Vizitează Louvre-ul şi admiră lucrările lui Giorgione, Leonardo da Vinci şi Tiziano. În Franţa îl descoperă pe Ingres. În Belgia îi stârnesc admiraţia Van Eyck şi Memling.După întoarcerea la Londra, Rossetti o întâlneşte pe Elisabeth Siddal, care îi devine model şi pe care după zece ani o ia de soţie. Tablourile realizate în 1950 sunt atacate cu înverşunare de critici, de aceea Rossetti se hotărăşte să nu mai expună. Timp de aproape zece ani, execută desene şi tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante, Shakespeare şi „Legenda Regelui Arthur”. Pictorul îşi vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten şi protector.
Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă să susţină idealurile mişcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la Working Men’s College, frecventat şi de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictura în ulei şi execută o serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit.
La 2 mai 1861, Elisabeth naşte un copil mort, iar în februarie 1862 moare şi ea, după ce luase o doză prea puternică de laudanum. În amintirea ei Rossetti pictează tabloul Beata Beatrix (1863). În acelaşi an, artistul pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziţie retrospectivă a lui Delacroix. Acolo se întâlneşte cu Édouard Manet.
Din acest moment Rossetti ia parte la numeroase expoziţii, dar înce pe să sufere de ochi. În iunie 1972, afectat de o stare depresivă, Rossetti încearcă să se sinucidă. În decembrie 1881 paralizează parţial în urma unui atac cerebral. Moare la 9 aprilie 1882.

Antonio Allegri zis Correggio - Danae

Vârsta De Aur A Dragostei
...
Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.
Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.

 de Nichita Stannescu
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
CORREGGIO – Danae (1531)
Tema tabloului este, celebra scena din viata ficei regelui Akrisios din Argos, Danae, menita, conform unei profetii, sa se insoseasca cu Zeus. De teama implinirii profetiei, regale isi tine fica inchisa. Dar Iupiter (care este Zeus), reuseste, sub infatisarea ploii de aur, sa o seduca pe printesa. O vedem pe Danae, in pozitie pe jumatate culcata, pe o canapea antica. Este complet goala, cearceaful in care aduna ploaia de aur abia ii acopera o parte a trupului. Cupidon, zeul inaripat al dragostei, este la picioarele ei si o ajuta sa tina cearceaful. Masuta cu tolba si arcuri desparte privitorul de cei doi amorasi aflati in prim-plan
------------------------------------------------------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Antonio Allegri zis Correggio
Titlul: Danae
Titlul original: Danae
Data: 1531
Stilul: Manierism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 193 x 161 cm
Unde se gaseste: Borghese Gallery, Rome, Italia

Date despre pictor:
Antonio Allegri zis Correggio (*1489, Correggio – 5 martie 1534) a fost un pictor italian din perioada Renaşterii, aparţinând „şcolii din Parma”. Picturile sale, realizate cu o tehnică iluzionistă, constituie o punte între operele lui Andrea Mantegna din Mantova şi arta Barocului. Creaţia lui serveşte ca inspiraţie multor artişti, de la reprezentanţii manierismului până la stilul rococo din secolul al XVIII-lea.Pictorul, cu numele adevărat Antonio Allegri, s-a născut la Correggio, de la care şi-a luat numele de artist, o mică localitate situată pe râul Enzo, între Parma şi Reggio Emilia. Tatăl lui, Pellegrino Allegri, era negustor de textile, iar mama, Bernardina Piazzoli Ormani, se trăgea dintr-o bogată familie burgheză. Pellegrino Allegri şi-a trimis fiul la învăţătură la cunoscuţi umanişti ai vremii: mai întâi la Giovanni Berni, la Piacenza, apoi la Modena, la maestrul Marastone; în fine, tânărul îşi însuseşte cunoştinţele literare de la doctorul Lombardi, fost profesor al universităţii din Bologna. Cu trecerea timpului, Antonio se simte tot mai atras de pictură şi începe studii artistice la unchiul său, Lorenzo Allegri. Aşa cum menţionează primul său biograf, Giorgio Vasari, Antonio Allegri „devine, după scurte studii, un maestru cunoscut şi admirat”. Nu se ştie cu exactitate unde şi la cine şi-a perfecţionat Correggio măestria artistică. Nu există niciun document care să ateste legăturile sale artistice cu marii maeştri italieni ai picturii din perioada Renaşterii, dar influenţa lor este evidentă în operele sale.

Georges de La Tour - Trisorul cu asul de caro

Dama de pică

Şedeam în camera mea
Era deschisă fereastra
Singur jucam o canasta
Şi cărţile tocmai dădeam
Când mi-a alunecat
Pe masă nervoasă o carte
Pe ea avea semnul de moarte
Dar parcă viaţă prindea
 
R: Cu ochii făcea noapte
Cu mijlocul vrea fapte
Dar inima mea mă avertiza
E dama de pică, frumoasă de pică
Dorită în ultimul hal
În lumea ta mică, de vrea, ea ridică
Un val, o da
Catastrofal, da, da
Intravenal, da, da, da
 
Mi-am zis că „fie ce-o fi”
Patima ei să m-atingă
În mână avea o seringă
Şi propunea fantezii
Iar din tavan cobora
Pe masă, duioasă, o carte
O damă din jocul de moarte
Ce parcă viaţă prindea
 
de Mircea Vintilă
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
GEORGES DE LA TOUR - Trisorul cu asul de caro (1636)
Tensiunea care domneste in tablou, intrigantul joc al privirilor si compozitia desavarsita fac din Trisor o picture neobisnuit de originala, patrunsa de o atmosfera usor pesimista si melancolica. Tanarul elegant imbracat va fi curand inselat de trei complici, o curtezana cu chip imobil ca un sfinx, servitoarea ei si un cartofor care scoate cartile de sub centura. Curtezana ramane rece ca un bloc de ghiata cand cere cu gest princiar asul asteptat. Naivul tanar nu banuieste ca totul a fost dinainte aranjat, planuit, hotarat…
Sunt pictate cu minutiozitate broderiile, dantelariile, atlasul, penele de strut,
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Georges de La Tour
Titlul: Trisorul cu asul de caro
Titlul original:
Data: 1636
Stilul: Tenebrism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 146 x 106 cm
Unde se gaseste: Louvre, Paris, Franta
Date despre pictor:
In 13 martie 1593 s-a nascut Georges de La Tour, pictor francez (1593-1652) care si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Ducatul Lorraine, care a devenit parte a Frantei cu un an inainte de moartea sa.A pictat scene religioase, in special, scene in lumina lumanarilor, iar dupa secole de obscuritate postuma, artistul a devenit unul dintre cei mai renumiti pictori francezi ai secolului al XVII-lea.

John Russell - Elizabeth Bannister (née Harpur)

ANIVERSAREA PICTORULUI ENGLEZ JOHN RUSSELL

Îndrăgostiții

Luându-și capu-între palme tăcut,
ei se privesc.
parcă o mie de ani nu s-au văzut,
și legănându-și gingaș, mângâietor,
cu o frumoasă mișcare
flacăra trupului lor,
gura-și îngemănează, pentru un sărut,
și cheia vieții și-o caută, ce dintr-un blestem
s-a pierdut,
și încă mai zăbovesc, mai așteaptă încă,
se-ndepărtează, se uită în sus,
cu steaua privirii dilatată și-adâncă,
spre culmea cea neguroasă,
spre extazul ce vine,
și dorul ușor, ca o cruce-i apasă,
iar gura și ochii, și sufletul
le tremură, line.

de Kosztolányi Dezső

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: John Russell
Titlul: Elizabeth Bannister (née Harpur)
Titlul original: Elizabeth Bannister (née Harpur)
Data: 1880
Stilul: Rococo
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
John Russell(29 martie 1745 – 20 aprilie 1806) pictor englez renumit pentru portretele in ulei si pasteluri, si ca scriitor si profesor de tehnici de pictura.
Russell s-a nascut in in Guildford, Surrey, fiul lui John Russell Snr., comerciant de carti si tiparituri, de cinci ori primar al orasului. Russell a fost educat la Royal Grammar School, Guildford si curand a manifestat o puternica inclinatie pentru arta. S-a pregatit cu Francis Cotes RA (din Cavendish Square, Londra), unul din pionierii pastelului englezesc, si, ca si Cotes, era un admirator al desenelor pastel ale artistei Rosalba Carriera ale carei metode au influentat tehnicile de “indulcire.” La 19 s-a convertit la metodism, care a cauzat tensiuni cu familia si profesorul sau.
Russell si-a deschis propriul atelier in Londra, in 1767. Acolo l-a cunoscut pe Dr. William Dodd, caruia i-a pictat portretul in 1768.A fost introdus la Selina, Contesa de Huntingdon, care a incercat fara succes sa-l convinga sa renunte la pictura si sa se ocupe de colegiul ei metodist.S-a casatorit cu Hannah Faden, fiica unui comerciant de tiparituri si harti din Charing Cross.
Munca lui Russell l-a determinat sa calatoreasca foarte mult prin Anglia. In 1772 a scris „Elements of Painting with Crayons”, si a castigat premii pentru desenele de la Society of Arts in 1759 si 1760.A intrat la scoala de arta de la Royal Academy in 1770, castigand prima sa medalie de aur pentru desen in acelasi an. A expus la Society of Artists in 1768 si a prezentat 330 lucrari la Academie din 1769 pana la sfarsitul vietii.
In 1788, dupa o lunga asteptare, Russell a fost ales academician regal, iar in 1790, el a fost numit Pictor in creion (pastel) al regelui George III, reginei Charlotte, printului de Wales si al ducelui de York. Cu astfel de protectie regala, el si-a facut o numeroasa clientela mondena.
A fost in relatii bune cu Sir Joshua Reynolds, cu care cina la academie, la Dilettanti Society si la Literary Club (acum The Club).
Russell a fost interesat si in astronomie (era prieten cu Sir William Herschel), si a facut, cu ajutorul fiicei sale, o harta lunara, pe care a gravat-o pe doua placi care formau un glob care prezenta suprafata vizibila a lunii – i-a luat 20 de ani s-o finalizeze. De asemenea a inventat un aparat care prezenta fazeleele lunei, pe care l-a numit „Selenographia”.
S-a imbolnavit, iar in 1803, aproape ca a asurzit dupa o criza de holera. A murit in Hull in 1806 dupa ce a contractat tifos.

Dante Gabriel Rossetti - Domnisoara fericita - Corbul

CORBUL

. . .

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule am spus sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

 . .

de Edgar Allan Poe.
---------------------------------------------------------------
Domnisoara fericita –(1875) Dante Gabriel Rossetti
Domnisoara fericita constituie o dezvoltare a poeziei lui Rossetti in care vorbeste despre “ domnisoara aleasa in cer”, patrunsa de dorul iubitului ramas pe Pamant. Se sprijina de balustrada balconului cerului:
“ Se apleaca in afara, neinfricata
Departe de vraja ce o-nconjoara
Pana ce sanii ei
Incalzesc parapetul de care se sprijinise”
Compozitia tabloului aminteste de un altar gotic.
In partea de jos, iubitul ramas pe Pamant sta culcat pe spate si priveste in sus, spre cer.
Rossetti s-a inspirit din poemul “Corbul” al poetului American Edgar Allan Poe.
----------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Dante Gabriel Rossetti
Titlul: Domnisoara fericita
Titlul original:
Data: 1875 - 1878
Stilul:Romanticism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 174 x 84 cm
Unde se gaseste: Fogg Museum (Harvard Art Museums), Cambridge, MA, US
Date despre pictor:

Dante Gabriel Rossetti (12 mai 1828, Londra – 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor şi poet englez, fondator şi repezentant de seamă al mişcării artistice cunoscute sub numele de „confreria prerafaeliţilor„.Dante Gabriel Rossetti s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti, personalitate cu vaste preocupări literare şi ştiinţifice. La botez a primit numele de Gabriel Charles Dante, mai târziu adoptă numele de Dante Gabriel, pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Frate al poetesei Christina Rossetti şi al criticului literar William Michael Rossetti, se dedică încă din fragedă tinereţe literaturii, în special poeziei şi urmează King’s College School, pe care însă o abandonează după patru ani. Interesul său pentru arta medievală italiană îl determină să se dedice picturii şi urmează cursurile Academiei de Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi îşi continuă studiile cu pictorul Ford Madox Brown.
Împreună cu John Everett Millais şi William Holman Hunt participă la înfinţarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriştilor care i-au succedat lui Rafael şi Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziţia londoneză „Free Exhibition”. Critica îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franţa şi Belgia. Vizitează Louvre-ul şi admiră lucrările lui Giorgione, Leonardo da Vinci şi Tiziano. În Franţa îl descoperă pe Ingres. În Belgia îi stârnesc admiraţia Van Eyck şi Memling.După întoarcerea la Londra, Rossetti o întâlneşte pe Elisabeth Siddal, care îi devine model şi pe care după zece ani o ia de soţie. Tablourile realizate în 1950 sunt atacate cu înverşunare de critici, de aceea Rossetti se hotărăşte să nu mai expună. Timp de aproape zece ani, execută desene şi tablouri mai mici, inspirate din operele lui Dante, Shakespeare şi „Legenda Regelui Arthur”. Pictorul îşi vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten şi protector.
Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă să susţină idealurile mişcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la Working Men’s College, frecventat şi de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictura în ulei şi execută o serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit.
La 2 mai 1861, Elisabeth naşte un copil mort, iar în februarie 1862 moare şi ea, după ce luase o doză prea puternică de laudanum. În amintirea ei Rossetti pictează tabloul Beata Beatrix (1863). În acelaşi an, artistul pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziţie retrospectivă a lui Delacroix. Acolo se întâlneşte cu Édouard Manet.
Din acest moment Rossetti ia parte la numeroase expoziţii, dar înce pe să sufere de ochi. În iunie 1972, afectat de o stare depresivă, Rossetti încearcă să se sinucidă. În decembrie 1881 paralizează parţial în urma unui atac cerebral. Moare la 9 aprilie 1882.

Knud Andreassen Baade - aniversare - The Athenaeum - Shipwrec

ANIVERSAREA PICTORULUI NORVEGIAN KNUD BAADE

Vaporul

Pe o mare înspumată
Un vapor naviga...
Iar pe acel vapoooor
Coana Chiriţa striga...

Vai, vai, vai ci durere.
Ioti-te, bre, vaporu' cum chere
Şi marinarii cum moari
Moari şi dă din chişioari...

Opreşte Nae vaporu'
Opreşte, cî mă scufund... (pâr, pâr, pâr...)
Un val ni-atinji chişioru'
Şî-ni traji galoşu' la fund (pâr, pâr, pâr...)

Vai, vai, vai ci durere.
Ioti-te, bre, vaporu' cum chere
Şi marinarii cum moari
Moari şi dă din chişioari...

Căpitanul Roberto
Şî cu-ai săi marinaaari...
S-au închis în cabinăăăă
Şî zghiară ca nişti măgari...

Vai, vai, vai ci durere.
Ioti-te, bre, vaporu' cum chere
Şi marinarii cum moari
Moari şi dă din chişioari...

de Ion Spanu.
şi din Titanic Vals (1964).

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Knud Andreassen Baade
Titlul: The Athenaeum - Shipwrec
Titlul original: The Athenaeum - Shipwrec
Data: 1838; Norvegia
Stilul:Romanticism
Mod de realizare: ulei
Dimensiunea: 63 x 43 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Knud Baade (28 martie 1808 - 24 noiembrie 1879 ) a fost un pictor norvegian de portrete și peisaje. El a fost cunoscut mai ales pentru picturile sale la lumina lunii, care sunt caracterizate prin contraste puternice și dramatice între lumină și umbră. Specialist în peisaje marine

Cuno Amiet - aniversare - Grădină cu flori

ANIVERSAREA PICTORULUI ELVEŢIAN CUNO AMIET

flori

ziua se îndepărtează
un gând misterios umblă
în grădina cu flori.
floarea-soarelui urmăreşte soarele
şi umbre albastre lăsate de pomi.
trandafiri, lalele, coprine făcute buchet
stau în braţele florăresei
şi şoşotesc despre romanţele de la căderea nopţii.

o stropitoare nevinovată priveşte
de pe tersasă la jocul tăcut al culorilor.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Cuno Amiet
Titlul: Grădină cu flori
Titlul original:Blumengarten
Data: 1936
Stilul: Post-impresionism
Mod de realizare: ulei pe lemn
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Cuno Amiet (28.03.1868 -06,07. 1961) a fost un pictor , grafician, artist grafic și sculptor elveţian. A fost un pionier al artei moderne în Elveția.
Amiet a creat 4.000 de picturi, dintre care 1.000 sunt auto-portrete.
În timp ce Amiet a preluat teme de expresionism , lucrările sale păstrează un sentiment de armonie de culoare întemeiată în tradiția franceză.

Vincent van Gogh- Irisi

OUL CU IRIS


Fiecare vorba calda, sub ea
cloceste un ou al vorbirilor noastre
Vii verbe, o, voi,
cu frunze verzi-albe-albastre.
Oul deschide deodata o pleoapa:
sub iris se aude batind
pliscul nenascutei pasari, copilaresti
numai in ea insasi zburind.
Sar cojile!
La inceput
privirea da din aripi in unda
despartita in delta pe care o face
cind se varsa in ora, secunda.
Apoi, ah, apoi nici macar
nu mai e pasare in izbucnire
ci se duce subtiindu-se, alungindu-se,
sira a spinarii de frunza; - privire.

de Nichita Stanescu
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Vincent van Gogh- Irisi -1889. Aceasta pictura a ajuns sa fie considerata una dintre cele mai apreciate capodopere ale pictorului. Albastrul profund al mugurilor de iris cu un desen delicat contrasteaza putenic cu verdele indraznet al frunzelor in forma de lama. Rosul cald al solului ancoreaza si mai puternic plantele in partea de jos a panzei iar verdele deschis al pajistei inflorite sustine florile din spate. In contrast cu aceste culori se afla o floare de iris, in stanga, mare alba, larg deschisa. In dreapta, in spate se afla un iris albastru pal, ca un ecou al primului. Astazi, in cazul in care s-ar pune in vanzare, ar valora mult mai mult de 49 millioane de dolari, suma la care a fost vanduta in 1987.
Vincent van Gogh
Preţ: 53,9 milioane $
Ănul vânzării: 1987
Sotheby's
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Vincent Willem van Gogh
Titlul: Irişi
Titlul original:
Data: 1889
Stilul:Post-impresionist
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 71 x 93 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Vincent Willem van Gogh (pronunţat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franţa) a fost un pictor olandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influenţă profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii şi impactul emoţional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Van Gogh şi-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, şi, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schiţeze oameni din comunitatea locală şi, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conţinea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris şi acolo i-a descoperit pe impresioniştii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reuşit să fugă, iar van Gogh şi-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în oraşul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh a ieşit din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împuşcat în piept cu pistolul şi a murit peste 2 zile.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi şi 1.100 de desene şi schiţe . Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje şi picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute şi cele mai scumpe din lume. Fiind puţin apreciat în timpul vieţii, faima sa a crescut în anii de după moarte[9]. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanţi pictori din istorie.

John Everett Millais - Ophelia

***

"O salcie se-apleaca peste rau
Ce ii reflecta coroana cenusie
Acolo duse ea ghirlanda-i smintita
De urzici, lamaita si flori de hrean…"

Shakespeare – HAMLET

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
John Everett Millais – Ofelia (1852)
Sursa de inspiratie a servit drama Hamlet – Shakespeare.
Pentru a spori tristetea, Millais isi aseaza personajul intr-o compozitie exuberanta, plina de plante colorate. Sau pictat trandafiri, flori de nu-ma-uita
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

 -----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: John Everett Millais
Titlul: Ofelia
Titlul original: Ophelia
Data: c. 1852
Stilul: Romantic
Mod de realizare: ulei pe lemn
Dimensiunea: 112 x 76 cm
Unde se gaseste: Tate Modern, London, UK

Date despre pictor:
Sir John Everett Millais, Primul Baronet, PRA (8 iunie 1829 – 13 august 1896) a fost un pictor englez pre-rafaelit si ilustrator de carti. Millais s-a nascut in Southampton in 1829, intro famlie instarita din Jersey. Talentul lui artistic i-a adus un loc la Royal Academy la o varsta fara precedent, 11 ani. Student fiind i-a cunoscut pe William Holman Hunt si Dante Gabriel Rossetti cu care a fondat Fratia Pre-Rafaelita (cunoscuta ca ‘PRB’) in septembrie 1848, in casa familiei sale de pe Gower Street, Bedford Square. Lucrarea lui Millais, „Christ In The House Of His Parents” (1850) a starnit multe controverse datorita portretului realistic al clasei municitoare, Familia Sfanta care lucra intrun atelier de tamplarie. Si lucrarile ulterioare au starnit controverse, insa nu atat de puternice. Millais a avut un succes popular cu „A Huguenot” (1852), care descrie un cuplu tanar pe cale de a fi despartit din cauza conflictelor religioase. Primele sale tablouri au fost realizate cu foarte mare atentie la detalii, demonstrand o munca laborioasa si indelungata, concentrat pe frumusetea si complexitatea naturii. In picturi ca de exemplu, Ophelia (1852) Millais a creat zone picturale dense si elaborate bazate pe integrarea elementelor din natura. Aceasta abordare a fost descrisa ca un fel de eco-sistem pictural. Acest stil a fost promovat de criticul John Ruskin, care le-a luat apararea pre-rafaelitilor fata de criticii lor.Prietenia lui Millais cu Ruskin l-a introdus la sotia lui Ruskin, Effie, care i-a pozat curand pentru lucrarea „The Order of Release”. Millais si Effie s-au indragostit unul de celalalt. Desi era casatorita cu Ruskin de cativa ani, Effie era inca virgina. Parintii ei au realizat ca ceva nu e in regula, iar ea a cerut anularea casatoriei.
In 1856, dupa ce casatoria ei cu Ruskin a fost anulata, Effie si John Millais s-au casatorit. Cei doi au avut opt copii. Dupa casatorie, Millais a inceput sa picteze intrun stil mai larg, ceea ce a fost considerat de catre Ruskin ca fiind o catastrofa. S-a argumentat ca acest stil s-a datorat nevoii lui Millais de a-si mari veniturile pentru a-si putea intretine familia numeroasa. Unii critici ca William Morris l-au acuzat ca vinde mult pentru a castiga popularitate si bogatie.Admiratorii lui, in contrast, au subliniat legaturile artistului cu Whistler si Albert Moore, precum si influenta asupra lui John Singer Sargent. Insusi Millais a argumentat ca devenind mai indraznet ca artist, putea sa picteze cu mai mult curaj, indrazneala. In articolul sau „Thoughts on our art of Today” (1888) ii recomanda pe Velázquez si Rembrandt ca modele de urmat pentru artisti.
Millias a fost ales membru asociat al Royal Academy of Arts in 1853, apoi a fost ales membru deplin in academie, unde a fost un proeminent si activ participant. I s-a acordat titlul de baronet in 1885, primul artist onorat cu un titlu ereditar. Dupa moartea lui Frederic Leighton in 1896, Millais a fost ales presedinte al Royal Academy, insa a murit in acelasi an de cancer la gat. A fost inmormantat in catedrala St Paul.

Marc Chagall - Aniversare

De dragoste

Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.

Eu mă inec în lumine
si scrisnesc în crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rid,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine mă infatiseaza pe când
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
în lumea fioroasa
de sub ceresc.

de Nichita Stanescu
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
28.03.1985 - A murit Marc Chagall, pictor, scenograf şi ilustrator de carte francez. A realizat decoraţia plafonului Operei din Paris, la comanda lui André Malraux (n.07.08.1887).
Marc Chagall - Aniversarea - 1915. In 1914, Chagall s-a intors in Rusia pentru a se casatori cu Bella Rosenfeld si pentru a o aduce la Paris. Si-a exprimat dragostea pentru ea in cateva picturi din 1915-1917. In cartea ei Prima intalnire, Bella a descris cum a vrut sa decoreze camera cu ocazia aniversarii lui. In timp ce inca tinea florile in mana, Chagall a rugat-o sa ramana nemiscata pentru a-i realiza portretul. Bella a scris: Uniti zburam deasupra camerei decorate, ajungem la fereastra si vrem sa zburam afara. Peretii se invartesc in jurul nostru. Zburam deasupra campurilor pline de flori, deasupra caselor, a gradinilor, a bisericilor. Trupul barbatului se dezarticuleaza complet sarutandu-si logodnica. Fenomenul desprinderii de sub apasarea corporalitatii are loc in mediul domestic. Indiferent de fundalul pe care se proiecteaza fericirea lor exultanta, universul ramane corespondent al afectivitatii artistului.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Marc Chagall
Titlul: Aniversare
Titlul original:
Data: 1915; Liozna, near Vitebsk, Belarus
Stilul: Naïve Art (Primitivism)
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 99.5 x 80.5 cm
Unde se gaseste: Museum of Modern Art (MoMA), New York City, NY, US
Date despre pictor:
Marc Chagall ( 7 iulie 1887, Vitebsk/Belarus – 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence/Franţa), pictor modern cu un stil personal, caracterizat de puternica sa individualitate. Universul viziunilor sale poetice, care stă sub semnul fanteziei şi al melancoliei, este strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creaţia sa, la fel ca şi oraşul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul şi-a petrecut copilăria.
La 7 iulie 1887 vine pe lume la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moşe Segal, care se va face cunoscut mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul născut al familiei Zachar şi Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiş. Părinţii lui Chagall sunt oameni săraci şi foarte credincioşi. Viaţa de familie se desfăşoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul destinat de autorităţile ţariste evreilor. Părinţii sunt analfabeţi, dar fiul învaţă să scrie, să citească şi să cânte la vioară. Primele cunoştinţe le primeşte la şcoala evreiască, apoi va urma o şcoală laică. Ar vrea să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf (1906), dar reuşeşte să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primeşte primele lecţii de pictură. Înfruntând multe greutăţi, în anul următor pleacă la St. Petersburg, unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase. Chagall îşi va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la Şcoala Svansev, care reunea pe reprezentanţii avangardei ruse.În anul 1910 ia parte la expoziţia colectivă organizată de Şcoală. Se hotărăşte să plece în Franţa. În acest timp se logodeşte cu Bella Rosenfeld, care îl va aştepta la Vitebsk vreme de patru ani. Se vor căsători în anul 1915.
Ajuns la Paris, artistul îşi adaptează numele limbii franceze. La început locuieşte în cartierul Montparnasse, apoi se mută în La Ruche, unde existau aproximativ o sută de ateliere de pictură. Chagall trăieşte în sărăcie. Noaptea pictează în atelierul tixit şi dezordonat, pe pânze improvizate din feţe de masă, cearşafuri sau cămăşi de noapte, ziua continuă să studieze. Îi cunoaşte pe poeţii Max Jacob şi Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert Delaunay, lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă (1912).În anii 1913 şi 1914 îşi expune la Berlin tablourile pictate la Paris. În 1914 îşi vizitează familia în Vitebsk şi, surprins de izbucnirea războiului, va rămâne în Rusia timp de opt ani.În primul an de război, lucrează ca funcţionar de stat în St. Petersburg. În cercul cunoscuţilor din capitală se află poeţii Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin şi Alexandr Blok. Se apropie anul 1917, care aduce cu sine revoluţia şi războiul civil. În Rusia sovietică, evreii vor deveni în sfârşit cetăţeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în oraşul natal, Chagall îşi regăseşte cu emoţie rădăcinile în folclorul şi cultura evreiască, care cunoştea în acea vreme o adevărată renaştere. Etnografii evrei adună poveşti şi legende care fuseseră până atunci păstrate numai prin viu grai. Această tradiţie naţională neobişnuit de bogată reprezintă o completare a textelor cărţilor sfinte Tora şi Talmudul.În Poarta cimitirului motivul care dă titlul tabloului este o poartă monumentală încununată cu steaua lui David şi acoperită cu inscripţii în ebraică. Textul de la baza frontispiciului redă cuvintele lui Dumnezeu din cartea profetului Iezechiel: „Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel…”.
În septembrie 1944, soţia sa Bella moare în urma unei infecţii. În America, pe lângă tablouri, artistul creează şi scenografii pentru spectacolele de balet „Aleko” de Ceaikovski şi „Pasărea de foc” de Stravinsky.În 1948 se stabileşte împreună cu pictoriţa canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o cunoaşte pe Valentina Brodski, numită de el „Vava”.
Se vor stabili la Paris în apatamentul Vavei, pe insula Saint Louis.Din anul 1966, locuiesc la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa. Chagall merge de mai multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea Knesseth-lui (Parlamentul) din Ierusalim. În ultimii ani ai vieţii, Chagall continuă să lucreze neobosit. Pictează, se ocupă de sculptură, ceramică şi litografie, proiectează vitralii.
Moare la 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci şi opt de ani. Marc Chagall a intrat în istoria picturii fără să-şi fi creat propria şcoală. Până în ziua de azi nu se cunoaşte un alt artist care să se fi raportat la creaţia lui. Poezia sentimentală a tablourilor sale, onirismul lor care îşi are rădăcinile în folclorul evreiesc şi în spiritul poporului rus, culorile strălucitoare care ar fi putut fascina pe mulţi artişti nu şi-au găsit adepţi. Chagall nu a încercat să schimbe cursul istoriei picturii. A dorit pur şi simplu ca, în felul său original, să ilustreze poveşti minunate, născute din propriile experienţe, să-şi exprime propriul misticism care poartă mai mult însemnele poeziei decât ale religiei.