Despre păsări și morți, neîngrădit
"Până la urmă se va conforma.
Va accepta că trupul călduț al turturelei se va face una
cu brazdele din palmă întrerupte pe-alocuri,
în timp ce înaintează spre grămada de frunze
din fundul grădinii, ca și cum, în sfârșit,
i-ar da drumul de pe un rug.
Și încăierarea necruțătoare din hrănitoare,
acutele bătăi de aripi,
că pliscurile mărunte
ale pițigoilor sparg craniul,
iar apoi ciugulesc măduva.
Pardoseală scorojită,
masă de disecție în mijloc,
pantă abia sesizabilă,
vărsându-se într-o scurgere cu grilaj.
Bisturiul avansează
de la bărbie, prin stern,
ocolind buricul printr-un
viraj lin, până la
muntele lui Venus.
Moartea la doi metri.
Corpul se deschide, dar ce e înăuntru
niciodată nu va mai putea fi
răscumpărat de har.
Un halat alb își ridică
acum capul, ca atunci când li se așază
neputincioșilor o pernă la spate.
Apoi, cu o singură mișcare
precisă, lama se-avântă
de la urechea dreaptă la cea stângă.
Ceafa e concesivă, ca o mamă.
Scalpul se mulează pe față în chip de glugă.
Zăbovește, își strânge pe nas batista –
mai mult de efect,
nu teamă, nu dezgust.
Dar cu cortexul cerebral care divulgă creierul
pițigoii nu mai au nimic de-a face."
de Kemenes Henriette
Lovers go home
"Acum că a început ziua
întorcându-mă la privirea ta
și m-ai găsit bine
și te-am găsit mai frumoasă
acum când în sfârșit
e destul de clar
unde ești și unde
sunt
am pentru întâia oară certitudinea
că voi avea puterea
să construiesc cu tine
o prietenie atât de fabuloasă
încât din teritoriul
învecinat al dragostei
aceleia disperate
vor începe să ne privească
cu invidie
și vor ajunge să organizeze
excursii
pentru a veni să ne întrebe
cum am reușit"
de Mario Benedetti
O femeie străină
"Ciudată era doar prezența ei în odaia mea goală.
S-a dezbrăcat și s-a culcat cu mine ca o vulpe.
A spus că are zi liberă. Că va pleca departe de oraș
Și că e mai bine să se culce cu mine acum.
Și-a luat hainele, cămașa și ceva bani de buzunar,
Cu bine, umbră, i-am zis, cu bine, n-o să ne mai vedem
niciodată.
Și așa s-a întâmplat.
Dar ce bucurie mai mare să știi
C-ai fost cu cineva necunoscut într-o cameră goală,
Amintirea unei femei plină de păcat
Care mărturișește că iubește patul.
Și atunci de ce e nevoie să acoperim fericirea
Cu mâna? De ce să fim buni?
Fii sigur că viața ta miroase a crenguță de brad
Și că niciodată n-o să mai rămâi într-o cameră goală
Fără să te gândești la ea.
Ciudată era doar prezența ei,
De unde se vede că lacrimile, plânsul
Sunt ca bătrânii pianiști.
Care aprind o lumânare în plină zi."
de Vasile Petre Fati
ușa încuiată
"Și-am rămas
ca o scândură,
holbându-mă. Ușa
încuiată. Ușa
nu s-a mișcat,
nu s-a umflat,
nu s-a legănat
ca o corabie.
Pe ferestruică
bate lumină. Pot
vedea corabia
încă la țărm.
Căpitanul
n-a spus: legați-l.
Dar hangiul,
hangiul
s-a uitat la mine
și-a văzut
pe dracu’!
Știu că
i-a fost frică
de mine. Știu
sigur. Aș
fi râs – dar știu
ce spăimântare era
pe plantație,
în ochii
vechilului,
Stăpânul,
ochii lui – par
c-ar putea să te
omoare! Frica lui
te-ar putea răpune:
mort rece ca piatra.
Sfoara e strânsă,
încerc
să-mi desfac
mâinile obosite."
de Dorothea Smartt
Nefemeia își aduce aminte de iubire
"Seara,
când cerul își pune
haina purpurie,
nefemeia întinde mâna
după un măr de aur.
Se apasă pe obraz
cu mărul rotund.
Ce ușor e în palmă!
Când mușcă
din măr,
gura i se umple de suc,
sucul dă pe-afară,
îi curge pe piept,
pe lângă sânii
mari.
Pe nefemeie nu
o deranjează cotorul
care îi înțeapă limba.
Își linge de pe degete
sucul dulce,
aduncându-și aminte de iubire
în timp ce marea înghite
soarele."
de Debra Providence
cerc pătrat
"mă trezesc uneori noaptea
şi deschid frigiderul
să văd dacă mai trăieşte
mă liniştesc brusc
mi se pare că e mereu seară
mă întorc dimineaţa la baie
să mă bărbieresc
dar în loc de barbă
îmi creşte iarbă
cineva mă sună de câteva zile insistent
ca să-mi vândă umbre
aşa că ies în stradă şi împietresc
între statuile semafoarelor reci
ştiu că într-o zi o să-ţi scriu o poezie
fără cuvinte
ştirea asta e foarte şocantă
cineva iese din televizor
şi îmi mănâncă toată cina"
de Ion Calotă
eta eksperimento cineva dă din cap în tăcere privind cum se îmbină piesele colorate de puzzel verdele unei femei se transformă într-un portr...
