andre s-a oprit și a făcut o poză
vanessa cu părul negru
privea la sfinții lui fra angelo
în timp ce asculta
poveștile lui boccaccio
pe o stradă asfaltată din victoria
cântau
aov
***
am petrecut
trei ore în muzeu
căutând-o pe gabrielle
am găsit-o
jur că toți atomii mei
s-au bucurat
aov
Dark Ages
"Un copil cu ochii de câine
m-a întrebat într-o zi
dacă este greu să ajungi scriitor.
Era iarnă și totuși ploua
pe drumul scurt dintre școală și casă.
Gunoaiele tăvălite de ape
se spălau cu frenezie.
Până și gunoaiele voiau să se spele.
Le simțeam bucuria când o băltoacă
mi-a mângâiat tălpile prin pantofii vechi.
Laptele nu venise.
Ne-am așezat cuminți (o, mult prea cuminți)
la coadă dar n-am rezistat.
Era mult prea frig.
Câinii cartierului începuseră să latre,
bezna era tot mai groasă, n-aveam mănuși.
Țipenie-de-Om zăcea lat la intrarea în casă.
Pană-de-Curent și el, cu Pană-de-Gaz,
prin cotloane, la bârfă.
Frig, foarte frig,
frig și gheață, greață.
Un copil orfan m-a întrebat într-o seară
pe drumul scurt dintre școală și casă
dacă este greu să ajungi scriitor.
Un ochi de câine bătut
i-a răspuns altui ochi de câine bătut
să privească mai bine în jur
până când o să învețe să muște
să-și îndrepte gâtlejul și sufletul când
stelele sus
moartea aproape"
de Mariana Marin
ziua 102 de război
rușii
au făcut scrum
mariupol bucha irpin și bisericile
au răscolit cimitirele
sunt iscusiți
aov
***
un gând
îmi șoptește:
"Viva Las Vegas"
aov
Nici înger, nici demon
Cândva
Între
Vis şi deşteptare,
Jocuri şi fete,
Încolţi poezia.
Nici o amintire
De zi sau loc:
Nici înger, nici demon;
Ca şi cum ai păşi în noapte
Sau ca deşteptarea dintr-un vis
E tot ce-mi amintesc...
"Iar gândurile
Rânduite,
Şi un ritm
Ca un puls.
Era o chemare:
Din aer limpede,
Luându-mă de lângă ceilalţi,
Arsură-n ochi
Fără suspine ori durere.
Îmi pierdusem Eul –
Apoi am înţeles."
de Patrick Osada
***
ce s-a întâmplat
cu micuțul tău castel de cărți?
regele de pică știe !
aov
Restul
"Adună chiștoace de țigări fără filtru de pe jos
să le îngroape în grădiniță, la azil,
în fața ferestrei camerei lui, din care vor crește
zambile și lalele, îi plac atât, că se teme să nu-și piardă
mințile. Se bucură de fiecare amănunt al
zilei de azi. Dă firimituri de pâine la vrăbii, la ieșirea
din metrou. Face ce vrea, nimic nu-l mai
atinge, are încheiată o convenție în mintea sa cu
Dumnezeu,
unul, care are înfățișarea din icoana de hârtie,
găsită mai demult pe drum. A câștigat
îndrăzneală în rugăciunile sale. Îi ajunge că n-a murit,
restul nu contează. Acum o săptămână, la azil,
înarmat cu o bucată de geam, a început să se taie pe
mâini
și pe abdomen. Azi i-au dat drumul din spital. Pe
temeiul faptelor lui bune. E fericit. Se simte atât de bine,
că se teme să nu-și piardă mințile – ar strânge
pe cineva de gât! Ar petrece și ar iubi, ar juca și cânta,
ar strica fete, ar bea. Mâine își va pune lipitori
pe varice, va lua una câte una din borcan, le are pregătite.
Crede că e plasat acum într-o relație corectă
cu universul."
de de Liviu Ioan Stoiciu
iom da poezio ĉi tie fața tinerei femei se uită fix la mine expresia este neutră gesturile sunt minime picioarele goale ating pământul cu că...
