Aniversarea pictorului elvetian Giovanni Giacometti

ANIVERSAREA PICTORULUI ELVETIAN GIOVANNI GIACOMETTI

Pasarea

Cand iti iei zborul
De ce nu-ti duci cu tine, macar
Trilul
Care mi-a scaldat toata casa
In singele-mi cald.

de Mak Dizdar (R.S.F. Iugoslavia)



--------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Giovanni Giacometti
Titlul: Peisaj de toamna
Titlul original:
Data:1932
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Despre pictor:
Giovanni Giacometti (7 martie 1868 – 25 iunie 1933) a fost un pictor elvetian, tatal artistilor Alberto si Diego Giacometti si al arhitectului Bruno Giacometti.

Aniversarea lui Michelangelo - Crearea lui Adam

ANIVERSAREA LUI MICHELANGELO

* * *

robii lui Michelangelo cei fără chip
duc o luptă apocrifă de sute de ani
cu Adam din Cappella Sistina
pentru supremaţia în artă.

o voce doar întreabă:
cine eşti tu ?
ce-ai fost ?

de Cireşaru Dan

 





--------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Michelangelo
Titlul: Crearea lui Adam
Titlul original:
Data:1510
Stilul: Renaştere
Mod de realizare: fresca
Dimensiunea: 570 x 280 cm
Unde se gaseste: Capela Sixtină. Vatican

Despre pictor
Michelangelo Buonarroti (n. 6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo - d. 18 februarie 1564, Roma) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului.

Aniversare Hortensia Papadat Bengescu - Femeia in faţa oglinzii

ANIVERSARE HORTENSIA PAPADAT - BENGESCU

Femeia in faţa oglinzii

Cu privire la muzică, ştii ce-mi vine în minte? Fiecare din noi e un instrument, fiecare suflet are sunetul lui. Aşa, de pildă, unii au o vioară... alţii un pian discordat... alţii o mandolină... unii castaniete... celălalt un cimpoi, un trombon, o chitară... Alţii gramofoane, adică sunt veseli, trişti sau sensibili, numai pe plăcile altora; mai sunt şi fluiere, piculine, sunt şi ţiuitori de moşi... Închipuieşte-ţi un suflet care ar suna ca toba mare! Sunt şi harfe minunate ca sufletul tău, Alina...! Al meu are două instrumente, fireşte două. Am statornicit că trăiesc dublu: un fluier duios, care cântă în mijlocul naturii, cântă o doină simplă, molcomă, armonitoare... şi când sunt între oameni, o orchestră complicată, dureroasă, tumultoasă. Să porţi mereu, sau aproape mereu o orchestră în tine, e obositor, nu e aşa, amica mea? Sunt şi zile când cântă divina armonie a vreunui solo minunat... sunt şi astfel de zile- puţine, rare. Mi-aduc aminte de unele... Ce proastă sunt azi... îmi vine să plâng fără pricină... Am aşa zile fluide. Dar tu? Ce întrebare! Tu nu, tu eşti cuminte.
Da... sunt şi ceasuri bune. Să le lăsăm să doarmă... să nu le deşteptăm. Să nu ne turburăm singuri sufletul. Să nu ne întoarcem lângă gardurile peste care ne-a aruncat vreun stufiş parfumul, să nu ne rătăcim pe potecile pe unde am cules vreo bucurie... să nu cercetăm colţurile de văi şi coastele de dealuri pe unde am lăsat vreun suspin să cadă... să nu alergăm înfriguraţi pe cărările unde am auzit vreun cântec cum n-a mai fost altul... Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire. E o durere zadarnică. Nu mai găsim- nu se mai întoarce- acelaşi palpit, aceeaşi izbitură de sânge în piept şi obraz, aşa cum a fost nu mai reînvie. Trebuie să ţi-o spui cu putere, numai ţie singur, ca să nu te trezeşti nebun, căutând, pe câmpiile pustii, florile odinioară căzute din mila drumului.
Să porţi în tine o orchestră! Valuri de armonie să se înalţe şi să coboare ca jocurile mării! Ce obositor cântec! Adesea mă doare trupul de truda lui...
Prin ce greşeală s-au închis în mine aceste melodii, care nu se vor întrupa în muzică niciodată, care se zbat ca un şipot prins între stânci fără să se poată scurge! Ce e omul de vină de el singur? Din picătura din care s-a creat, de ceea ce a fost în ea de lanţul nesfârşit al eredităţilor?
De ce poartă el pedeapsa atâtor dorinţi de care nu are vină?

de Hortensia Papadat Bengescu



--------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: François-Joseph Navez
Titlul: Grup muzical
Titlul original:
Data:1821
Stilul: Neoclasisism
Mod de realizare:ulei pe panza
Dimensiunea: 47 x 36 cm
Unde se gaseste:

Date despre pictor:

François-Joseph Navez (16 noiembrie 1787 – 12 octombrie 1869), pictor francez neoclasic. A lucrat mai ales la Bruxelles.

Dupa ce a urmat pentru un timp cursurile de arta la Academie des Beaux-Arts din Bruxelles, castigand premiul intai la editia din 1812 a Salon Ghent, Navez a primit o bursa care i-a permis sa ajunga la Paris. Aici a fost elevul pictorului neoclasic Jacques-Louis David, revenind la Bruxelles in 1816, cand profesorul sau fusese exilat acolo. Influentat profund de David, mai ales in tehnica si naturalism, Navez a fost si un mare admirator al lucrarilor lui Jean-Auguste-Dominique Ingres, descoperite in perioada petrecuta in Italia intre 1817 – 1821.

Dezamagit la intoarcerea in Bruxelles de faptul ca era considerat de negustorii de arta doar un portretist si minor pictor de gen, Navez s-a dedicat picturii istorice. Chiar daca faptul ca fusese elevul lui Jacques Louis David nu il facea prea apreciat in Bruxelles, unde era la mare moda romantismul, artistul a reusit totusi sa se impuna. In jurul anului 1830 a devenit director al Academiei din Bruxelles, adoptand temporar un stil marcat de romantism, dar in 1851 nu reusea sa se obisnuiasca deloc stilului realist promovat la Salonul de la Bruxelles. A renuntat ca atare sa mai participe la expozitii, continuand totusi sa picteze si a demisionat din postul de la Academie in 1859. Tot mai bolnav, orbeste si isi pierde partial auzul, asa ca in ultimii ani de viata se multumeste sa corespondeze cu diversi prieteni, artisti si dealeri, dictandu-si scrisorile. Aceasta bogata corespondenta s-a dovedit ulterior o importanta sursa de informatii despre viata artistica de la jumatatea secolului XIX.

 

Jurnalul zilei - O calatorie pe strazile Parisului cu Pier Paolo Pasolini

*

Deschid fereastra spre-o albă
dimineață de luni și strada nepăsătoare
cu luminile și zgomotele ei, îmi smulge
prezența, rară printre biruri.
Această deplasare... prin zile așa străine
de timpul ce părea să-mi fie hărăzit,
un timp fără întoarceri și opriri,
un spațiu împlinit de ființa mea,
aproape-o prelungire a existenței mele,
a căldurii mele, a corpului meu...
și n-a mai curs... Acum mă aflu în alt timp,
un timp ce-și rânduiește diminețile
în strada aceasta la care mă uit, de nimeni știut,
în acești oameni ieșiți dintr-o altă istorie...

de Pier Paolo Pasolini

Din Jurnale
Roma 1950

--------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Eugène Galien-Laloue
Titlul: Paris Arcul de Triumf
Titlul original: Arc De Triomphe
Data:
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:ulei pe panza
Dimensiunea: 47 x 36 cm
Unde se gaseste: Musée des Beaux-Arts

Date despre pictor:
Eugène Galien-Laloue (11 decembrie 1854 – 1941) a fost un pictor francez de origine franco-italiana.S-a nascut in Paris pe 11 decembrie 1854. A fost un popularizator al scenelor de strada, pictate de obicei, toamna sau iarna. Picturile lui de la inceputul anilor 1900 reprezinta cu acuratete epoca in care traia: un Paris frematand de viata, fericire, la Belle Époque, cu trasuri trase de cai, tramvaie si primele sale omnibuze. Lucrarile lui Galien-Laloue sunt valoroase nu numai pentru contributia la arta secolului al XX-lea, dar si pentru istoria reala, un document al ei. Lucrarile lui sunt expuse la Musée des Beaux-Arts, Louvier; Musée des Beaux-Arts, La Rochelle; Mulhouse, Franta.

O plimbare cu barca cu Oscar - Claude Monet

* * *

în barca ce nu se leagănă
suflete fără odihnă
cuvinte mute.

memoria nopţii
pluteşte printre săruturi lăsate pe nuferi.


de Ciresaru Dan

--------------------------------------------------------------------------------------- -
“ Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură străduindu-mă să reproduc propriile impresii față de fenomene trecătoare și schimbătoare.”
citat de Oscar-Claude Monet
--------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Oscar-Claude Monet
Titlul: Barca mica pe bratul mic al Senei la Argenteuil
Titlul original:
Data: 1872
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:ulei pe panza
Dimensiunea: 47 x 36 cm
Unde se gaseste: Colectie privata

Date despre pictor:

Oscar-Claude Monet (14 noiembrie 1840, Paris – 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franţa.

Monet s-a născut la Paris, Franţa. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea şase ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air – schiţe rapide făcute în aer liber – pe plajele Normandiei, l-a învăţat câteva tehnici ale picturii în 1856.

Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătuşa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradiţională predate la universitate nu i-au fost pe plac.

În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mişcarea impresionistă. Ei au pictat împreună şi au rămas prieteni toată viaţa.

Monet putea să folosească și studioul pentru a-și picta modelele la un preț redus. El a pictat-o pe Camille Doncieux și, mai târziu, s-au căsătorit. Monet a pictat Femei în Grădină la sfârșitul anilor 1860. După nașterea primului lor copil, Jean, s-au mutat la o casă în Argenteuil, în apropierea Râului Sena. Au locuit acolo timp de șase ani, până când Camille a murit; el a pictat-o moartă pe pat. Monet s-a mutat apoi la o casă din Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, unde a plantat o grădină mare.
În 1872 (sau 1873) Monet a pictat Impression, soleil levant (franceză: Impresie, răsărit de soare – acum în Musée Marmottan, Paris), un peisaj din Le Havre, care a fost expus la prima expoziție impresionistă din 1874. Se spune că Louis Leroy, un critic ostil, a folosit numele de „Impresioniste” din titlul acestei picturi, comentând că picturile lui Monet erau mai degrabă „impresii” decât lucrări de artă terminate. La a treia expoziție, din 1876, pictorii pe care noi îi grupăm cu termenul de impresioniști, foloseau deja termenul acesta pentru a se descrie.
El s-a căsătorit cu Alice Hoschede pe data de 16 iulie 1892, cu care avea o aventură în timpul căsătoriei cu Camille.

În anul 1892 Monet a pictat o serie de lucrări reprezentând Catedrala Rouen, din diverse unghiuri și la perioade diferite ale zilei. Douăzeci de vederi ale catedralei au fost expuse la galeria Durand-Ruel în 1895. El a pictat de asemenea și câteva mori de făină.

Lui Monet îi plăcea foarte mult să picteze natură controlată – grădina sa, eleșteul, nuferii săi sau podul său. În grădină avea o livadă cu sălcii și o mlaștină. Monet a pictat între altele și malurile Senei. În 1914, Monet a început o nouă serie de picturi ale nuferilor săi la sugestia prietenului său, politicianul Georges Clemenceau. În anul 1911 artistul își pierde soția, Alice, urmând ca peste doar trei ani să-și piardă și primul său fiu, Jean. În 1923 suferă o intervenție chirurgicală la unul din ochi deoarece artistul suferea tot mai mult de pierderi de vedere.

Cu aceste cuvinte Claude Monet își definea în 1926 propria activitate la sfârșitul unei lungi existențe dedicate cu pasiune, în totalitate, picturii. El a rămas în istorie drept părintele fondator al mișcării impresioniste și cel care a inspirat o nouă poetică a momentului și a unei sensibilități formale și lirice a materiei. Se stinge din viață pe data de 5 decembrie 1926, fiind înconjurat de prieteni.

Este înmormântat la Cimitirul Bisericii Giverny, Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, Franța.

Vânzarea recentă a unei picturi a lui Monet a depășit 18 milioane de euro.