ANIVERSAREA PICTORULUI FLAMAN ANTHONY VAN DYCK
gânduri
gândurile lui nu sunt altceva decât tablouri
o floarea soarelui
portrete de domnisoare
portrete cu familii
capete triste
lorzi
peisaje cu Jupiter and
Antiope
cantareti la cimpoi
calarati pe cai arabi
o respiraţie.
(cav)
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Spre sfârşitul vieţii, van Dyck dorea să picteze şi altceva în afară de portrete, considerate în această perioadă ca fiind un gen inferior al picturii şi se orientează spre tematica istorică sau mitologică - "Amor şi Psyche", 1638. Totuşi, în istoria artei el figurează mai ales ca portretist. Nivelul înalt şi caracterul inovator al pînzelor sale au consolidat timp de două secole genul cunoscut sub numele de "portret aristocratic".
Spre sfârşitul vieţii, van Dyck dorea să picteze şi altceva în afară de portrete, considerate în această perioadă ca fiind un gen inferior al picturii şi se orientează spre tematica istorică sau mitologică - "Amor şi Psyche", 1638. Totuşi, în istoria artei el figurează mai ales ca portretist. Nivelul înalt şi caracterul inovator al pînzelor sale au consolidat timp de două secole genul cunoscut sub numele de "portret aristocratic".
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Anthony van Dyck
Titlul: Autoportret cu floarea soarelui
Titlul original:
Data:1632au
Stilul:Baroc
Mod de realizare:Ulei pe panza
Dimensiunea: 60 x 73 cm
Unde se gaseste: Colectie privata
Date despre pictor:
Antoon van Dyck (n. 22
martie 1599, Antwerpen – d. 9 decembrie 1641, Londra) a fost unul dintre cei
mai mari pictori și creatori de gravuri
flamanzi, reprezentant al stilului baroc, discipol al lui Rubens, inovator în
folosirea gravurii cu „acquaforte”. Devine celebru în calitate de pictor al curții regelui Carol I Stuart al Angliei. Antoon
van Dyck s-a născut pe 22 martie 1599 în Antwerpen, fiu al negustorului de țesături Frans van Dyck. Vocația lui pentru desen îl determină pe tatăl
său în 1609 să-l dea ucenic în atelierul lui Hendrik van Balen, una dintre
personalitățile remarcabile ale orașului Antwerpen. Deja de la vârsta de
paisprezece ani, van Dyck pictează portrete și
autoportrete valoroase. În anul 1613 devine asistentul lui Rubens, cunosut în întreaga Europă. Măiestria tehnicii tânărului
artist este atât de mare, încât Rubens, vorbind despre compozițiile proiectate de el însuși, dar executate de asistenții săi, nu ezită să prezinte lucrările
tânărului van Dyck ca fiind ale sale. În anul 1618, numele „Antoon van Dyck”
figurează în registrele „Ghildei” (breslei) pictorilor orașului Antwerpen, cu mențiunea „maestru”. În anul 1620, pictorul
acceptă invitația de a veni la Londra,
formulată de două personalități ale curții regale engleze, contele Arundel și vicontele Purbeck, fiul lordului
Buckingham. La Londra, începe să execute portrete și are ocazia să admire tablourile lui Tiziano, care se găseau
în colecțiile englezești. Începând cu anul 1620, regele Iacob I îi
acordă o rentă anuală în valoare de 100 funzi. În anul 1632, van Dyck se află
pentru a doua oară la Londra, unde își
pune talentul în slujba regelui Carol I Stuart, care îl va numi „„Prim-pictor
în Serviciul Majestății Sale Regale””,
acordându-i o rentă anuală în valoare de 200 funzi. În total, artistul va
executa unssprezece portrete regale. În tabloul (1635) plin de eleganță reprodus aici, Carol I este portretizat la
marginea pădurii, într-o atitudine demnă, îmbrăcat în catifea și satin, cu o pălărie neagră mare. Van Dyck
reduce ponderea culorii, pe pânza groasă, grunduită așterne un prim strat de bază, după care întinde două-trei
straturi de culoare, folosind cel mai adesea ulei de in. Pentru a lega tonurile
de albastru, folosește gălbenuș de ou amestecat cu lapis-lazuli, din azurit
sau smalț. La curtea regală duce o viață pompoasă și
libertină, trăiește în aceeași opulență
ca și cea a clienților și
protectorilor săi. În anul 1639 van Dyck se căsătorește cu Mary Ruthven, o doamnă din suita reginei Henrietta-Maria. După doi ani
petrecuți la Antwerpen și Paris,
pictorul se întoarce la Londra. În anul 1641 se îmbolnăvește grav. Pe 4 decembrie al acestui an,
artistul își scrie testamentul și cinci zile mai târziu încetează din viață.
