Orest Adamovich Kiprensky - aniversare - Put putujem

ANIVERSAREA PICTORULUI RUS OREST ADAMOVICH KIPRENSKY

Sunt pe drum
(Put putujem)

Hei, inimioară, hei, iubire veche
Nu pot să mai aştept după tine.

Sunt pe drum, drumul îndepărtat
Toată viaţa te voi iubi, nu uita
Sunt pe drum, dar iartă-mă
Nu am cuvinte să te întâmpin
Doar să te sărut.

Nimic nu mă poate vindeca
Doar poza ta mi-a mai rămas

Sunt pe drum, drumul îndepărtat
Ochii mei nu văd zorii
Sunt pe drum, dar iartă-mă
Nu am cuvinte să te întâmpin
Doar să te sărut.

Hei, inimioară, hei, iubire veche,
De ce nu-mi duce vântul cuvintele spre tine
Sunt pe drum, dar iartă-mă
Nu am cuvinte să te întâmpin
Doar să te sărut.

GRUPA MAGAZIN – CROATIA

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor:Orest Adamovich Kiprensky
Titlul: Saraca Lisa
Titlul original: Бедная Лиза
Data: 1827
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: ulei pe panză
Dimensiunea: 39 x 45 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Orest Adamovich Kiprensky(in rusa: Орест Адамович Кипренский 24 martie 1782 – 17 octombrie 1836) a fost un pictor portretist rus renumit din perioada Romantismului. Cel mai cunoscut tablou al sau e probabil portretul poetului Alexander Pushkin (1827), care l-a determinat pe poet sa remarce „oglinda care ma flateaza”. Orest s-a nascut in satul Koporye de langa Saint Petersburg pe 24 martie 1782. A fost fiul nelegitim al mosierului Alexey Dyakonov, de aici, numele lui a derivat din Kypris, unul din numele grecesti ale zeitei iubirii. A fost crescut in familia lui Adam Shvalber, un iobag. Desi Kiprensky s-a nascut iobag, el a fost eliberat din iobagie la nastere, iar mai tarziu, tatal lui l-a ajutat sa intre la scoala cu internat a Academiei Imperiale de Arta din Saint Petersburg in 1788 (cand Orest avea doar sase ani).
A studiat acolo pana in 1803. A mai ramas la Academie inca trei ani pentru a indeplini cerintele necesare pentru castigarea medaliei de aur. Castigarea premiului intai pentru lucrarea „Prince Dmitri Donskoi after the Battle of Kulikovo” (1805) i-a permis tanarului artist sa mearga in strainatate sa studieze arta in Europa.
Cu un an inainte de absolvirea scolii, in 1804, el a pictat portretul lui Adam Shvalber, tatal lui vitreg, care a fost de mare succes. Portretul i-a impresionat asa de mult pe contemporanii sai, incat membrii de la Academia de Arte din Neapole l-au solicitat sa picteze dupa marii maestri – Rubens sau van Dyck.
In Italia a cunoscut o fata, Anne Maria Falcucci (Mariucci), de care s-a atasat. A cumparat-o de la familia ei desfranata si a luat-o sub tutela sa. La plecarea din Italia, el a trimis-o la o manastire romano- catolica.
In 1828, Kiprensky s-a intors in Italia, deoarece a primit o scrisoare de la prietenul lui Samuel Halberg, in care-l informa ca au pierdut urma lui Mariucci. Kiprensky a gasit-o pe Mariucci, care fusese transferata la alta manastire. In 1836 s-a casatorit cu ea. A trebuit sa se converteasca la catolicism pentru a se putea casatori. A murit de pneumonie in Roma in acelasi an.

Alphonse Osbert - aniversare - La Mer a Siouville

ANIVERSAREA PICTORULUI FRANCEZ ALPHONSE OSBERT

* * *

în fiecare dimineaţă tărmul cheamă valul
parfumează aerul cu o briză sărată
pescăruşii navigatori ai cerului
poartă în irişi
imaginea îmbrăţişărilor noastre
amintiri provocate de lună.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alphonse Osbert
Titlul: La Mer a Siouville
Titlul original: La Mer a Siouville
Data:
Stilul: Simbolism
Mod de realizare: ulei pe panză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
Alphonse Osbert (23 martie 1857 – 11 august 1939) a fost un pictor francez simbolist.
A studiat la Ecole des Beaux Arts, la inceput, a fost pasionat de maestrii spanioli, mai ales de Jusepe de Ribera. O schimbare a stilului sau academic a facut-o pe la sfarsitul anilor 1880 sub influenta post-impresionismului si simbolismului. Osbert a abandonat pictura naturalistica in favoarea tehnicii pointilliste cum au pictat Seurat si Signac. A fost inspirat de Pierre Puvis de Chavannes si de simbolisti, a ales sa renunte la pictarea subiectelor din lumea reala si a dezvoltat un limbaj vizual poetic propriu. Stilul lui consta in muze fantomatice in peisaje misterioase scaldate de o lumina nepamanteana a soarelui sau a lunii, redata prin folosirea abundenta a culorii albastre. In anii 1890 a fost asociat cu Joséphin Péladan si ordinul sau, Rosicrucianism-ul.
Lucrarile de mai tarziu ale lui Osbert includ cateva comenzi de fresce.

Alexei Ivanovich Korzukhin - aniversare - eşarfă

ANIVERSAREA PICTORULUI RUS ALEXEI IVANOVICH KORZUKHIN

vis

în pădurea cu brazi argintii
copleşită de frumuseţea ei
o fetiţă visează
la alte fetiţe cu eşarfă pe cap
care au împletit
coşul de răchită.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor:Alexei Ivanovich Korzukhin
Titlul: Portret de fetiţă cu eşarfă pe cap
Titlul original:
Data:
Stilul:
Mod de realizare: ulei pe panză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Alexei Ivanovich Korzukhin (23 martie 1835 – 30 octombrie 1894) a fost un pictor rus. Korzukhin s-a nascut in Yekaterinburg pe 23 martie 1835. In 1858 si-a inceput studiile la Academia Imperiala de Arte din St. Petersburg. In 1860, Korzukhin a castigat primul sau premiu pentru pictura „The Drunken Father”. In 1864, el a ajutat la fondarea Asociatiei Artistilor din Petersburg – „Revolta celor 14”. Korzukhin a primit titlul de artist gradul I pentru lucrarea „Commemoration on a Rural Cemetery” (1865). Pentru „The Return of the Father from Fair”, el a primit gradul de academician. In 1870 a devenit membrul fondator al grupului de arta Itinerantii. In 1891 a pictat „The Lord’s Supper”pentru o catedrala in Riga. Korzukhin este probabil cel mai faimos pentru numeroasele sale portrete, fiecare dintre ele fiind caracterizat ca avand o subtila profunzime psihologica. Din acest motiv sunt considerate capodopere ale portretisticii ruse. Alexei Korzukhin a murit in St. Petersburg pe 30 octombrie 1894.

Henri-Charles Manguin - aniversare - dimineti ploioase

ANIVERSAREA PICTORULUI HENRI-CHARLES MANGUIN

***

după nebunia unei nopți de primăvară
cearceafuri șifonate.
spune-mi de ce îmi prevestești
zile de neliniști cu dimineți ploioase ?

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Henri-Charles Manguin
Titlul: Răsărit de soare
Titlul original: Henri-Charles Manguin – Le lever
Data:1910
Stilul:fovism
Mod de realizare: ulei pe panză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
Henri-Charles Manguin (23 martie 1874 – 25 septembrie 1949), pictor fauvist francez.
A fost elevul lui Gustave Moreau la Ecole des Beaux-Arts in Paris, la sfarsitul lui 1894, fiind apropiat de colegii sai Albert Marquet, Henri Matisse, Jean Puy si Georges Rouault, cei care vor forma grupul fovist, dupa celebra expozitie de grup din 1905, de la Salon d’Automne.
Chiar daca stilul folosit de Manguin este mai putin indraznet decat cel al lui Matisse, artistul respingea orice traditie in favoarea fovismului, cu perspective stranii si jocuri de umbre, lumini si texturi.

Splendor in the Grass - Splendoare în iarbă (1961)

Splendor in the Grass - Splendoare în iarbă (1961)




„Acum, nimic nu-mi poate-aduce înapoi
Splendoarea-n iarbă trăită de noi doi
Nu vom jeli a florii măreţie
Putere vom găsi în amintirea-i vie.

Chiar dacă-n veci mi-umbri-vor norii
Splendoarea ierbii, semeţia florii
Leac vom găsi, să nu ne doară
În ce păstrăm de-odinioară”


de William Wordsworth
 

 













Unul dintre filmele cele mai bune pe care le-am vazut vreodata , este cu siguranta filmul lui Elia Kazan “Splendoare in iarba”. Un film extraordinar despre viata si relatiile interumane, conflictele din societatea americana din anii 60, despre framantarile primei iubiri adevarate din viata a doi adolescenti, prinsi intre pasiune si prejudecatile parintilor, care se incapataneaza sa creada ca ce vor ei pentru copiii lor e cel mai bine. Destul de actual, nu vi se pare?
Dar de fiecare data cand revad filmul (si recunosc ca nu de putine ori simt nevoia sa revad macar fragmente), ma emotioneaza, pe langa jocul remarcabil al actritei Nathalie Wood, si mesajul poeziei lui William Wordsworth numita „Oda semnelor nemuririi”: „Sa privim cu curaj inainte,sa pastram ce-a mai ramas,vom fi ce am fost,si mai mult inca…”

Si daca nu ati vazut vreodata filmul „Splendor in the grass”, vi-l recomand cu caldura…trairi, zbucium, tinerete, boala , prea multa iubire…siropos? deloc…o felie de viata asa cum nu mai vezi prea des in filmele din ultima vreme