Vincent Willem van Gogh - Via rosie din Arles

Ca o viţă de vie

Ca o viţă de vie sunt eu,
care iubesc Soarele!
Şi-mi voi întinde lianele
pe stejarul argintiu în razele dimineţii,
ca să fiu stăpâna infinitului...

de Iulia Mirancea

--------------------------------------------------------------------------------
van Gogh
"Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă."
"Nu eu am creat arta întru totul, ci dimpotrivă, am găsit-o gata, eu trebuia doar să o descopăr şi să o eliberez din natură."
"Să nu-ţi pierzi iubirea faţă de natură, pentru că e singura cale adevărată de a înţelege arta din ce în ce mai bine."
"Nu ar trebui să asculţi limba pictorilor ci limba naturii... Simţirea lucrurilor în sinea lor, a realităţii este mai importantă decât simţirea tablourilor."
cuvintele ii apartin lui van gogh
-----------------------------------------------------------------------------------------------------

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Vincent van Gogh - Via rosie din Arles -1888. Este singurul tablou pe care Van Gogh l-a vandut in timpul vietii. Rosul, galbenul, oranjul sunt in acelasi timp lumina si forma, durata si spatiu, vibratie si corp. Culoarea insasi devine subiectul redarii pasiunii robuste si solare a verii, expresie directa a sufletului uman infiorat de dramatica rasfrangere a universului in constiinta.
----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Vincent Willem van Gogh
Titlul: Via rosie din Arles
Titlul original: Red Vineyards at Arles Originale
Data: 1888; Arles, Bouches-du-Rhône, Franţa
Stilul: Post-impresionist
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea: 91 x 73 cm
Unde se gaseste: Pushkin Museum, Moscow, Rusia

Date despre pictor:
Vincent Willem van Gogh (pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în piept cu pistolul și a murit peste 2 zile.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe . Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie.

Mary Beale - aniversare - portret

Portret

Ea are ochii mari,
Ea are gura mică,
Un corp cu forme tari
Şi graţii de pisică.

Dorinţe, pururi noi -
Scântei ascunse-n vatră -
Şi două braţe moi,
Şi-o inimă de piatră.

de George Topîrceanu

----------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Mary Beale

Titlul: Portretul unei tinere

Titlul original:

Data: circa 1675-1680

Stilul:

Mod de realizare: ulei

Dimensiunea: 89 × 73 cm (35 × 28.7 in)

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Mary Beale (née Cradock) (26 martie 1633–1699)  a fost o pictorita englezoaica de portrete. A devenit printre cei mai importanti portretisti ai secolului al XVII-lea din Anglia si a fost  considerata prima pictorita profesionista din Anglia.
Beale s-a nascut in  Barrow, Suffolk, fiica lui John Cradock, un pastor puritan. Mama ei, Dorothy, a murit cand Mary avea 10 ani. Tatal ei era un pictor amator si membru al Painter-Stainers’ Company, astfel ca Mary i-a cunoscut pe artistii locali, ca Nathaniel Thach, Matthew Snelling, Robert Walker si Peter Lely. In 1652, la varsta de 18 ani s-a maritat cu Charles Beale, un comerciant de tesaturi din Londra – de asemenea pictor amator.

Familia s-a mutat la o ferma in Allbrook, Hampshire in 1665 din cauza unor dificultati financiare, precum si datorita Marii epidemii de ciuma din Londra. S-a reintors la Londra in 1670, unde si-a infiintat un studio in Pall Mall, cu sotul ei ca asistent, ii amesteca culorile si ii tinea contabilitatea. Mary a avut succes, iar in cercul ei de prieteni s-au numarat Thomas Flatman, poetul Samuel Woodford, arhiepiscopul de Canterbury John Tillotson, episcopii Edward Stillingfleet si Gilbert Burnet.

Clarence Holbrook Carter - aniversare - una

ANIVERSAREA PICTORIŢEI AMERICANE CLARENCE HOLBROOK CARTER

Una

O vreme somnul a intrat pe aceeaşi poartă,
în mine şi în ea,
pe aceeaşi poartă au intrat bucuria,
spaima,
gustul, mirosul, moliciunea
cireşelor.
Greutatea mea era greutatea
ei,
aerul meu, aerul ei,
amîndouă visam acelaşi vis,
eram una:
o femeie care se plimbă
singură
pe străzi, cu trenul, cu autobuzul.

de Svetlana Cârstean

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Clarence Holbrook Carter
Titlul: Jane Reed şi Dora Hunt
Titlul original: Jane Reed and Dora Hunt
Data: 1941
Stilul:Realism magic
Mod de realizare: ulei
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
Clarence Holbrook Carter sa născut în Portsmouth , Ohio la 26 martie 1904 şi a decedat în 24 iunie 2000. A fost un pictor american.
De-a lungul anilor 1930 și '40 ea a fost cunoscută pentru picturile sale din America rurală . Până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial ea a adoptat o abordare suprarealistă a picturii. În 1949, a fost alesă în Academia Națională de Design în calitate de membru asociat, și a devenit membru cu drepturi depline în 1964.

Igor Emmanuilovich Grabar - Răsărit - Alb violet

alb violet

în albul violet al pădurii

soarele răsare

o femeie aleargă cu-o zbatere în inimă

nu o văd

simt că este acolo

acelaşi scârţâit de pantofi

vântul cântă un cântec

un mesaj pentru mine

pe care nu pot să-l înţeleg.

(cav)

 

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Igor Emmanuilovich Grabar
Titlul: Răsărit
Titlul original:
Data:
Stilul: Post-impresionism
Mod de realizare: ulei pe panză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Igor Emmanuilovich Grabar (in rusa: Игорь Эммануилович Грабарь, 25 martie 1871, Budapesta – 16 mai 1960, Moscova) a fost un pictor post-impresionist si istoric de seama al artei ruse. Grabar, descendent al unei familii instarite, s-a pregatit sub indrumarea lui Ilya Repin in Saint Petersburg si a lui Anton Ažbe in Munchen. A atins punctul culminant in pictura in 1903–1907, a fost remarcat pentru tehnica divisionista particulara aproape de pointilism si pentru redarea zapezii.

Gustave Courbet - Bună ziua domnule Courbet - Conexiune

Conexiune

Priveşte copacul cenuşiu. Cerul a curs
prin fibrele lui jos, în pământ –
un nor sfrijit e tot ce rămâne după ce
pământul a băut. Spaţiul cosmic furat
se învârteşte în împletitura de rădăcini, se răsuceşte
şi devine verdeaţă. – Scurtele clipe
de libertate urcă din noi, trec învolburate
prin sângele zeiţelor Parce şi o pornesc mai departe.
Espresso
Cafeaua neagră la un restaurant-grădină
cu scaune şi mese pestriţe ca insectele.
Distilări preţioase
umplute cu aceeaşi tărie ca Da şi Nu.
Ea este adusă din cafeneaua întunecoasă
şi se uită în soare fără să clipească.
În lumina zilei un punct de negru binefăcător
care se varsă repede într-un client livid.
E asemeni picăturilor de profunzime neagră
pe care uneori sufletul le distilatează
şi care dau un ghiont binefăcător: Pleacă!
Îndemn să deschizi ochii.

de Tomas Tranströmer

----------------------------------------------------------------------------------------------------------- -
BUNA ZIUA, DOMNULE COURBET
“Scena se petrece pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pe un drum prafos, undeva aproape de Montpellier.Drumul e galben, de culoarea desertului. In jur, camp ars de soare, chiar abrutizat de soare , cu putina vegetatie, si aceea prafoasa, stropita cu doua flori rosii, doi maci se pare.”
“Dar cine sunt personajele? In primul rand el, Courbet, autorul tabloului. Cu un fel de rucsac in spinare, unde are uneltele de pictor, cu palaria in mana din cauza caldurii si cu capul dat teatral pe spate.Se uita cu superioara bunavointa la cei care i-au iesit in intampinare. Ca si cum ar spune:”iata, domnilor, aveti sansa sa ma puteti saluta.” Ceea ce si fac, de altfel.”
“De fapt, cu exceptia naturii, a lui Rembrandt si a lui Velázquez, calatorul nostru nu recunoaste pe nimeni. El e foarte incantat si de chipul sau de tip asirian, de ochii sai negri, lucitori, stralucitori, de genele sale lungi, de mainile sale elegante si, fireste, de barba care-i asigura un plus de originalitate. Si nu se da inapoi sa le impuna si altora incantarea sa. De aceea se picteaza in autoportrete in asa fel incat sa se puna in valoare, distribuindu-se in diverse roluri, toate de prima marime si toate vazute din fotoliul de orchestra. Uneori isi da cu ajutorul unei pipe un aer de lup de mare, alteori adopta o poza de Christ, cu mainile intinse deasupra lumii.”
“Pare multumit, desi nimeni nu e in stare sa-i faca atatea complimente cate isi face singur. Sa observam ca dintre cele trei personaje, singurul care are umbra e el. Si ca pana si cainele pare sa ia parte la emotia momentului, privindu-l admirativ pe drumet, in timp ce stapanul sau il saluta pe oaspete:”Buna ziua, domnule Courbet.” Sub acest nume e cunoscut si tabloul : “Buna ziua, domnule Courbet”.”
“Procesul lui Courbet, dupa zdrobirea Comunei din Paris, e la fel de celebru ca si procesele lui Flaubert si Baudelaire. Autoportretul facut in inchisoare ni-l arata privind in gol, pe fereastra. Nu mai e acelasi om care se amuza sa-si semneze, uneori, scrisorile “Courbet, maestru fara ideal si fara religie”. Nu mai e decat un om singur, fata in fata cu destinul sau.”
----------------------------------------------------------------------------------------------------------- -

Pictor: Gustave Courbet
Titlul: Bună ziua domnule Courbet
Titlul original: La Rencontre (Bonjour Monsieur Courbet)
Data:1854
Stilul: Realism
Mod de realizare: ulei pe pânză
Dimensiunea: 149 x 129 cm
Unde se gaseste: Musée Fabre, Montpellier, Franţa

Date despre pictor:
Gustave Courbet, cu nume la naştere, Jean Désiré Gustave Courbet (10 iunie 1819, Ornans/Franche-Comté – 31 decembrie 1877, La Tour-de-Peilz/Elveţia) a fost un pictor francez, care a condus mişcarea artistică a realismului în pictura franceză din secolul al 19-lea. Într-unele din operele sale exprimă un naturalism violent, ca în tabloul intitulat Originea lumii, 1866. Angajat în evenimentele politice ale timpului său, a fost ales în conducerea Comunei din Paris din anul 1871. Viaţa lui coincide cu o perioadă deosebit de furtunoasă din istoria Franţei: întoarcerea pe tron a Bourbonilor după căderea lui Napoleon, Revoluţia din iulie 1830, Revoluţia din 1848, a II-a Republică, al II-lea Imperiu, Comuna din Paris şi, în fine cea de-a III-a Republică. În ciuda convingerilor sale republicane, Courbet nu este legat de niciun regim politic al Franţei secolului al XIX-lea, rămânând fidel, cum avea să spună el însuşi, „regimului libertăţii”.