Siesta
cu vârfurile degetelor de la picioare
atingi parbrizul măturat de vrăbii
ce somn chinuit ce tălpi înguste
aerul pe care îl respiri e totuşi mai rece
decât cel din faţa mea
ai şosete albe ca zăpada cârcei în pulpe
o dâră de salivă pe maxilar
mercedesul tău mă calcă pe nervi
l-ai parcat sub ulmul de o sută de ani
aici îmi iau de obicei pastilele pure mărunte
le beau cu dorna privind maicile-domnului
înfipte în scoarţă
aici mă gândesc la tonele de grâu
pe care va trebui să le importăm
tinere tu ai părul pomădat
eu mă sufoc sub coama brună
o leg cu şnurul
îmi torn apă carbogazoasă pe cap
un biceps al tău e gol celălalt nu se vede
n-aş putea să dorm niciodată
într-o poziţie atât de incomodă
seceta miroase a pompieri cu arsuri de gradul trei
vrăbiile au topaze ascuţite în guşă nu ciripesc
linişte între glezne şi rotule
cine te va trezi cine va bate
cu o monedă de aur în parbriz
tinere pe strada fântânilor arde un bazaar
de de Irina Nechit
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Descriere tablou:
JOAN MIRO - SIESTA 1925
Este vremea pranzului, "ora mesei si a somnului" - explica Miro insusi semnificatia ciferei 12 pe care o arata ceasul solar din SIESTA. tabloul a fost pictat in vara anului 1925 la Montroing, pictorul abordeaza o tema in acelas timp mediteraneeana si supra realista : somnul ne introduce in lumea viselor. Si totusi Miro a afirmat ca niciodata nu viseaza cand doarme. Visele ii apareau in starea de veghe, ceea ce ii permitea sa picteze pe cand dormea. SIESTA este pictata in acuarela, foarte lichida, aproape transparenta. Albul panzeitranspare aproape de peste tot de sub culoarea albastra care semnifica aici nu numai cerul si marea, dar si plaja din prim-plan, sub linia subtire si oblica a litoralului. In apa, o figura mica a unei inatotoare intersecteaza cercul format de dansatoarele de sardana (dans catalan al carui figura principala este cercul) care se joaca pe tarm. Inatotoarea devine participanta la dans, nisipul si marea se amesteca, se aseamana, devin un fenomen unitar. Deasupra orizontului, vantul umfla o frunza albastra care in partea de sus se preschimba in conturul unor piscuri muntoase. In partea stanga soarele arzator arunca raze negre, se face ghem si frige. In centrul tabloului doarme o femeie, se odihnestelanga casa ei. liinile trupului, nonsalante si linistite, se confunda cu contururile casei cu fatada patratoasa in care Miro si-a asezat ochiul. In pofida ochiilor inchisi, femeia observa peisajul in care a integrat-o artistul. La fel de bine ar fi putut sa fie totusi un peisaj visat de ea la ceas canicular de pranz, candaerul tremura din cauza fierbintelii iar marea straluceste in milioane de refexe. Miro explica in anul 1959: " Ma fascineaza vederea cerului. Cand privesc luna sau soarele suspendate in imensitatea cerului, sunt profund miscat. De altfel, in tablourile mele, pot fi intalnite tot felul de forme marunte, in spati mari, pustii." Spatiul pustiu, orizontul pustiu, vaile pustii, tot ceea ce este dezgolit a exercitat intotdeauna asupra mea o impresie enorma"
----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Joan Miró
Titlul: Siesta
Titlul original: Siesta
Data: 1925
Stilul: Surealism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 144 x 113 cm
Unde se gaseste: Georges Pompidou Center, Paris, Franta
Date despre pictor:
Joan Miró (20 aprilie 1893, Barcelona – 25 decembrie 1983, Palma de Mallorca) a fost un pictor şi sculptor spaniol, influenţat de suprarealism, fără să fi aderat niciodată la această grupare. Teoriile suprarealiste îi întăresc convingerea în necesitatea libertăţii artistice, va rămâne un creator multidimensional şi multilateral: pictează, dar şi sculptează şi stăpâneşte în aceiaşi măsură tehnica ceramicei. Forme frumoase şi stranii, păsări şi stele îl vor însoţii în fiecare zi a vieţii sale, închinate artei şi libertăţii creatoare.Joan Miró vine pe lume la 20 aprilie 1893 la Barcelona, tatăl lui este bijutier, iar bunicul din partea mamei este fabricant de mobilă. Micului Joan nu-i place şcoala, singurul lucru care îl interesează cu adevărat este desenul, desenează neobosit şi cu multă precizie. Umple caiete întregi cu schiţe după peisaje din Mallorca, desenează peşti, umbrele, flori, broaşte ţestoase, nu desenează însă niciodată chipuri omeneşti. În anul 1912 se înscrie la atelierul lui Francisco Gali, un pedagog excentric, care îl îndeamnă să picteze cu ochii acoperiţi, pentru a-şi forma memoria vizuală şi abilitatea de a recunoaşte obiectele numai după pipăit. Prima expoziţie organizată în 1918 se dovedeşte un mare eşec. În consecinţă tânărul artist îşi schimbă stilul, din acest moment pictura lui va evolua în direcţia suprarealismului.
cu vârfurile degetelor de la picioare
atingi parbrizul măturat de vrăbii
ce somn chinuit ce tălpi înguste
aerul pe care îl respiri e totuşi mai rece
decât cel din faţa mea
ai şosete albe ca zăpada cârcei în pulpe
o dâră de salivă pe maxilar
mercedesul tău mă calcă pe nervi
l-ai parcat sub ulmul de o sută de ani
aici îmi iau de obicei pastilele pure mărunte
le beau cu dorna privind maicile-domnului
înfipte în scoarţă
aici mă gândesc la tonele de grâu
pe care va trebui să le importăm
tinere tu ai părul pomădat
eu mă sufoc sub coama brună
o leg cu şnurul
îmi torn apă carbogazoasă pe cap
un biceps al tău e gol celălalt nu se vede
n-aş putea să dorm niciodată
într-o poziţie atât de incomodă
seceta miroase a pompieri cu arsuri de gradul trei
vrăbiile au topaze ascuţite în guşă nu ciripesc
linişte între glezne şi rotule
cine te va trezi cine va bate
cu o monedă de aur în parbriz
tinere pe strada fântânilor arde un bazaar
de de Irina Nechit
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Descriere tablou:
JOAN MIRO - SIESTA 1925
Este vremea pranzului, "ora mesei si a somnului" - explica Miro insusi semnificatia ciferei 12 pe care o arata ceasul solar din SIESTA. tabloul a fost pictat in vara anului 1925 la Montroing, pictorul abordeaza o tema in acelas timp mediteraneeana si supra realista : somnul ne introduce in lumea viselor. Si totusi Miro a afirmat ca niciodata nu viseaza cand doarme. Visele ii apareau in starea de veghe, ceea ce ii permitea sa picteze pe cand dormea. SIESTA este pictata in acuarela, foarte lichida, aproape transparenta. Albul panzeitranspare aproape de peste tot de sub culoarea albastra care semnifica aici nu numai cerul si marea, dar si plaja din prim-plan, sub linia subtire si oblica a litoralului. In apa, o figura mica a unei inatotoare intersecteaza cercul format de dansatoarele de sardana (dans catalan al carui figura principala este cercul) care se joaca pe tarm. Inatotoarea devine participanta la dans, nisipul si marea se amesteca, se aseamana, devin un fenomen unitar. Deasupra orizontului, vantul umfla o frunza albastra care in partea de sus se preschimba in conturul unor piscuri muntoase. In partea stanga soarele arzator arunca raze negre, se face ghem si frige. In centrul tabloului doarme o femeie, se odihnestelanga casa ei. liinile trupului, nonsalante si linistite, se confunda cu contururile casei cu fatada patratoasa in care Miro si-a asezat ochiul. In pofida ochiilor inchisi, femeia observa peisajul in care a integrat-o artistul. La fel de bine ar fi putut sa fie totusi un peisaj visat de ea la ceas canicular de pranz, candaerul tremura din cauza fierbintelii iar marea straluceste in milioane de refexe. Miro explica in anul 1959: " Ma fascineaza vederea cerului. Cand privesc luna sau soarele suspendate in imensitatea cerului, sunt profund miscat. De altfel, in tablourile mele, pot fi intalnite tot felul de forme marunte, in spati mari, pustii." Spatiul pustiu, orizontul pustiu, vaile pustii, tot ceea ce este dezgolit a exercitat intotdeauna asupra mea o impresie enorma"
----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Joan Miró
Titlul: Siesta
Titlul original: Siesta
Data: 1925
Stilul: Surealism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 144 x 113 cm
Unde se gaseste: Georges Pompidou Center, Paris, Franta
Date despre pictor:
Joan Miró (20 aprilie 1893, Barcelona – 25 decembrie 1983, Palma de Mallorca) a fost un pictor şi sculptor spaniol, influenţat de suprarealism, fără să fi aderat niciodată la această grupare. Teoriile suprarealiste îi întăresc convingerea în necesitatea libertăţii artistice, va rămâne un creator multidimensional şi multilateral: pictează, dar şi sculptează şi stăpâneşte în aceiaşi măsură tehnica ceramicei. Forme frumoase şi stranii, păsări şi stele îl vor însoţii în fiecare zi a vieţii sale, închinate artei şi libertăţii creatoare.Joan Miró vine pe lume la 20 aprilie 1893 la Barcelona, tatăl lui este bijutier, iar bunicul din partea mamei este fabricant de mobilă. Micului Joan nu-i place şcoala, singurul lucru care îl interesează cu adevărat este desenul, desenează neobosit şi cu multă precizie. Umple caiete întregi cu schiţe după peisaje din Mallorca, desenează peşti, umbrele, flori, broaşte ţestoase, nu desenează însă niciodată chipuri omeneşti. În anul 1912 se înscrie la atelierul lui Francisco Gali, un pedagog excentric, care îl îndeamnă să picteze cu ochii acoperiţi, pentru a-şi forma memoria vizuală şi abilitatea de a recunoaşte obiectele numai după pipăit. Prima expoziţie organizată în 1918 se dovedeşte un mare eşec. În consecinţă tânărul artist îşi schimbă stilul, din acest moment pictura lui va evolua în direcţia suprarealismului.
