marți, 28 martie 2017

Eugene Delacroix - Frederic Chopin - Gazebo


IMI PLACE CHOPEN

Îţi aduci aminte de acea muzică de pian
Atât de plăcută, de neobişnuită,
Acea clasică senzaţie,
confuzie sentimentală ?

Obişnuiai să spui :
« Îmi place Chopin,
Iubeşte-mă din când în când. »

Zile ploioase nu-şi iau niciodată « Adio »
De la dorinţă când suntem împreună,
Zile ploioase crescând în ochii tăi,
Spune-mi unde e calea mea.

Imaginează-ţi chipul
Reflectat în razele soarelui,
O imagine a cerului albastru
Mereu îţi distrage atenţia.

Obişnuiai să spui :
« Îmi place Chopin,
Iubeşte-mă din când în când. »

Zile ploioase nu-şi iau niciodată « Adio »
De la dorinţă când suntem împreună,
Zile ploioase crescând în ochii tăi,
Spune-mi unde e calea mea.

GAZEBO
------------------------------------------------------------------------------------
Eugene Delacroix - Frederic Chopin - 1838. Aceasta reprezentare a pianistului si compozitorului polonez, Chopin e unul dintre cele mai cunoscute portrete ale lui Delacroix. Initial a fost conceput ca un portret dublu al lui Chopin si al lui George Sand, dar in 1873 tabloul a fost separat, cealalta jumatate fiind acum la Copenhaga.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------




 -----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Ferdinand Victor Eugène Delacroix
Titlul: Frederic Chopin
Titlul original: Frederic Chopin
Data: 1838
Stilul: Romantic
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 38 x 45.5 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Ferdinand Victor Eugène Delacroix (26 aprilie 1798 -13 august 1863) a fost un important pictor francez din perioada aparţinând romantismului.
Când Eugène Delacroix este numit membru al Academiei de Arte Frumoase, Ingres nu-şi poate opri un strigăt : „Iată-l şi pe lup la stână!”. Este drept că, la vremea respectivă, Delacroix era considerat un pictor cu o influenţă dăunătoare si obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Reacţiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările şi-l acuză de „masacrarea mascată a picturii”.În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul Măcelul din Chios. Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix îşi găseşte deja câţiva apărători, în timp ce tânara şcoală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberaţi de sub jugul convenţiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspiraţie îi este proprie şi lui Delacroix, care afirmă : „Nimeni şi nimic nu mă impiedică să percep lucrurile aşa cum vreu eu”.
Prezentarea la Salon a Morţii lui Sardanapal, în anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de şapte ani. În tot acest timp, se va vedea exclus din sălile de expoziţii.
Baudelaire descrie astfel această situaţie : „Niciodată un artist nu a fost mai atacat, mai luat în derâdere şi mai condamnat. Dar ce înseamnă pentru noi această indecizie a cercurilor elitiste, nemulţumirea câtorva saloane burgheze, respirând ură şi unde pedanteria joacă domino ? Problema este expusă în detaliu, iar dovada se află înaintea lor –evidentă, mare, strălucitoare”. Victor Hugo scrisese : „Oare fluierăturile proştilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?”

Pieter Bruegel cel Bătrân - Caderea lui Icarus


ANIVERSAREA PICTORULUI PIETER BRUGEL CE BATRAN

Motto: „Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul !”
(Nichita Stănescu –“Laudă omului”)

------------------------------------------------------------------------------
PIETER BRUEGEL
CADEREA LUI ICAR - 1555
Caderea lui Icarus este o opera cu o compozitie surprinzatoare. Episodul care da titlul tabloului, ascuns in coltul din dreapta jos, este aproape invizibil: in prima clipa nici nu-l observam pe baiatul care se ineaca. Bruegel da glas indiferentei adultilor fata de tragedia traita de tanarul Icar, ei trebuie sa-l fi observat in inaltimi – fapt sugerat de privirea pastorului ridicata spre cer - ,dar au preferat sa se intoarca la indelemnicirile lor. La interpretarea scenei ne ajuta si zicala flamanda: “Nici un plugar nu-si intrerupe lucrul din pricina mortii unui semen” Pictorul nu a dorit sa infiereze superficialitatea omeneasca, ci mai degraba a intentionat sa isi exprime admiratia fata de o actiune eroica. In acele vremuri de lupta pentru libertatea credintei, marcate de tulburari iscate pe fond religios si de incercari de redobandire a independentei politice, istoria lui Dedal si a fiului sau ii atrage atentia lui Bruegel. Este adevarat ca, daca Icar s-ar fi comportat mai rational, nu si-ar fi pierdut viata, dar nici nu ar fi fost cunoscut sentimental libertatii. In favoarea justetii acestei interpretari a tabloului se pronunta si prezenta in naratia lucrarii a vasului plutind cu toate panzele sus in directia soarelui si a orizontului plin de promisiuni.
--------------------------------------------------------------------------------------
 
 https://ciobotaruadrian.blogspot.com/2021/04/theodor-kittelsen-castelul-soria-moria.html

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Pieter Bruegel cel Bătrân
Titlul: Caderea lui Icarus
Titlul original: De val van Icarus
Data: c.1560
Stilul: Renastere - Perioada Antwerp (1554-1562)
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 112 x 73.5 cm
Unde se gaseste: Royal Museums of Fine Arts of Belgium, Brussels, Belgium

Date despre pictor:
Pieter Bruegel cel Bătrân (Pieter Bruegel the Elder)(n. ca. 1525, Kempen – d. 18 septembrie 1569, Bruxelles), numit și Bruegel al Țăranilor, este cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Grație originalității și unicității operei sale, ocupă un loc excepțional în istoria picturii. Artistul renunță la tradițiile și tiparele Renașterii, dar profită la maximum de experiențele predecesorilor săi flamanzi și italieni pentru a-și dezvolta propriul stil.
Pieter Bruegel cel Bătrân s-a născut cândva între anii 1525 și 1530 în regiunea Kempen, în apropierea graniței de astăzi dintre Olanda și Belgia. A plecat de tânăr la Antwerpen, pe atunci cel mai important port din această parte a Europei. Își face ucenicia la Pieter Coecke van Aalst, pictorul curții lui Carol Quintul.În anul 1551 este acceptat ca maestru în „Breasla Sfântului Luca”. Lucrează împreună cu pictorii Hieronymus Cock și Peeter Balten și participă la activitatea celebrei „Camera retoricienilor” din Antwerpen, un fel de club al scriitorilor care avea relații cu breasla locală a pictorilor.
În anul 1552 Bruegel pornește într-o călătorie în Italia, care avea să dureze doi ani. Vizitează Roma și Napoli, realizând un mare număr de desene, care vor stârni admirația prietenilor artistului. Întors la Antwerpen, își mută preocupările în cu totul altă direcție: începe să studieze obiceiurile locale, frecventează cârciumile flamande și ia parte la petreceri populare. Lumea țăranilor, cel mai puțin atinsă de convențiile impuse de comportament și etichetă, devine pentru Bruegel sursa principală de inspirație. Adesea, îmbrăcat în straie țărănești, dându-se drept o rudă sau sătean, ia parte la petrecerile lumii satului, unde observă atent și face nenumărate schițe.
Din cauza tulburărilor politice care cutremură Olanda acelor vremuri, Bruegel se mută în anul 1563 la Bruxelles, unde are loc căsătoria cu Marieke Coecke. Primul fiu, Pieter, cel ce va deveni pictorul Pieter Bruegel cel Tânăr, vede lumina zilei în anul 1564. Din acel moment, Bruegel începe să creeze cea mai mare parte a operei sale, cele mai importante tablouri fiind realizate în răstimp de mai puțin de șase ani.
Pictorul moare la Bruxelles pe 18 septembrie 1569. Deoarece Inchiziția teroriza întreaga Flandră, artistul, aflat pe patul de moarte, arde câteva dintre cele mai compromițătoare pânze, pentru a-și proteja familia. Va fi înmormântat în naosul din dreapta al bisericii Notre-Dame de la Chapelle din Bruxelles.

luni, 27 martie 2017

Albert Marquet - aniversare - Un cal în portul Marseille



ANIVERSAREA PICTORULUI FAUVIST ALBERT MARQUET

***

pe cer un singur nor
câteva zâmbete
vântul îndoaie fumul coşurilor
amurgul pictează umbre.

în portul Marseille
un cal în singurătatea lui
bate din copită
în faleza plină de gânduri.
aşteaptă un răspuns
nu vrea să plece singur
visează la cineva care îi este drag.

O sirenă fluieră, fluieră
sosirea călăreţului.

(cav)


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Albert Marquet
Titlul: Un cal în portul Marseille
Titlul original:
Data: 1916
Stilul: fauvism
Mod de realizare: ulei
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
Albert Marquet (27 martie 1875 – 13 iunie 1947), pictor fauvist francez.
Familia l-a sprijinit inca de la inceput in cariera sa artistica. Marquet pleaca in 1890 la Paris, unde lucreaza in atelierul lui Gustave Moreau, la fel ca alti tineri artisti fovisti, si urmeaza cursurile de pictura la Ecole des Beaux-Arts. Picteaza in special peisaje, inspirate de imaginile descoperite in calatoriile sale prin Franta, remarcandu-se prin compozitii precum Quai du Louvre et Le Pont-Neuf a Paris. Intre 1894 – 1904 s-a perfectionat realizand copii la Luvru dupa lucrarile marilor maestri.
In 1898 se inscrie alaturi de Henry Matisse la scoala lui Eugène Carrière si in 1901 participa la Salon des Independants.
Duce o viata retrasa alaturi de sotia sa, Marcelle Matinet si prefera sa calatoreasca foarte mult, ajungand in Africa de Nord si plimbandu-se prin Europa. Marquet a lucrat si impreuna cu Raoul Dufy in Normandia si Le Havre. Avea sa renunte ulterior la fovism in favoarea unui stil elegant si influentat de impresionism.


Albert Marquet - aniversare - Portul Le Havre

ANIVERSAREA PICTORULUI FAUVIST ALBERT MARQUET


Peisaj marin

Marea loveşte faleza mereu,
rocă dură, plină de alge.
Fâşia de plajă în zare,
nisip ars de soare.
O barcă veche şi ruptă,
pare un imens ochi de rechin.
Vuietul mării,
strigătul pescăruşului în zbor,
mirosul puternic de sare şi mâl,
nimic nu-i schimbat de milenii,
totul e mit şi divin,
doar barca ca un imens ochi de rechin,
aşteaptă să treacă alte milenii.


de Doina Elisabeta Margineanu


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Albert Marquet
Titlul: Portul Le Havre
Titlul original:
Data: 1906
Stilul:Post-impresionist
Mod de realizare: ulei
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
Albert Marquet (27 martie 1875 – 13 iunie 1947), pictor fauvist francez.
Familia l-a sprijinit inca de la inceput in cariera sa artistica. Marquet pleaca in 1890 la Paris, unde lucreaza in atelierul lui Gustave Moreau, la fel ca alti tineri artisti fovisti, si urmeaza cursurile de pictura la Ecole des Beaux-Arts. Picteaza in special peisaje, inspirate de imaginile descoperite in calatoriile sale prin Franta, remarcandu-se prin compozitii precum Quai du Louvre et Le Pont-Neuf a Paris. Intre 1894 – 1904 s-a perfectionat realizand copii la Luvru dupa lucrarile marilor maestri.
In 1898 se inscrie alaturi de Henry Matisse la scoala lui Eugène Carrière si in 1901 participa la Salon des Independants.
Duce o viata retrasa alaturi de sotia sa, Marcelle Matinet si prefera sa calatoreasca foarte mult, ajungand in Africa de Nord si plimbandu-se prin Europa. Marquet a lucrat si impreuna cu Raoul Dufy in Normandia si Le Havre. Avea sa renunte ulterior la fovism in favoarea unui stil elegant si influentat de impresionism.

Joan Miró - Siesta


Siesta

cu vârfurile degetelor de la picioare
atingi parbrizul măturat de vrăbii
ce somn chinuit ce tălpi înguste
aerul pe care îl respiri e totuşi mai rece
decât cel din faţa mea
ai şosete albe ca zăpada cârcei în pulpe
o dâră de salivă pe maxilar
mercedesul tău mă calcă pe nervi
l-ai parcat sub ulmul de o sută de ani
aici îmi iau de obicei pastilele pure mărunte
le beau cu dorna privind maicile-domnului
înfipte în scoarţă
aici mă gândesc la tonele de grâu
pe care va trebui să le importăm
tinere tu ai părul pomădat
eu mă sufoc sub coama brună
o leg cu şnurul
îmi torn apă carbogazoasă pe cap
un biceps al tău e gol celălalt nu se vede
n-aş putea să dorm niciodată
într-o poziţie atât de incomodă
seceta miroase a pompieri cu arsuri de gradul trei
vrăbiile au topaze ascuţite în guşă nu ciripesc
linişte între glezne şi rotule
cine te va trezi cine va bate
cu o monedă de aur în parbriz
tinere pe strada fântânilor arde un bazaar

de de Irina Nechit



------------------------------------------------------------------------------------------------------
Descriere tablou:
JOAN MIRO - SIESTA 1925
Este vremea pranzului, "ora mesei si a somnului" - explica Miro insusi semnificatia ciferei 12 pe care o arata ceasul solar din SIESTA. tabloul a fost pictat in vara anului 1925 la Montroing, pictorul abordeaza o tema in acelas timp mediteraneeana si supra realista : somnul ne introduce in lumea viselor. Si totusi Miro a afirmat ca niciodata nu viseaza cand doarme. Visele ii apareau in starea de veghe, ceea ce ii permitea sa picteze pe cand dormea. SIESTA este pictata in acuarela, foarte lichida, aproape transparenta. Albul panzeitranspare aproape de peste tot de sub culoarea albastra care semnifica aici nu numai cerul si marea, dar si plaja din prim-plan, sub linia subtire si oblica a litoralului. In apa, o figura mica a unei inatotoare intersecteaza cercul format de dansatoarele de sardana (dans catalan al carui figura principala este cercul) care se joaca pe tarm. Inatotoarea devine participanta la dans, nisipul si marea se amesteca, se aseamana, devin un fenomen unitar. Deasupra orizontului, vantul umfla o frunza albastra care in partea de sus se preschimba in conturul unor piscuri muntoase. In partea stanga soarele arzator arunca raze negre, se face ghem si frige. In centrul tabloului doarme o femeie, se odihnestelanga casa ei. liinile trupului, nonsalante si linistite, se confunda cu contururile casei cu fatada patratoasa in care Miro si-a asezat ochiul. In pofida ochiilor inchisi, femeia observa peisajul in care a integrat-o artistul. La fel de bine ar fi putut sa fie totusi un peisaj visat de ea la ceas canicular de pranz, candaerul tremura din cauza fierbintelii iar marea straluceste in milioane de refexe. Miro explica in anul 1959: " Ma fascineaza vederea cerului. Cand privesc luna sau soarele suspendate in imensitatea cerului, sunt profund miscat. De altfel, in tablourile mele, pot fi intalnite tot felul de forme marunte, in spati mari, pustii." Spatiul pustiu, orizontul pustiu, vaile pustii, tot ceea ce este dezgolit a exercitat intotdeauna asupra mea o impresie enorma"
----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Joan Miró
Titlul: Siesta
Titlul original: Siesta
Data: 1925
Stilul: Surealism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 144 x 113 cm
Unde se gaseste: Georges Pompidou Center, Paris, Franta

Date despre pictor:
Joan Miró (20 aprilie 1893, Barcelona – 25 decembrie 1983, Palma de Mallorca) a fost un pictor şi sculptor spaniol, influenţat de suprarealism, fără să fi aderat niciodată la această grupare. Teoriile suprarealiste îi întăresc convingerea în necesitatea libertăţii artistice, va rămâne un creator multidimensional şi multilateral: pictează, dar şi sculptează şi stăpâneşte în aceiaşi măsură tehnica ceramicei. Forme frumoase şi stranii, păsări şi stele îl vor însoţii în fiecare zi a vieţii sale, închinate artei şi libertăţii creatoare.Joan Miró vine pe lume la 20 aprilie 1893 la Barcelona, tatăl lui este bijutier, iar bunicul din partea mamei este fabricant de mobilă. Micului Joan nu-i place şcoala, singurul lucru care îl interesează cu adevărat este desenul, desenează neobosit şi cu multă precizie. Umple caiete întregi cu schiţe după peisaje din Mallorca, desenează peşti, umbrele, flori, broaşte ţestoase, nu desenează însă niciodată chipuri omeneşti. În anul 1912 se înscrie la atelierul lui Francisco Gali, un pedagog excentric, care îl îndeamnă să picteze cu ochii acoperiţi, pentru a-şi forma memoria vizuală şi abilitatea de a recunoaşte obiectele numai după pipăit. Prima expoziţie organizată în 1918 se dovedeşte un mare eşec. În consecinţă tânărul artist îşi schimbă stilul, din acest moment pictura lui va evolua în direcţia suprarealismului.