Jules Pascin - aniversare - Femeie dormind

ANIVERSAREA PICTORULUI BULGAR JULES PASCIN

vis

păzită de dragostea mea
pierdută printre violetul-roz al cearceafurile tale
fața îți visează
viața ta adevarată plină de minciuni.

ce ai dori să-mi spui
și nu ai reușit niciodată ?

(cav)

 
 ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Suferind de depresie si alcoolism, in care-si lua ramas bun de la iubita pe care a pierdut-o, Cecile (Lucy) Vidil Krohg. In testament, Pascin si-a lasat averea impartita in mod egal intre amanta lui, Lucy Krohg si sotia lui, Hermine David.
 ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Pictor: Pictor: Jules Pascin
Titlul: Femeie dormind
Titlul original:
Data:1913
Stilul: Expresionism
Mod de realizare: acuarela
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Julius Mordecai Pincas (31 martie 1885 – 5 iunie 1930) cunoscut ca Pascin, Jules Pascin sau Prince of Montparnasse, a fost un pictor bulgar.
S-a nascut in Vidin, Bulgaria dintrun tata iudeo-spaniol si o mama sarbo-italiana. Primele lectii de arta au fost in Viena si München. A adoptat pseudonimul Pascin (o anagrama a lui Pincas) in 1905, in aceeasi perioada cand a inceput sa publice desene la Simplicissimus, o revista satirica publicata in München. In decembrie 1905 a venit in Paris, devenind parte din marea migratie artistica a orasului de la inceputul secolului al XX-lea. In 1907 Pascin a cunoscut-o pe pictorita Hermine Lionette Cartan David si a inceput o poveste de iubire, cei doi au locuit impreuna pana cand Pascin a plecat in America pe 3 octombrie 1914. Hermine David a ramas in Paris cu mama ei pana cand, la rugamintea lui Pascin, a plecat si ea in America pe 31 octombrie 1914. Pascin a trait in Statele Unite din 1914 pana in 1920, pana la sfarsitul Primului Război Mondial si a predat la Telfair Academy in Savannah, Georgia. El si Hermine au pictat in New York City, precum si in Miami, New Orleans si Cuba. Pascin s-a casatorit cu Hermine David la primaria din New York City. Martori au fost Max Weber si Maurice Sterne, ambii pictori care locuiau in New York si prieteni cu Pascin. Lui Pascin i s-a acordat cetatenia americana, insa in Franta a devenit simbolul comunitatii artistice din Montparnasse. Intotdeauna cu palaria melon, el a fost o prezenta spirituala la Le Dôme café, Le Jockey club si alte locuri des frecventate din zona societatii boeme. Pascin a vizitat Bulgaria in 1923/1924 si in alte dati. In ciuda petrecerilor constante, Pascin a creat mii de acuarele si schite, plus desene si caricaturi pe care le-a vandut la diferite ziare si reviste.
Suferind de depresie si alcoolism, in care-si lua ramas bun de la iubita pe care a pierdut-o, Cecile (Lucy) Vidil Krohg. In testament, Pascin si-a lasat averea impartita in mod egal intre amanta lui, Lucy Krohg si sotia lui, Hermine David.
In ziua funerariilor lui Pascin, 7 iunie 1930, toate galeriile din Paris au fost inchise. Mii de cunostinte din comunitatea artistica impreuna cu numerosi chelneri si barmani de la restaurantele si barurile pe care le-a frecventat, toti imbracati in negru, au mers trei mile in urma sicriului de la studioul lui de pe 36 boulevard de Clichy pana la Cimetière de Saint-Ouen. Un an mai tarziu, Pascin, care a fost inmormantat cu numele sau real de Pincas a fost mutat la Cimetière de Montparnasse.

Bogdan Ene - portret Nichita Stanescu

De dragoste 

 

Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.

Eu mă inec în lumine
si scrisnesc în crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rid,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine mă infatiseaza pe când
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
în lumea fioroasa
de sub ceresc.

de Nichita Stanescu

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

Nichita Stanescu -Bogdan Ene s-a născut în anul 1979 la Tulcea.
În anul 2004, a absolvit Universitatea Națională de Arte București, secția grafică. Este un artist polivalent: pictură, sculptură, grafică, pictură murală, caricatură.
Activitatea sa artistică se concretizează atât prin expoziții personale, cât și prin participarea la foarte multe expoziții de grup. Lucrările sale sunt expuse în colecții particulare din Norvegia, Italia, Suedia, Germania, Franta, Anglia.
Cu toate că artistul, înzestrat cu mult har, ambiție, dar și cu multă modestie nu folosește metodele artei contemporane, totuși lucrările sale ne permit accesul la intimitatea unui spațiu pe care nu l-am fi accesat niciodată.

Mihai Chiriac - Nichita Stanescu, un poet asa cum nu a mai fost

CANTEC DE DOR

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

de Nichita Stanescu

---------------------------------------------------------------------------
Nichita - desen realizat de mihai chiriac
Nichita Stanescu, un poet asa cum nu a mai fost
(2013-10-21) - desen in creion

Nichita Stanescu - aniversare - Despre renumita schiță cu lupii

Nod 1

Gemea și urla și mârâia
cu gât de lebădă întins,
gemea și urla și mârâia
lupul întins pe prima ninsoare.
De ce gemi, de ce urli, de ce mârâi,
de ce strivești sub tine florile albe de zăpadă
tu, care ai gât de lebădă, lupule,
care stai întins pe prima ninsoare
și urli și gemi și mârâi…
Pleacă, mi-a zis el,
du-te de lângă mine, mi-a zis el,
alungă-te, mi-a zis el!
Și m-am dus și am plecat
și m-am alungat
și am lăsat singur pe lup
pe lupul cu gât de lebădă
pe lupul care urla și striga și mârâia,
plin de fulgi de zăpadă,
întins pe prima ninsoare.

de Nichita Stanescu

--------------------------------------------------------------
Despre renumita schiță cu lupii care îşi muşcă unul altuia cozile în cerc, decanul Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, Corin Braga, explică:
"Nichita Stănescu era obsedat de nivelurile succesive de existenţă. Să vă dau un exemplu: frunza o vedea ca făcând parte din nivelul copacului, apoi copacul, din cel al naturii, şi tot aşa, până la un nivel superior abstract. Ei bine, lupul, pentru Nichita Stănescu, reprezenta tocmai un astfel de nivel de existenţă superior, al lumii ideilor. De altfel, când Nichita Stănescu spunea că suntem "cuprinşi de lupi", se referea la apartenenţa noastră la astfel de lumi. Acum, mai departe, lupii care îşi muşcă cozile într-un cerc sunt o reprezentare a unei ierarhii de abstracţiuni în care suntem şi noi prinşi. Mai mult, prin faptul că ierarhia e închisă, ea nu este o scară, ci un cerc, o scară care se închide şi circulă în ea însăşi, aceasta simbolizează totalitatea, întregul. Asta înseamnă desenul: un tot care circulă prin el însuşi".
Un cunoscut desen realizat de Nichita Stănescu, înfăţişând mai mulţi lupi în cerc, care-şi muşcă unul altuia cozile, a fost scos la licitaţie de o galerie de artă de Cluj. Desenul îi aparţine unui colecţionar din bucureşti şi a fost evaluat la 150-200 de euro, însă preţul de pornire la licitaţia online urmează să fie de 120 de euro, informează Ora de Cluj. Desenul a fost realizat de poetul ploieştean şi a fost folosit pentru a ilustra mai multe volume aparţinându-i acestuia

Vasily Tropinin - aniversare - O fată cu un ghiveci de trandafiri

ANIVERSAREA PICTORULUI VASILY TROPININ

trandafir

o multime oarbă si nelinistită priveste
un trandafir roz cu petalele timide.
ascuns după un alt trandafir
ascultă tăcut
simfonia inimii.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Vasily Tropinin
Titlul: O fată cu un ghiveci de trandafiri
Titlul original: Девушка с горшком роз
Data:1909
Stilul: realism
Mod de realizare: ulei pe panza
Dimensiunea: 100.7 x 100.3 cm
Unde se gaseste: Colectie privata

Date despre pictor:
Vasily Andreevich Tropinin(30 martie 1776 – 16 mai 1857)a fost un pictor romantic rus. Mare parte a vietii lui a petrecut-o ca serb; nu si-a obtinut libertatea decat la varsta de 40 de ani. Trei dintre ceele mai importante lucrari sunt portretul lui Alexander Pushkin si picturile The Lace Maker si The Gold-Embroideress.
Vasily s-a nascut ca serb al contelui Munnich in satul Korpovo din gubernia Novgorod, apoi a fost transferat la contele Morkovs ca parte din dota fiicei lui Munich. Curand a fost trimis la Saint Petersburg sa studieze meseria de cofetar. In loc sa invete aceasta meserie, Tropinin a urmat in secret lectii de desen la Academia Imperiala de Arte. In 1799, stapanul lui i-a permis lui Tropinin sa studieze la Academie ca student fara diploma(Postoronny uchenik). A luat lectii cu S. S. Schukin si a fost sprijinit de Presedintele Academiei Alexander Sergeyevich Stroganov. In 1804, lucrarea lui Tropinin ‘Boy Grieving for a Dead Bird’ a fost expusa la expozitia Academiei si a fost remarcata de tarina acelei perioade(cel mai probabil vaduva Maria Feodorovna).
La aparitia succesului sau, contele Morkov l-a rechemat pe Tropinin din St. Petersburg la mosia sa ucrainiana Kupavka. Tropinin a fost numit cofetar si lacheu. Curand stapanul s-a razgandit si i-a comandat lui Tropinin sa copieze lucrari ale pictorilor europeni si rusi si portrete ale familiei Morkov. Tropinin a pictat si biserica locala. Tropinin a petrecut aproximativ 20 de ani in Ucraina, iar multe dintre lucrarile lui din acea perioada au fost cu locuitori si viata rurala din Ucrainia. Tropinin a continuat sa lucreze si sa studieze. In 1823 la varsta de 47 de ani Tropinin a devenit in sfarsit om liber si s-a mutat in Moscova. In acelasi an a prezentat lucrarile ‘The Lace Maker’, ‘The Beggar’ si ‘The Portrait of artist Skotnikov’ la Academia Imperiala de Arte si a primit certificatul oficial de pictor (Svobodnyj Khudozhnik). In 1824 a fost ales academician.Din 1833 a condus Scoala Publica de Arta din Moscova care ulterior a devenit Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova. In 1843 a fost ales membru de onoare al Societatii de Arta din Moscova. A murit in 1857 si a fost inmormantat la cimitirul Vagankovo. Tropinin a pictat mai mult de 3.000 de portrete.
In 1969 s-a deschis in Moscova Muzeul Tropinin.