RAPSODIE BOEMA
E asta adevărata viaţă?
E asta doar o fantasmă?
Prins într-o situaţie fără ieşire,
Fără scăpare din realitate.
Deschide-ţi ochii,
Priveşte spre ceruri şi vezi
Sunt doar un biet băiat,
Nu am nevoie de milă.
Pentru că eu când vin, când plec,
Sunt când sus, când jos,
După cum bate vântul,
Chiar nu contează pentru mine.
Mama, tocmai am ucis un om
I-am pus arma la cap,
Am apăsat pe trăgaci, acum e mort.
Mama, viaţa abia a început
Dar acum m-am dus şi am renunţat la tot.
Mama, o…
Nu am vrut să te fac să plângi
Dacă mâine la ora asta nu sunt înapoi
Mergi mai departe, mergi mai departe ca şi cum nimic n-ar conta
Prea târziu, mi-a sosit timpul
Mă trec fiori pe şira spinării
Trupul mă doare tot timpul
Adio, tuturor,
Trebuie să plec,
Trebuie să vă las pe toţi în urmă şi să-nfrunt adevărul
Mama,ooo (oriunde bate vântul)
Nu vreau să mor,
Câteodată îmi doresc să nu mă fi născut niciodată
Văd o mică siluetă de om
Scaramouch, Scaramouch,vrei să dansezi fandango?
Tunete şi fulgere, mi-e foarte, foarte teamă de ele
(Galileo) Galileo (Galileo) Galileo, Galileo Figaro.
Magnifico-o-o-o-o...
Sunt doar un biet băiat, nimeni nu mă iubeşte
El e doar un biet băiat dintr-o familie săracă
Cruţaţi-i viaţa de monstruozitatea asta!
Cum am venit, aşa mă duc, mă veţi lăsa să plec?
Pentru Dumnezeu! Nu, nu,te vom lăsa să pleci!
Lăsaţi-mă să plec!
Pentru Dumnezeu! Nu, nu,te vom lăsa să pleci
Lăsaţi-l să plece!
Pentru Dumnezeu! Nu, nu, te vom lăsa să pleci
Lăsaţi-mă să plec!
(Nu te vom lăsa să pleci!)
Lăsaţi-mă să plec!
(Nu te vom lăsa să pleci!)
(Niciodată, niciodată, niciodată, niciodată)
Lăsaţi-mă să plec!
Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu
(Oh mama mia, mama mia)
Mama Mia, lasă-mă să plec!
Belzebut păstrează de-o parte un drac pentru mine, pentru mine, pentru mine!
Şi credeţi că mă puteţi lapida şi scuipa în ochi
Şi credeţi că mă puteţi iubi şi lăsa să mor
O, iubito, nu-mi poţi face asta, iubito,
Trebuie să scap, trebuie să scap de aici.
(O, da, o, da)
Chiar nimic nu contează,
Toţi îşi dau seama,
Nimic nu contează,
Nimic nu contează pentru mine.
După cum bate vântul…
versuri : formatia Queen
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Théodore Rousseau
Titlul: peisaj cu deal de la Auvergnet
Titlul original: Paysage vallonné, Auvergne
Titlul: peisaj cu deal de la Auvergnet
Titlul original: Paysage vallonné, Auvergne
Data:c.1830; Franţa
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 39 x 25 cm
Unde se gaseste:
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe panza
Dimensiunea: 39 x 25 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Théodore Rousseau (n. 15 aprilie 1812,
Paris -
d. 22 decembrie
1867, Barbizon)
a fost un pictor francez, fondator al Școlii de la Barbizon. Observator minuțios al
naturii în toate anotimpurile anului, arta lui posedă în același timp un
caracter realist,
din dorința lui de a picta natura așa cum se prezintă ea, și un caracter romantic
prin tendința de a-și identifica propria personalitate cu natura zugrăvită în
tablourile sale.
Théodore
Rousseau, fiul unui croitor, s-a născut la 15 aprilie
1812 în Paris. În copilărie a avut
probleme cu sănătatea, din această cauză a petrecut mult timp la țară. Când în 1821 se reîntoarce la Paris, ia primele lecții
de pictură. Câțiva ani mai târziu, pictează în atelierul peisagistului Rémond Rousseau. La Muzeul Louvre,
loc foarte des vizitat de el, pictează un mare număr de copii după operele
maeștrilor olandezi. Pentru că este atras în mod deosebit de pictura în plein-air,
caută teme în împrejurimile Parisului. Călătorește mult în Franța.
Vizitează, printre altele, localitățile Lyon, Royan, Overnie, locuri din Normandia
și Jura.
Tânăr
fiind, descoperă în 1827
împrejurimile pădurii Fontainebleau. Din 1833,
locuiește la Chailly, apoi se mută în 1836 la Barbizon,
unde în 1841
închiriază o casă. Tablourile sale nu au fost admise vreme îndelungată la
expozițiile anuale ale Salonului din Paris.
Reușește să expună abia în 1849.
În același an,se împrietenește cu Jean-François Millet, care îi va fi vecin la Barbizon.
În
pădurile Fontainebleau - la câțiva kilometri de Barbizon - se găsește
satul Apremont,
celebru pentru vazele pictate, create sub influența picturii sfârșitului
secolului XVIII-lea. Stejari la Apremont este unul dintre cele mai
remarcabile tablouri ale lui Rousseau. Printr-o minimă adaptare la perspectivă,
artistul obține un efect vast, spațial perfect, în ciuda lipsei detaliilor.
Pictura este realizată în contre-jour, stejarii sunt priviți dinspre
partea umbrită, iar norii de pe cerul albastru al verii sunt pictați în tonuri
foarte luminoase. Atmosfera este inundată de soare, peisajul autentic respiră
bucurie, nimic nu este pictat cu metodele tradiționale.
Tabloul
intitulat Luminiș în pădurea Fontainebleau,
amurg (vezi: Galerie) arată aproape ca negatuvul tabloului anterior.
Umbrele copacilor iau forme arhitectonice. În mijloc pătrund în spațiul deschis
razele portocalii ale luminii soarelui care apune. Rousseau redă atmosfera
amurgului utilizând cu măiestrie jocul luminilor. Este indiscutabilă influența
pictorului englez John Constable, amintind în special imaginile
din tablourile reprezentând catedrala din Salisbury.
În 1854, Rousseau devine
membru al Academiei de Arte Frumoase din Amsterdam.
Spre sfârșitul vieții, ca artist cunoscut și apreciat, este președintele
juriului la Expoziția Mondială din 1967.
Cu puțin timp după aceasta, la 22 decembrie
1867, Théodore
Rousseau moare la Barbizon. Împreună cu Jean-François Millet a fost cel mai cunoscut
pictor al Școlii de la Barbizon.