joi, 20 aprilie 2017

Dragica Micki Fortuna - Sandra Bullock

Sandra Bullock

1. Femeile sunt precum cuptoarele: au nevoie de 5 până la 15 minute ca să se încălzească.
2. Sunt conştientă de faptul că uneori pot fi enervantă.
3. Nu sunt cântăreaţă. Îmi cunosc limitele.
4. Singurul om care mi-a furat inima este fiul meu.
5. După un timp, nici nu mai ai idee ce vârstă ai, pentru că ai minţit de atâtea ori.
6. Din diferite motive, oamenii vor să vadă că eşuezi. Dar asta nu e problema ta, e problema lor.
7. Am făcut greşeli şi ştiu de ce le-am făcut, dar singură am ales acest drum; nimeni nu a făcut vreodată o alegere pentru mine.
8. Există fiinţe umane care au integritate, ştiu să tacă atunci când trebuie, cunosc imaginea de ansamblu şi nu-şi vând prietenii.
citate: Sandra Bullock


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Sandra Bullock în calea Arcimboldo este un tablou de Dragica Micki Fortuna, care a fost încărcat pe 31 octombrie 2012. Pictura are culori variind de la portocaliu pastel la cărămizie întuneric si încorporează pictură digitală, portrete.

Dragica Micki Fortuna - Michael Jackson

YOU'RE NOT ALONE

O alta zi a trecut, inca sunt singur (a)
Cum se poate asa ceva? Nu esti aici langa mine
Niciodata nu mi-ai zis "ramas-bun", cineva sa-mi spuna de ce
De ce a trebuit sa pleci, lasandu-mi lumea atat de rece?


In fiecare zi stau si ma intreb
Cum a putut dragostea sa scape?
Ceva imi sopteste in ureche si-mi zice

Ca nu esti singur (a)
Eu sunt aici pt tine
Desi esti departe
Eu sunt aici sa raman

Nu esti singur (a)
Eu sunt aici pt tine
Desi suntem departe
Esti mereu in inima mea
Nu esti singur (a)

De unul (una) singur (a), de ce, oh...
Chiar noaptea trecuta, mi s-a parut ca te aud plangand
Imi cereai sa vin, si sa te tin in bratele mele
Iti aud rugaciunile, greutatile tale le voi suporta
Dar mai intai am nevoie de mana ta, apoi pt totdeauna va putea incepe

Oh... sopteste trei cuvinte si am sa vin alergand
Zboara... si fato, stii ca am sa fiu acolo
O sa fiu acolo

Nu singur (a)
Nu esti singur (a), nu esti singur (a)...

Doar ce ai ajuns la mine baby
Dimineata, seara
Nu esti singur (a), nu singur (a)
Tu si eu, nu singur (a), oh, impreuna, impreuna...

Versuri: Michael Jackson


--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Michael Jackson În calea Arcimboldo este o bucată de opera de arta digitala prin Dragica Micki Fortuna, care a fost încărcat în data de 12 octombrie 2013. Arta digitala are culori variind de la negru la blond si incorporeaza arta digitala, pictura digitala si portrete teme de design

miercuri, 19 aprilie 2017

Fernando Botero - Cuplu dansând - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI COLUMBIAN FERNANDO BOTERO

* * *

într-o camera albă
doarme din plictiseală
imaginea unei domniţe cu părul maro
şi se visează că dansează vals
în casa iluminată festiv cu pereţii verzi
cu miros de pălărie.


(cav)



----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Fernando Botero
Titlul : Cuplu dansând
Titlul original:
Data:1982
Stilul: Naïve Art (Primitivism)
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor:
Fernando Botero (n. 19 aprilie 1932, Medellin/Columbia) este un pictor și sculptor columbian. Asemenea lui Astor Piazzolla în muzică sau lui Gabriel Garcia Márquez în literatură, Botero reprezintă în cel mai înalt grad cultura latinoamericană modernă. El însuși se definește drept „cel mai columbian dintre pictorii columbieni”. Figurile sale naive, supradimensionate în mod grotesc sunt înțelese ca simboluri ale burgheziei coloniale degenerate. Este imposibil să nu recunoști, de la prima aruncătură de privire, un tablou al lui Botero cu personajele sale floride și opulente, reprezentând în mod metaforic anumite caracteristice ale societății contemporane hipertrofice.


Pentru a umple câmpuri vaste de culoare, artistul dilată formele: oamenii și peisajele capătă dimensiuni insolite, aparent ireale, unde detaliul devine expresia maximă a volumelor. Personajele lui Botero nu reflectă nici bucurie, nici durere, au privirea pierdută în gol și sunt imobile, parcă ar fi reprezentări sculpturale. Când pastișează artiști clasici, ca Velasquez sau Caravaggio, tablourile lui sunt executate în spirit de frondă, până la caricatură, ca „Mona Lisa” după Leonardo da Vinci.
Fernando Botero s-a născut la 19 aprilie 1932 în Medellin, oraș din Columbia (America de Sud). La vârsta de 12 ani, un unchi al lui îl înscrie la o școală de toreadori, unde rămâne timp de doi ani. Începând din anul 1948, publică ilustrații pentru ziarul „El Colombiano” din Medellin.
Frecventează cafeneaua „Automatica”, unde ia contact cu avangarda artistică columbiană, printre care scriitorul Jorge Zalamea. Se mută mai târziu la Bogota, apoi, în 1951, pleacă în Europa, la Paris și se dedică studiului vechilor maeștri.
Între 1953 și 1954 călătorește în Spania și Italia, copiind operele unor pictori ca Giotto sau Andrea del Castagno, un exercițiu de expresie figurativă care va rămâne totdeauna prezentă în creațiile sale ulterioare. În 1966 se stabilește în New York (Long Island) și se angajează într-o muncă acerbă, încercând mai ales să dezvolte influența tot mai puternică, exercitată asupra sa de pictura lui Rubens. Tot în acest timp inițiază primele lucrări de sculptură.
În 1977, la „Muzeul Zea” din Medellin se inaugurează o sală „Pedro Botero” cu șaisprezece opere, în memoria fiului său mort într-un accident. Temele sale devin tot mai variate, stilul rămâne însă neschimbat. Expozițiile din Germania (1986) și Statele Unite înregistrează mult succes, săptămânalul american „Time” îi consacră o cronică elogioasă.
Călătorește neîntrerupt între New York, Columbia și Europa, organizând expoziții personale de pictură și sculptură în New York, Bogota, Elveția și Orientul Mijlociu. Stilul lui Botero se afirmă și se definitivează, realizând o sinteză dorită, începând cu lucrările de debut. Operele sale sunt achiziționate de cele mai importante muzee de artă modernă din lume sau de colecționari particulari.
 

Charles Théophile Angrand - Staţia de tren la ieşirea din Paris - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI CHARLES THEOPHILE ANGRAND

Prin gările cu firme-albastre

Tristeţea trenului ce pleacă
Noi n-am trâit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!...


Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Şi setea noilor senzaţii,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantaţii
De mătrăgună şi cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Şi gările cu firme-albastre!...

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbeşte,
Şi-n forţa aburilor cântă
Viteza roţilor ce creşte...

Doar trenul singur se frământă,
El singur urcă
Şi coboară -
Reptilă neagră ce-mprumută
Aripi de liliac ce zboară
Şi glas de cobe ce-nspăimântă!...
Doar trenul singur se-nfioară
De-atâta veşnică povară.
El singur poartă mai departe
Pachetele-omeneşti, culcate
Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
Pe bănci de pluş capitonate!...

Doar trenul suferă ofensa
Sclaviei negrilor "ad-hoc",
Ce poartă-n lectici mai departe
Pe cei născuţi să stea pe loc...

El singur,
El,
Şi numai trenul,
Creează-n urma lui distanţa
Monotonia
Şi refrenul
Din care ne-adăpăm speranţa
Toţi călătorii spre mai bine...

Şi numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul ştie-anume cine
Şi câţi din cei plecaţi aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!...

de Ion Minulescu


----------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Charles Théophile Angrand
Titlul : Staţia de tren la ieşirea din Paris
Titlul original:
Data:1886
Stilul: Divizionism
Mod de realizare:ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:


Date despre pictor:
Charles Théophile Angrand (19 aprilie 1854 – 1 aprilie 1926) a fost un pictor neo-impresionist francez .
Charles Angrand s-a nascut in Criquetot-sur-Ouville din Normandia. A practicat la inceput pointilismul, insa fiind prieten cu Georges-Pierre Seurat si Paul Signac el a fost influentat de neo-impresionism si contrastele puternice si de nuantele de culoare in lucrarile de mai tarziu.Unul dintre fondatorii Salon des Indépendants, a fost si profesor la Lycée Chaptal in Paris. A murit in Rouen.

Grigoriv Grigoryevich Myasoyedov - Dimineaţă de toamnă - aniversare


* * *

ştiu

eşti îndrăgostită de această pădure
în care se cântă şansonete
de către cintezoi privighetori.

are un farmec aparte.

am trecut şi eu
prin această pădure minunată
căutându-te
dar nu am avut noroc să te întâlnesc.

(cav)




-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Grigoriv Grigoryevich Myasoyedov
Titlul: Dimineaţă de toamnă
Titlul original: Осеннее утро
Data: 1893 - Rusia Federală
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiune:
Unde se găseşte:

Date despre Pictor:

Grigoriy Grigoryevich Myasoyedov (in rusa: Григория Григорьевича Мясоедова) (19 aprilie 1834 – 30 decembrie 1911) a fost un pictor si gravor rus, unul dintre principalii reprezentanti ai gruparii artistice Peredvizhniki.
Myasoyedov s-a nascut in colonia Pankovo, pe teritoriul guberniei Oryol ori Tula, fiul unui mic mosier.
Myasoyedov a frecventat cursurile Academiei de Arte din Saint Petersburg  intre 1853-63. A vizitat Franta, Germania, Spania si Italia, dar de la inceput a locuit in Saint Petersburg. Ultimele sale zile le-a petrecut pe mosia sa Pavlenki la Poltava.