SCARA LUI IACOV
Eu umblu prin lume ca prin pădure -
pe mâini şi picioare.
Frunza din pom, iată, cade
în suflet frică trezindu-mi.
Pictez toate astea, învăluite de vis
ninsoarea acoperă codrul - tabloul meu
priveliştea din cealaltă parte
unde
mă aflu deja de ani îndelungaţi.
Şi aştept să fiu îmbrăţişat de minuni nepământene
ce mi-ar încălzi inima, spaima mi-ar goni.
Tu înfăţişează-Te, eu Te aştept - de pretutindeni.
Şi ţinându-ne de mâini, ah,
vom zbura împreună, urcând scara lui Iacov.
versuri : Marc Chagall
--------------------------------------------------------------------------------------
Marc Chagall - Scara lui Iacov
“Si a visat ca era o scara sprijinita pe pamint, care cu virful atingea cerul: iar ingerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe ea (Geneza 28, 12)”…Iacov tocmai plecase din casa parinteasca de furia fratelui sau Esau. Si asezindu-se sa se odihneasca cu capul pe o piatra, a adormit si a visat un vis ciudat.
Iata unul din episoadele biblice care a inspirat multi artisti plastici. Scara lui Iacov, visul lui, lupta cu ingerul capata semnificatii religioase, morale si, foarte adesea, simbolice. Potrivit viziunii interpretative, descoperim variante mistice, filozofice, poetice… Gasim subiectul in fresce murale medievale, in opera unor maestri ca Rembrandt, in biblia bogat ilustrata de Chagall si in lucrarile a foarte numerosi pictori contemporani. Picturile sint uneori reprezentari iconografice, alteori permit largi paralelisme interpretative. Scara sugereaza evolutia vietii biologice si spirituale, sau semnifica viata ca o lupta perpetua. Treptele sint emblematice: urcari si coboriri (sau prabusiri). In traditiile spirituale se subliniaza valentele simbolice ale scarii ca model pentru ascensiune, progres, perfectionare.
În ceea ce îl priveşte pe Chagall-poetul, a scris atât în limba rusă cât şi în idiş. Pentru el versurile constituiau ceva foarte personal, ca nişte note de jurnal lirico-filosofic. Textele respective au fost publicate sporadic, în special la insistenţa prietenilor. Primele experienţe prozodice sunt datate cu anul 1900, încercări pe care ar fi dorit să i le arate lui Aleksandr Blok, însă nu avu suficient curaj să o facă.
De o certă originalitate, pătrunse de înţelepciune biblică, versurile oferă cifrul pentru mai multe tablouri ale lui Chagall. Unul din exegeţi, D. Simanovici, considera că: "Nimeni altul nu a apropiat atât de firesc pictura de poezie, precum Chagall. Deoarece nimeni nu a apelat atât de temerar la hiperbolă şi metaforă, spre a înfăţişa, încălcând legitatea gravitaţiei terestre, aspiraţiile sufletului uman, calităţile şi particularităţile sale. El a creat propriul limbaj poetic, propriul sistem de simboluri, semne, lumea sa - în lumea tuturor, în propria sa biografie". Aidoma picturilor, şi versurile lui Chagall abundă în enigme, rebusuri, alegorii, iluzii, aspiraţii... La timpul respectiv, această poezie s-a bucurat de înaltele aprecieri ale lui Esenin, Ahmatova, Maiakovski, acesta din urmă fiind cunoscut şi ca un critic tranşant al creaţiei altor confraţi. Autorul Misteriumului Buf avea să spună: "Marc Chagall e un poet al picturii şi graficii, poet care pictează cu culorile inimii sale poeme..."
Prin creaţia sa poetică, Chagall este interesant, bineînţeles, şi în contextul celorlalţi avangardişti ai penelului care au scris versuri: Malevici, Kandinski, Rozanova, Guro, Larionov, Filonov ş. a.
Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.
Eu umblu prin lume ca prin pădure -
pe mâini şi picioare.
Frunza din pom, iată, cade
în suflet frică trezindu-mi.
Pictez toate astea, învăluite de vis
ninsoarea acoperă codrul - tabloul meu
priveliştea din cealaltă parte
unde
mă aflu deja de ani îndelungaţi.
Şi aştept să fiu îmbrăţişat de minuni nepământene
ce mi-ar încălzi inima, spaima mi-ar goni.
Tu înfăţişează-Te, eu Te aştept - de pretutindeni.
Şi ţinându-ne de mâini, ah,
vom zbura împreună, urcând scara lui Iacov.
versuri : Marc Chagall
Marc Chagall - Scara lui Iacov
“Si a visat ca era o scara sprijinita pe pamint, care cu virful atingea cerul: iar ingerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe ea (Geneza 28, 12)”…Iacov tocmai plecase din casa parinteasca de furia fratelui sau Esau. Si asezindu-se sa se odihneasca cu capul pe o piatra, a adormit si a visat un vis ciudat.
Iata unul din episoadele biblice care a inspirat multi artisti plastici. Scara lui Iacov, visul lui, lupta cu ingerul capata semnificatii religioase, morale si, foarte adesea, simbolice. Potrivit viziunii interpretative, descoperim variante mistice, filozofice, poetice… Gasim subiectul in fresce murale medievale, in opera unor maestri ca Rembrandt, in biblia bogat ilustrata de Chagall si in lucrarile a foarte numerosi pictori contemporani. Picturile sint uneori reprezentari iconografice, alteori permit largi paralelisme interpretative. Scara sugereaza evolutia vietii biologice si spirituale, sau semnifica viata ca o lupta perpetua. Treptele sint emblematice: urcari si coboriri (sau prabusiri). In traditiile spirituale se subliniaza valentele simbolice ale scarii ca model pentru ascensiune, progres, perfectionare.
În ceea ce îl priveşte pe Chagall-poetul, a scris atât în limba rusă cât şi în idiş. Pentru el versurile constituiau ceva foarte personal, ca nişte note de jurnal lirico-filosofic. Textele respective au fost publicate sporadic, în special la insistenţa prietenilor. Primele experienţe prozodice sunt datate cu anul 1900, încercări pe care ar fi dorit să i le arate lui Aleksandr Blok, însă nu avu suficient curaj să o facă.
De o certă originalitate, pătrunse de înţelepciune biblică, versurile oferă cifrul pentru mai multe tablouri ale lui Chagall. Unul din exegeţi, D. Simanovici, considera că: "Nimeni altul nu a apropiat atât de firesc pictura de poezie, precum Chagall. Deoarece nimeni nu a apelat atât de temerar la hiperbolă şi metaforă, spre a înfăţişa, încălcând legitatea gravitaţiei terestre, aspiraţiile sufletului uman, calităţile şi particularităţile sale. El a creat propriul limbaj poetic, propriul sistem de simboluri, semne, lumea sa - în lumea tuturor, în propria sa biografie". Aidoma picturilor, şi versurile lui Chagall abundă în enigme, rebusuri, alegorii, iluzii, aspiraţii... La timpul respectiv, această poezie s-a bucurat de înaltele aprecieri ale lui Esenin, Ahmatova, Maiakovski, acesta din urmă fiind cunoscut şi ca un critic tranşant al creaţiei altor confraţi. Autorul Misteriumului Buf avea să spună: "Marc Chagall e un poet al picturii şi graficii, poet care pictează cu culorile inimii sale poeme..."
Prin creaţia sa poetică, Chagall este interesant, bineînţeles, şi în contextul celorlalţi avangardişti ai penelului care au scris versuri: Malevici, Kandinski, Rozanova, Guro, Larionov, Filonov ş. a.
Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk, Belarus - d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence, Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.
