Pădurea devenea tot mai deasă. Tulpinile
roşietice – tot mai groase. Tufişurile –
tot mai somptuoase. Văzduhul – tot mai
puzderie. Până la urmă se văzu
nevoit să păşească direct pe ciuperci.
Omului îi venea tot mai greu
să păşească, strecurându-se, dar
fără-a luneca. Însă el mergea şi
repeta tot mai repede, mai repede
una şi aceeaşi frază:
Rănile se cicatrizează.
Vopselele învie.
În stânga şi ceva mai în spate mergea
soţia sa. De fiecare dată când bărbatul
îşi rostea fraza, ea spunea
foarte convinsă, deschizând
puternic sunetul „r”:
Extrrrem de prrractic.
versuri: Wassily Kandinsky
-------------------------------------------------------------------------
Wassily Kandinsky - margine de pădure
Data: 1903; Munich / Monaco, Germany
Stilul: Post-Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 32.8 x 23.8 cm
Colectie privata
Vasili KANDINSKI (1866–1944)
S-a născut în familia unui comerciant de ceaiuri ce descindea din spiţa celor trimişi de regimul ţarist la ocnă în Siberia. În 1871, familia Kandinski se stabileşte la Odessa, unde Vasili absolvă gimnaziul clasic, mai făcând şi studii de arte plastice, muzică. Urmează dreptul la Universitatea din Moscova (1886 – 1892). Peste un an îşi susţine disertaţia „Despre legităţile retribuirii muncii”, peste alţi trei ani plecând la München, unde studiază arta plastică. Aici face cunoştinţă cu elveţianul Paul Klee, viitorul său prieten şi camarad întru creaţie. Călătoreşte mult prin Europa şi Africa de Nord (1903 – 1907). Intră organic în boema moderniştilor germani. După revoluţia bolşevică din Rusia, deţine funcţii înalte la Comisariatul Învăţământului, însă în 1921 se reîntoarce în Germania. În 1937, pânzele sale şi ale altor pictori-avangardişti sunt vernisate la expoziţia inspirată de Hitler, intitulată apocaliptic „Artă degenerată”. Kandinski solicită cetăţenia franceză, locuind la Paris. Cântul său de lebădă ar fi fost, presupun exegeţii, lucrările executate în aşa-numita tehnică a „abstracţiunilor biomorfe” – „Curba dominantă”, 1936; „Compoziţia 10”, 1939; „În jurul cercului”, 1940; „Dublu acord”, 1942, – denumiri de opere picturale care s-ar potrivi perfect şi ca titluri ale unor cărţi de poezie. Nimic surprinzător, deoarece Vasili Kandinski a fost nu doar un extraordinar creator-novator în artele plastice – pictor, acuarelist, gravor – dramaturg, teoretician al artei, moralist ortodox – ci şi unul din cei mai originali poeţi ai începutului de secol XX. Aproape toate versurile sale au fost inserate într-un album, la care a lucrat în perioada anilor 1908-1911. Prima variantă de lucru a fost una rusească, numită „Sunetele”, pe care intenţiona s-o editeze la Odessa. Însă a se realiza în faptă editorială i-a fost dat doar variantei germane, „Klonge”, apărută la München, la sfârşitul anului 1912.
Traducere şi prezentare de Leo BUTNARU
tot mai somptuoase. Văzduhul – tot mai
puzderie. Până la urmă se văzu
nevoit să păşească direct pe ciuperci.
Omului îi venea tot mai greu
să păşească, strecurându-se, dar
fără-a luneca. Însă el mergea şi
repeta tot mai repede, mai repede
una şi aceeaşi frază:
Rănile se cicatrizează.
Vopselele învie.
În stânga şi ceva mai în spate mergea
soţia sa. De fiecare dată când bărbatul
îşi rostea fraza, ea spunea
foarte convinsă, deschizând
puternic sunetul „r”:
Extrrrem de prrractic.
versuri: Wassily Kandinsky
-------------------------------------------------------------------------
Wassily Kandinsky - margine de pădure
Data: 1903; Munich / Monaco, Germany
Stilul: Post-Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 32.8 x 23.8 cm
Colectie privata
Vasili KANDINSKI (1866–1944)
S-a născut în familia unui comerciant de ceaiuri ce descindea din spiţa celor trimişi de regimul ţarist la ocnă în Siberia. În 1871, familia Kandinski se stabileşte la Odessa, unde Vasili absolvă gimnaziul clasic, mai făcând şi studii de arte plastice, muzică. Urmează dreptul la Universitatea din Moscova (1886 – 1892). Peste un an îşi susţine disertaţia „Despre legităţile retribuirii muncii”, peste alţi trei ani plecând la München, unde studiază arta plastică. Aici face cunoştinţă cu elveţianul Paul Klee, viitorul său prieten şi camarad întru creaţie. Călătoreşte mult prin Europa şi Africa de Nord (1903 – 1907). Intră organic în boema moderniştilor germani. După revoluţia bolşevică din Rusia, deţine funcţii înalte la Comisariatul Învăţământului, însă în 1921 se reîntoarce în Germania. În 1937, pânzele sale şi ale altor pictori-avangardişti sunt vernisate la expoziţia inspirată de Hitler, intitulată apocaliptic „Artă degenerată”. Kandinski solicită cetăţenia franceză, locuind la Paris. Cântul său de lebădă ar fi fost, presupun exegeţii, lucrările executate în aşa-numita tehnică a „abstracţiunilor biomorfe” – „Curba dominantă”, 1936; „Compoziţia 10”, 1939; „În jurul cercului”, 1940; „Dublu acord”, 1942, – denumiri de opere picturale care s-ar potrivi perfect şi ca titluri ale unor cărţi de poezie. Nimic surprinzător, deoarece Vasili Kandinski a fost nu doar un extraordinar creator-novator în artele plastice – pictor, acuarelist, gravor – dramaturg, teoretician al artei, moralist ortodox – ci şi unul din cei mai originali poeţi ai începutului de secol XX. Aproape toate versurile sale au fost inserate într-un album, la care a lucrat în perioada anilor 1908-1911. Prima variantă de lucru a fost una rusească, numită „Sunetele”, pe care intenţiona s-o editeze la Odessa. Însă a se realiza în faptă editorială i-a fost dat doar variantei germane, „Klonge”, apărută la München, la sfârşitul anului 1912.
Traducere şi prezentare de Leo BUTNARU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu