Capricile lui Marin Sorescu

La lilieci

Stateam in sala de curs si priveam la tabla, si nu intelegeam nimic.
In principio: unde nu-i nimic de vazut, observatorul se concentreaza asupra diferentelor.
Vedeam doar scaune, femei,semn bun ajungeam in rai. Si cum ma uitam eu, asa, la toate semnele de intrebare, traiam o romantica idila cu o stea de cinema, care a coborat de pe tabla special pentru mine, la fel ca in Trandafirul rosu din Cairo.
- Daca nu cer prea mult, vreau sa te intreb ceva.
A inceput sa ma intrebe de Eminescu (sigur este Veronica), Shakespeare, Actori, Adam, de Contabilitate (asta sigur vrea bani), de Marin a lui Patru (cu ce-o fi momit-o?), de Seneca...
De doua ori, Doamne am incercat s-o opresc, sa facem cunostinta. Nu am reusit.
Mai aveam inca multe sa ne spunem, dar ne-am intalnit cu un melc pe o fata de masa.
M-am trezint. In stanga, in dreapta, scaune goale. Tabla plina cu si mai multe semne de intrebare.
Lac de sudoare mi-am zis, ce frumos a murit sufletul meu, peste zi, intr-o sala plina de scaune goale.

PS.
- Domnu' profesor ce scrie acolo sus dupa munte?,
Se mi ra mi da ...!
(
cav)

-------------------------------------------------------------------------
HOROSCOPUL DE AZI
Capricile lui Marin Sorescu