Anne Vallayer-Coster - Vas cu flori , bustul Florei

* * *

florile înmuguresc pe lîngă

cărțile mele uitate pe masă

cu-o seară înainte.

trezind amintirile

dimineața

fructele vor să devină flori

cufundate între sînii tăi

la fel ca violetele.

(cav)

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Anne Vallayer-Coster

Titlul: Vas cu flori cu bustul Florei

Titlul original:

Data :1774

Stilul: Rococo

Mod de realizare: Ulei pe panză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Anne Vallayer-Coster (21 decembrie 1744 – 28 februarie 1818) a fost o pictoriță franceză. Renumita de la o varsta tanara, a cunoscut faima si recunoastere in cariera, fiind admisa la Académie Royale de Peinture et de Sculpture in 1770, la varsta de 26 de ani.

In ciuda reputatiei negative pe care o avea natura statica in acea perioada, Vallayer-Coster a dezvoltat indemanare, in special in redarea florilor, curand atragand atentia colectionarilor de arta si a celorlalti artisti. Talentul ei “precoce si recenziile entuziasmate” au atras atentia curtii, iar Marie Antoinette a manifestat un interes special pentru picturile lui Vallayer-Coster.

Nascuta in 1744 la Bièvre pe malurile Senei in Franta, Vallayer-Coster a fost una dintre cele patru fiice ale bijutierului familiei regale la Gobelines. In 1754, tatal Anne si-a mutat familia la Paris. Se pare ca Anne Vallayer-Coster nu a intrat in studioul vreunui pictor profesionist, insa a invatat dintro varietate de surse, inclusiv de la tatal ei, de la specialista in botanica Madeleine Basseport, precum si renumitul pictor marin Joseph Vernet.

Pe la 26 de ani, Vallayer-Coster nu avea inca un nume si nici un sponsor, ceea ce era un motiv de ingrijorare pentru ea. Fara tragere de inima, ea a trimis doua dintre naturile statice (‘The Attributes of Painting’ si ‘The Attributes of Music’) la Académie Royale de Peinture et de Sculpture, ca piese de receptie in 1770. In unanimitate a fost aleasa in Royal Académie dupa ce onorabilii academicieni i-au vazut picturile, devenind astfel una dintre cele patru femei acceptate in Académie inainte de Revolutia franceza.Acest moment de succes a fost insa umbrit de moartea tatalui ei. Imediat dupa aceea, mama ei a preluat afacerile familiei, iar Anne a continuat sa lucreze pentru a-si sprijini familia. Vallayer-Coster si-a expus primele naturi statice cu flori in 1775, iar dupa patru ani a inceput sa se bucure de protectia Mariei Antoinette. Cu legaturile ei de la Curte si presiuni din partea Mariei Antoinette, ea a primit spatiu la Louvre in 1781, ceea ce era neobisnuit pentru femeile artiste. In scurt timp dupa aceea, in prezenta Mariei Antoinette la curtea de la Versailles, ea s-a casatorit cu Jean-Pierre Silvestre Coster, un avocat instarit, parlamentar si membru respectat al unei familii puternice din Lorraine. Cu aceste titluri a venit si cel mai inalt rang al burgheziei, nobletea robei.

A primit recunoasterea timpurie a carierei dupa ce a fost aleasa ca membru asociat si cu drepturi depline al Royal Académie in 1770. Strategiile ei in initierea si sustinerea carierei sale profesionale au fost stralucitoare. Ea a fost exceptionala in calitatea de membru al Academiei in reusita unei cariere profesionale remarcabila la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand exista o rezistenta fata de femei in sfera publica si Académie. Vallayer-Coster nu a avut doar imaginea unei artiste virtuoase, dar si cea de diplomat si negociator priceput, constienta atat de interesul potential al patronilor cat si al sau, o pozitie neobisnuita pentru un artist femeie.

Ralph Earl - Mrs. Alexander Hamilton - aniversare

SĂRBĂTORIREA PICTORULUI RALPH EARL

O scrisoare de dragoste
Tot ceea ce-mi doresc de la tine
e atît de putin în fond
pentru că, în fond, e totul,

ca un cîine ce trece, o colină,
nimicurile astea cotidiene,
spicul si părul si două turte,
mireasma trupului tău,
ceea ce spui despre un lucru oarecare,
împreună cu mine sau împotriva mea,

toate astea înseamnă atît de putin
si mi le doresc de la tine pentru că te iubesc.

să privesti dincolo de mine
să mă iubesti cu violenta nepăsare
a diminetii, tipătul
din clipa cînd mi te dăruiesti să lumineze
chipul unui sef de birou,

iar plăcerea pe care-o inventăm împreună
să fie un alt semn al libertătii.

de Julio Cortázar

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Ralph Earl
Titlul: Mrs. Alexander Hamilton
Titlul original: Mrs. Alexander Hamilton
Data :1787
Stilul: Rococo
Mod de realizare: Ulei pe panză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Ralph Earl (11 mai 1751 - 16 august 1801) a fost un pictor american cunoscut pentru portretele sale, dintre care cel puțin 183 pot fi documentate. El a pictat, de asemenea, șase peisaje, inclusiv un afișaj panoramic al cascadelor din Niagara .

Albert Samuel Anker - Kinderfrühstück

Basmele

Îndărătul cerului

dorm basmele

Cine cunoaște drumul

cine deține cheia

cine le trezește

Noi copii

le așteptăm

de Rose Ausländer

----------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Albert Samuel Anker

Titlul:Kinderfrühstück

Titlul original: Kinderfrühstück

Data :1879

Stilul: Realism

Mod de realizare: Ulei pe panză

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Albert Samuel Anker (1 aprilie 1831 – 16 iulie 1910) a fost un pictor si ilustrator elvetian considerat „pictor national” al Elvetiei datorita descrierilor sale populare ale vietii rurale elvetiene din secolul al XIX-lea. Nascut in Ins ca fiul al veterinarului Samuel Anker, Anker a frecventat scoala in Neuchâtel, unde el si Auguste Bachelin, ulterior coleg artist, au luat lectii de desen cu Louis Wallinger in 1845–48. In 1849–51, el a urmat cursurile la Gimnaziul Kirchenfeld (de) din Berna, absolvind cu Matura(diploma de maturitate). Dupa aceea a studiat teologia, incepand in 1851 in Bernasi continuind la universitatea din Halle, Germania. Insa in Germania a fost inspirat de marile colectiii de arta, iar in 1854 si-a convins tatal sa fie de acord sa urmeze o cariera artistica.

Anker s-a mutat in Paris, unde a studiat cu Charles Gleyre si a urmat cursurile École nationale supérieure des Beaux-Arts in 1855–60. Si-a instalat un studio in atticul casei parintilor lui si a participat in mod regulat in expozitii din Elvetia si in Paris. Anker s-a casatorit cu Anna Rüfli in 1864, si au avut sase copii; cei patru copii care n-au murit in frageda copilarie – Louise, Marie, Maurice si Cécile – apar in cateva dintre picturile lui Anker. In 1866, el a castigat o medalie de aur la Salonul din Paris pentru lucrarile „Schlafendes Mädchen im Walde” (1865) si „Schreibunterricht” (1865); in 1878 a fost facut cavaler al Légion d’honneur. In 1870–74 a devenit membru al Marelui Consiliu din Berna, unde a sustinut constructia muzeului Kunstmuseum din Berna.

Aparte de obisnuitele sale stationari de iarna in Paris, Anker a calatorit frecvent in Italia si alte tari europene. In 1889–93 si 1895–98 a fost membru al Comisiei Federale Elvetiena de Arta, iar in 1900 a primit titlul de doctor onorific al Universitatii din Berna. Un infarct in 1901 i-a redus capacitatea de lucru. Doar dupa moartea lui in 1910 a fost prima expozitie dedicata lui, tinuta la Musée d’art et d’histoire din Neuchâtel.

Jean-Léon Gérôme - Pygmalion și Galatea - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JEAN-LEON GEROME

Galateea

Forma Ta o sculptez cu dalta gândului,
Cu pasiune îţi pătrund conturul
Dragostea netezeşte orice asperitate
Reflexiile luminii acordează culorile

Şi cu palmele doar mărunţesc
Grăunţele de aur din piatra mea.
Devii măsura viselor mele

Eu nu te creez – tu mereu ai fost
Ideie de frumos – creaţie a binelui.
Veşnică Monadă. Tu ai trezit
Pygmalion-ul adormit din mine.

de Zofia Walas

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Jean-Léon Gérôme
Titlul: Pygmalion și Galatea
Titlul original: Pygmalion and Galatea
Data : ca. 1890
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panză
Dimensiunea: 35 x 27 in. (88.9 x 68.6 cm)
Unde se gaseste: Gift of Louis C. Raegner, 1927
Jean-Léon Gérôme (11 mai 1824 – 10 ianuarie 1904), pictor si sculptor francez apartinand Academicului. A pictat subiecte istorice, din mitologia greaca, Orientalism, portrete si alte subiecte, aducand traditia picturii academice la un varf artistic.
Jean-Léon Gérôme s-a nascut la Vesoul (Haute-Saône). A plecat in Paris in 1840 si a studiat cu Paul Delaroche, pe care l-a insotit in Italia (1843–1844). A vizitat Florenta, Roma, Vatican si Pompeii, insa a fost mai atras de natura. Imbolnavindu-se de febra, el a fost fortat sa se reintoarca la Paris in 1844. la reintoarcere, ca si multi alti studenti ai lui Delaroche, a intrat in atelierul lui Charles Gleyre si a studiat acolo pentru o scurta perioada de timp. Apoi a urmat studiile la Ecole des Beaux-Arts. In 1846 a incercat sa intre la prestigioasa Prix de Rome, insa a picat in etapa finala deoarece desenul figurilor era inadecvat.
A incercat sa-si imbuntateasca stilul pictand „The Cockfight” (1846), un exercitiu academic care reprezinta un nud de tanar barbat si o fata intrun voal si doi cocosi care se bat avand in fundal golful Neaplole. A trimis aceasta pictura la Salonul din 1847, unde a castigat medalia a treia. Aceasta lucrare a fost considerata simbolul miscarii artistice Neo-Grec care s-a nascut in studioul lui Gleyre (Henri-Pierre Picou (1824–1895) si Jean-Louis Hamon).

Alfred Émile Léopold Stevens - La tara - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ALFRED EMILE LEOPOLD STEVENS

Cel mai frumos

Mă refugiez
sub cupola ta magică
dragoste
În răsuflarea pădurii
unde tăișul ierbii
se-nclină
Pentru că
nu există ceva mai frumos

de Rose Ausländer

----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Alfred Émile Léopold Stevens
Titlul: La tara
Titlul original:
Data : 1867
Stilul: Romanticism
Mod de realizare: Ulei pe panză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Alfred Émile Léopold Stevens(11 mai 1823 – 24 august 1906) a fost un pictor belgian.
Alfred Stevens s-a nascut in Bruxelles. A venit dintro familie de artisti:fratele mai mare, Joseph (1816-1892) si fiul sau Léopold (1866–1935) au fost pictori, alt frate de-al lui, Arthur (1825–99) a fost dealer de arta si critic. Tatal lui, care a luptat in razboaiele napoleonice in armata lui William I al Olandei, a fost un coectionar de arta care detinea cateva acuarele de Eugène Delacroix, printre altele. Parintii mamei lui aveau Café de l’Amitié din Bruxelles, un loc de intalnire pentru politicieni, scriitori si artisti.
Dupa moartea tatalui sau in 1837, Stevens a plecat sa studieze la Académie Royale des Beaux-Arts din Bruxelles, unde l-a cunoscut pe François Navez, pictor neo-clasic si studentul lui Jacques-Louis David care i-a fost director si un vechi prieten cu bunicul lui Stevens. In 1843, Stevens a plecat la Paris, langa fratele sau Joseph care se afla deja acolo. A fost admis la École des Beaux-Arts, cea mai importanta scoala de arta din Paris. Desi se spunea ca a devenit studentul directorului sau Jean Auguste Dominique Ingres, aceasta e prea putin probabil.La fel ca prietenul sau, pictorul belgian Florent Joseph Marie Willems (1823-1905) cu care a stat in Paris, Stevens a studiat cu atentie lucrarile unor pictori ca Gerard ter Borch si Gabriel Metsu.
Lucrarile lui Stevens au devenit cunoscute publicului pentru prima oara in 1851, cand trei dintre picturile lui au fost admise la Salonul din Bruxelles. A castigat premiul al treilea la Salonul din Paris in 1853 si premiul al doilea la Expozitia Universala din Paris in 1855. Lucrarea lui, „Ce qu’on appelle le vagabondage [What is called vagrancy]” (Musée d’Orsay, Paris) a a tras atentia lui Napoleon III care, dupa ce a vazut scena din pictura, a ordonat ca soldatii sa nu mai fie folositi la adunarea saracilor de pe strazi. In 1857, Stevens a facut prima sa vanzare importanta la un colectionar privat, cand „Consolation” a fost cumparata cu 6.000 de franci de catre colectionarul si dealerul de arta din Berlin, Ravéné. In acelasi timp, el si fratele lui deveneau parte a lumii artei din Paris, cunoscand oameni ca fratii Goncourt, Théophile Gautier si Alexandre Dumas la saloanele printesei Mathilde, precum si in popularele cafenele. In 1858, Stevens s-a casatorit cu Marie Blanc, care venea dintro familie bogata belgiana si vechi prieteni cu familia Stevens. Eugène Delacroix a fost martor la ceremonia de nunta. In 1863 a primit Legiunea de Onoare (Chevalier) de la guvernul belgian. In 1867 a castigat premiul intai la Expozitia Universala din Paris, unde el si Jan August Hendrik Leys au fost starurile sectiunii belgiene. Printre prietenii lui s-au numarat Édouard Manet, Edgar Degas, Charles Baudelaire, Berthe Morisot, James Abbott McNeill Whistler, Frédéric Bazille si Puvis de Chavannes si era un obisnuit al grupului care se aduna la Café Guerbois din Paris.
Stevens a luptat pentru Franta in timpul asediului Parisului in razboiul franco-prusac, insa s-a reintors in Belgia cu sotia si familia sa inainte de Comuna din Paris. S-au reintors dupa razboi, iar Stevens a continuat sa aiba succes. In 1875, el a cumparat o casa mare cu gradina in Paris pen rue des Martyrs, care a aparut in picturile lui cat si ale altor artisti, inclusiv in „The Croquet Party” (Städel Museum, Frankfurt am Main) a lui Edouard Manet din anul 1873.In 1878 a fost facut comandant al Legiunii de Onoare si a castigat inca un premiu intai la Salon.
In ciuda unor considerabile castiguri in urma vanzarii picturilor sale, Stevens a constatat ca o combinatie proasta in investitii si cheltuieli excesive pot cauza mari dificultati financiare. Stevens a inceput sa ia studenti privati, inclusiv pe Sarah Bernhardt, care i-a devenit o prietena foarte apropiata, precum si pe William Merritt Chase.
Singura importanta lucrare pe care a pictat-o in a doua parte a carierei sale este monumentala Panorama du Siècle, 1789-1889, pe care a pictat-o impreuna cu Henri Gervex. Stevens a pictat femeile si detaliile, iar Gervex a pictat barbatii, cu ajutorul a 15 asistenti. Lucrarea a fost primita cu interes la Expozitia Internationala tinuta in Paris in 1889. In 1895 s-a deschis o mare expozitie cu lucrarile lui in Brussels. In 1900, Stevens a fost onorat de Ecole des Beaux-Arts din Paris cu prima expozitie retrospectiva data vreodata unui artist in viata. In 1905 a fost primul artist in viata caruia i s-a permis o expozitie retrospectiva de arta belgiana in Bruxelles. Cu toate aceste expozitii, nu a reusit sa vanda destule lucrari pentru a se descurca mai bine financiar. Ramanand fara frate si cei mai multi prieteni care au murit, murit singur in Paris in 1906.