Arman Tateos Manookian - Hawaieni, fată și băiat - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ARMAN TATEOS MANOOKIAN
Vesel cam fără motiv
Mă bucur că nourii se agaţă de cer
Şi că plouă, burează, îngheaţă şi ninge.
Şi de anotimpul verde eu mă bucur,
Cînd socul şi răsurile înfloresc.
Că fluieră mierlele şi viespile murmură,
Că pişcă ţînţarii şi bondarii zumzăie,
Că roşii baloane se înalţă n azur,
Că vrăbiile şoşotesc. Şi că peştii tac.

Mă bucur că luna i pe cer
Şi că soarele zilnic răsare.
Că toamna după vară vine şi primăvara după iarnă
Mă bucură mult. Un înţeles se ascunde aici,
Chiar dacă înţelepţii nu îl văd.
Mă bucur. Al vieţii sens acesta este.
Mă bucur mai ales că sunt.
În mine i totul împăcat şi vesel:
Podeaua sclipeşte, focul s a potolit.
În astfel de zile urcăm pe scara,
Care ne duce de la pămînt spre cer.
Atunci este omul în stare, după cum i a fost menit,
Căci singur pe sine se iubeşte – să şi iubească aproapele.
Mă bucur că nu mă obişnuiesc deloc, niciodată,
Nici cu minunea, nici cu frumosul.
Că totu atît de uimitor rămîne şi atît de nou.
Mă bucur că …
mă bucur.

de Mascha Kaléko

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Arman Tateos Manookian
Titlul: Hawaieni
Titlul original:Hawaiians
Data : 1928
Stilul: Naïve Art (Primitivism)
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Arman Tateos Manookian ( Armenian : Արման Թադէոս Մանուկեան 15 mai 1904 - 10 mai 1931) a fost un pictor armeano-american cel mai bine cunoscut pentru lucrările sale care prezintă scene din Hawaii.
Povestea lui Manookian este una scurtă și tristă, el s-a născut într-o familie de armeni din Istambul, pe vremea Imperiului Otoman, în anul 1904. Tatăl său era proprietarul unui ziar în limba armeană, unul din aproape 50 la acea vreme. În 1915 autoritățile turce au început să aresteze intelectuali și personalități armen motiv pentru care tatăl său ia hotărârea să fugă în Franța, restul familiei rămânând în Imperiul Otoman, va muri acolo după doi ani. Arman și restul familiei sale reușesc să emigreze în SUA în 1920 cu banii câștigați din vânzarea tipografiei și astfel scapă de genocidul armenilor care deja făcea victime în provinciile învecinate.
In SUA studiază la Rhode Island School of Design și la Art Students League of New York participă la cursuri serale. În 1923 intră în corpul de marină și ajunge în subordinea istoricului Edwin North McClellan pentru care va realiza 75 de desene, cartea trebuia să abordeze subiectul istoriei marinei militare însă nu a mai fost publicată. După ce-și termină stagiul militar se hotărăște să rămână în Hawaii și astfel va colabora cu Honolulu Star-Bulletin și Paradise of the Pacific. În 1931 se sinucide, cel mai probabil fiindcă suferea de depresie.

Carlo Cignani - Venus și Cupidon - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI CARLO CIGNANI

Atîta timp cît existenţa

Atîta timp cît existenţa
şi starea paradisului
nu sînt lămurite
pe tine mă bizui.

de Peter TURRINI

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Carlo Cignani
Titlul: Venus și Cupid
Titlul original:
Data :
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Carlo Cignani (15 mai 1628 – 8 septembrie 1719) a fost un pictor italian al scolii bologneze si a celei forliveze, activ in perioada barocului.
S-a nascut intro familie nobila din Bologna, a studiat mai intai cu Battista Cairo, apoi cu Francesco Albani, al carui discipol a ramas pentru toata viata. De asemenea, a fost puternic influentat si de geniul lui Correggio, precum si de capodoperele din Melozzo da Forlì.
In 1681, Cignani s-a reintors la Bologna din Parma. Si-a deschis o academia del nudo pentru pictura dupa modele, iar unul dintre elevii lui a fost Giuseppe Maria Crespi.
Nu a acceptat nici o favoare oferita lui de ducele de Parma, a trait si a murit artist. In 1686 s-a mutat la Forlì, unde a si murit. Cand s-a fondat Accademia Clementina pentru artistii bolognezi in 1706, Cignani a fost ales postum Principe.
Si fiul lui, Felice Cignani (1660–1724), precum si nepotul lui, Paolo Cignani (1709–1764) au fost tot pictori. Cei mai buni elevi ai lui au fost Marcantonio Franceschini si Federico Bencovich. Alti elevi au fost Giacomo Boni, Andrea si Francesco Bondi; Giovanni Girolamo Bonesi; Girolamo Domini; Francesco Galli; Bonaventura Lamberti; Matteo Lamboni; Camilla Lauteri; Stefano Maria Legnani; Charles Lucy (1692 – after 1767), Francesco Mancini; Paolo Antonio Paderna.

Carlo Maratta - Alpheus si Arethusa - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI CARLO MARATTA

În cercuri crescînde eu viaţa mi o duc

În cercuri crescînde eu viaţa mi o duc
întinse din veci peste lucruri.
Pe ultimul poate nu l voi mai supune
dar de ncercat încerca voi.

În jurul lui Domnul mă nvîrt, în jurul străvechiului turn,
de mii de ani mă învîrt
şi încă nu ştiu: un şoim sînt, cumva o furtună
sau o mare cîntare.

de Rainer Maria RILKE

-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Carlo Maratta
Titlul: Alpheus si Arethusa
Titlul original: Alpheus and Arethusa
Data :
Stilul:
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Carlo Maratta ori Maratti (15 mai 1625 – 15 decembrie 1713) a fost un pictor italian.
A fost ultimul mare reprezentant italian al traditiei clasice, incepute cu Rafael Sanzio, iar rolul pe care l-a jucat in societatea artistica a epocii si importanta pe care a avut-o pentru tinerii artisti au marcat un adevarat triumf al clasicismului. Arta sa unifica virtutile desenului si culorii, creand un stil grandios si decorativ, corespunzator cerintelor Bisericii. In egala masura creatia sa are o gratie si un rafinament care anticipeaza aparitia Rococo si neo-clasicismului. Carlo Maratti a fost considerat cel mai importanta pictor din Roma in cea de a doua jumatate a secolului XVII. Ca elev al lui Andrea Sacchi a lucrat in maniera clasica, inspirandu-se mai ales din lucrarile lui Rafael. In scurt timp era cunoscut in intreaga Europa occidentala mai ales pentru picturile sale cu Fecioara si Pruncul. Splendoarea retorica a acestor lucrari are accente baroce. Numeroasele altare pe care le-a pictat pentru biserici sunt influentate radical de ideile Contrareformei. Maratta a realizat si numeroase fresce deosebite, si era cel mai talentat portretist al epocii din Roma. A avut un atelier de mari dimensiuni si numerosi ucenici si admiratori, dar reputatia sa a avut de suferit postum atunci cand lucrarile elevilor sai, de mai proasta calitate, i-au fost atribuite.

Nicolae Grigorescu - Trandafiri sălbatici - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ROMAN NICOLAE GRIGORESCU

Trandafirul

Daca ar fi satisfacut capriciul,
Lui Zeus, fara vreun temei,
Momentul alegerii unui rege,
Pentru flori, cu siguranta, chiar el,
Ar fi incoronat trandafirul.(Da!)
Pentru frumusetea sa regala,
Socotindu-l fara de pereche.

Cu aceasta eleganta, sunt valea,
Si dealurile impodobite,
Pamantul se face si el altar,
Chiar pentru patosul iubitilor,
Scump este acesta florilor pentru
Atragatorul farmec, precum si,
Privirilor (de timp) muritoare.

Bucuria si mandria plantelor,
Lauda (cea mare) a gradinii
Frumusetea roselii , aceasta da,
Nastere la desfraul fanetii,
Precum secarea focului si roua
Aurorei, pentru cea aleasa,
O roseata si mireasma (dulce).

Sufluri domoale, aceste arome,
Sunt un (mare)motiv de ardoare,
Atunci cand acesti bujori, pentru a
Lua sarutul zeitei iubirii,
Inveliti in frunze parfumate,
Sovaielnice petale,
Rad (de dericire) sub briza.

de Sappho

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Nicolae Grigorescu
Titlul: Trandafiri sălbatici
Titlul original: Trandafiri sălbatici
Data :
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Nicolae Grigorescu (nascut in 15 mai 1838, Pitaru, judeţul Dâmboviţa, decedat in 21 iulie 1907, Câmpina) este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu şi Ştefan Luchian, devenit un simbol pentru tinerele generaţii de artişti care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice şi să aducă la lumină valorile spiritualităţii româneşti.
În cadrul „Expoziţiei Universale” de la Paris (1867), participă cu şapte lucrări, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul Tânără ţigancă, revine de câteva ori în ţară şi, începând din 1870, participă la Expoziţiile artiştilor în viaţă şi la cele organizate de „Societatea Amicilor Bellelor-Arte”.
În 1877 este convocat să însoţească armata română în calitate de „pictor de front”, realizând la faţa locului în luptele de la Griviţa şi Rahova desene şi schiţe, ce vor sta la baza unor compoziţii.
Într-un moment decisiv pentru constituirea culturii României moderne — în poezie se afirma geniul lui Eminescu — Nicolae Grigorescu întreprinde o spectaculoasă înnoire a limbajului plastic.
Cu o formaţie în care se recunoaşte filonul tradiţiilor picturii murale, de care se apropie în anii tinereţii, şi, deopotrivă, experienţele impresioniştilor, Grigorescu se manifestă în diverse genuri cu o autoritate care se va prelungi şi după dispariţia artistului. Influenţa covârşitoare pe care a avut-o asupra contemporanilor lui a marcat şi evoluţia generaţiei ce i-a urmat, creaţia sa inaugurînd astfel o tradiţie picturală de amplă rezonanţă.
Nicolae Grigorescu se stinge din viaţă la 21 iulie 1907 la Câmpina. În atelier, pe şevalet, se afla ultima sa lucrare, neterminată, Întoarcerea de la bâlci.

Viktor Mikhailovich Vasnetsov - Portretul Tatjana A. Mamontowa - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI VIKTOR MIKHAILOVICH VASNETSOV
Happy New Year

Uite, nu cer mult,
doar mîna ta, s-o tin
ca pe-o broscută ce doarme atît de linistită.
Am nevoie să-mi dăruiesti această poartă
ca să intru în lumea ta, acest talisman
de zahăr verde, de cerc fericit.
Nu-mi împrumuti mîna în noaptea asta
de sfîrsit de an de cucuvele răgusite?
Nu poti, din ratiuni tehnice. Atunci
o urzesc în aer, împletind cu grijă fiecare deget,
piersica mătăsoasă a palmei
si dosul mîinii, această nouă împărătie de arbori albastri.
Astfel o tin si o sprijin cu grijă, ca
si cum de ea ar depinde
mare parte din lumea asta,
succesiunea celor patru anotimpuri,
cîntecul cocosilor, dragostea oamenilor.

de Julio Cortázar

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Viktor Mikhailovich Vasnetsov
Titlul: Portretul Tatjana A. Mamontowa
Titlul original: Tatjana A. Mamontowa
Data : 1884
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe panză
Dimensiunea: 58 x 72 cm
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Viktor Mikhailovich Vasnetsov (Rusa: Виктор Михайлович Васнецов), nascut in 15 mai 1848 in Lop’jal langa Vyatka – 23 iunie 1926, Moscova, pictor rus ale carui lucrari au subiecte mitologice si istorice. E considerat o figura cheie in renasterea artei ruse.
Viktor Vasnetsov s-a nascut intrun sat indepartaat, Lopyal din gubernia Vyatka. Tatal sau, Mikhail Vasilievich Vasnetsov, preot de tara, era un om educat inclinat spre filozofie si interesat in stiintele naturii, astronomie si pictura. Bunicul sau a fost pictor de icoane.
Evocand copilaria sa intro scrisoare catre Vladimir Stasov, Vasnetsov a notat ca a „trait printre copii de tarani pe care i-a indragit ca un prieten, nu ca narodnik”.