Edouard Manet - Gradina de la Bellevue

Stalactite, stalagmite
În odăile apoase ale creierului
Stalactitele şi stalagmitele iubirii îngheţate
Îşi picură stropii pe retină
Ca o rutină
De chin chinezesc
Chelălăind
Şi umblând cu cheta printre sturzi.
Dar când va ierna de-adevăratelea
Prin odăile apoase ale creierului meu,
Fi-vor total încremenite în gheaţă
Stalactitele şi stalagmitele
Şi nu îşi vor mai picura stropii pe retina
Ca o rutină
De chin chinezesc.
Sau poate
abia
ATUNCI
Va începe
Chinul:
Nu se va mai
întâmpla
nimic.

de Riri Sylvia Manor

-------------------------------------------------------------------------------
Poezia lui Riri Manor se înscrie în generoasa specie a expresiei existențiale, bazată pe experiența umană a autorului, fără livresc, artificii, metafore căutate. Este ca o inimă supusă disecției. ”Partea cea mai frumoasă a corpului este mișcarea”, scrie autoarea, dar aici este important că versurile ei mișcă și alte inimi, ale cititorilor. Memorabile poeme, superbe, precum „Omul de zăpadă”, „Frica”, „Casa ucisă” ( publicată și în ROMÂNIA LITERARĂ), „Anii pe scaune”, „Bilanț”, „Ratare”, „Cuvintele ca peștii” (Cuvintele, ca peștii, nu dorm niciodată) îi fac cinste și autoarei și literelor românești.
autor BORIS MARIAN
-------------------------------------------------------------------------------
Edouard Manet - Gradina de la Bellevue
Data: 1880; Paris, France
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 54 x 65 cm
Colectie privata
Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

Edouard Manet - Argenteuil

Copil trist

Un copil trist pe care îl iubesc fără – aproape – speranţă.
Copil care a ajuns la vârsta de patruzeci de ani
şi nu a găsit dragostea adevărată
pentru el însuşi,
pentru limitele sale,
pentru limitele celorlalţi.
Copil flămând de emoţii şi de sentimente pe care nu le are.
Copil care nu ştie să râdă şi de el însuşi,
care nu are busola îndreptată înspre Nordul altora,
copil cu care mă aflu într-o simbioză unilaterală de dragoste,
şi căruia nu îi pot ajuta cu nimic oricât aş vrea.
Să dai totul nu aceasta este poliţa de asigurare
dacă există poliţă de asigurare în vigoare, dacă există.
Copil în vârstă de patruzeci de ani
care nu se împacă cu faptul atât de simplu
că lumea nu îţi e în palmă ca în copilărie,
că vine timpul curajului de a te înţărca de speranţe
nepotrivite celor umani,
că vine timpul să te împaci şi cu găurile negre din cosmos,
timpul să iubeşti mirosul prezentului, palpabil, timid,
carnal, nuanţat
să iubeşti timpul cel mai bun cu putinţă acum şi aici,
posedând cătuşe, posedând aripi şi posedând cuvintele
„cu toate acestea“
ca tot ce e cel mai important se află scris între rânduri,
şoapta abia perceptibilă.
Copil în vârstă de patruzeci de ani,
dragostea de mamă se zvârcoleşte neputincioasă în preajma ta.
Tu
trebuie să înveţi singur separarea nuanţelor,
după cum separau odată grăunţele de aur de nisipul râului
departe undeva în vestul cel sălbatec
De fapt lumea toată e un amestec de vest sălbatic
şi nu-i chip să îl evităm copiilor noştri, se pare.
Copil în vârstă de patruzeci de ani
numai tu singur poţi
să arunci ancora în pământul atât de diferit, atât de apropiat
al celorlalţi
şi eliberat de orice bulshit să navighezi în direcţia ta şi a lor.
Copil în vârstă de patruzeci de ani
mai poţi avea încă atât de multe lucruri
şi atât de multă iubire
de la Dumnezeul din tine...

de Riri Sylvia Manor

------------------------------------------------------------------------------
"In cazul meu, desi am plecat in jurul varstei de douazeci de ani, nu am uitat nimic - simt - nici acum, dupa atata timp, bogatia si rafinamentul limbii romane. Complimentul care m-a bucurat cel mai mult dupa publicarea cartii mele de poezii la Bucuresti, in 2000, a fost cel facut de un critic care a scris ca am "harul limbii romane". Pastrarea tezaurului limbii romane intact s-a datorat, cred, faptului ca am citit foarte multa beletristica din frageda copilarie si ca am avut profesori de limba romana de cel mai inalt nivel intelectual, profesori care iubeau si traiau literatura."
de Riri Sylvia Manor
-------------------------------------------------------------------------------
Edouard Manet - Argenteuil
Data: 1874; Argenteuil / Argenteuil-sur-armançon, France
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza
Dimensiunea: 115 x 149 cm
Musée des Beaux-Arts, Tournai, Belgium
Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

Francisco Goya - Umbrela de soare

Femeie abandonată, Poezia

La început
Eu cred că Dumnezeu
A creat Poezia
Şi că totul
Era poezie în ceruri ca şi pe pămînt.

În zilele noastre
Poezia
Femeie abandonată,
Urs dansînd pe cărbuni încinşi.
Muezin care cheamă credincioşi decedaţi.
Poezia îşi caută o galaxie.
Femeie abandonată, Poezia
Îşi caută pentru ea pomadă,
Rochii noi,
Pantofi cu toc înalt,
Perle,
Un sex-appeal nou,
Bisturiu pentru LIFTING al sufletului,
O Societate de Asigurare
Contra poluţiei timpului liber.

de Riri Sylvia Manor Israel-România

---------------=------------------------------------------------
În 1783 il cunoaste pe fratele regelui, Don Luis, care îi solicită pictorului executarea portretului familiei sale. Începând din anul 1785, Goya va fi preferatul principelui Osuna, care îi comandă mai multe lucrări, devenind, alături de rege, cel mai mare mecenat al artistului. Un an mai tarziu Goya devine pictorul curtii regale si primeste o rentă de 15.000 reali pe an.
ÎÎn anul 1792, artistul se îmbolnăvește. Isi petrece convalescenta în Andaluzia si se întoarce la Madrid dupa o perioada dificila. Auzul ii este afectat si dupa cativa ani va deveni complet surd.
----------------------------------------------------------------
Francisco Goya - Umbrela de soare
Original Title: El Quitasol
Data: 1777
Stilul: Romanticism
Museo del Prado, Madrid, Spain
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Konstantin Korovin - tanara In gradina, toamna

Invizibilă

O femeie
Trece pe lângă un pom desfrunzit.
El nu o priveşte,
Ea nu o priveşte,
Trecătorii nu îi mai privesc.
Femeia şi pomul îşi poartă în sân
Cu o oarecare uluire
Frunzele căzute.

Când a murit de pe faţa mea
femeia
nu a venit nimeni la vizitele de condoleanţe
şi doar eu singură m-am mirat.
Nevătămată
Feminitatea interioară
dansează bezmetică prin cap şi prin trup
iar eu observ cum devin invizibilă,
cum merg pe străzi invizibilă,
cum apun cu faţa plină de pete
ca luna,
cum seamăn cu funcţionarul povestirii lui
Gogol care într-o bună zi
a descoperit că i-a dispărut nasul
şi l-a întrezărit plimbându-se ca un boier într-o trăsură.
Eu am descoperit că mi-a dispărut femeia de pe faţă
şi nimeni nu a mai văzut-o nici măcar
într-o caleaşcă undeva pe Nevski Prospekt
sau într-o pâine.
Când a murit femeia de pe chip
M-am trezit invizibilă.

de Riri Sylvia Manor

---------------=------------------------------------------------
Konstantin Korovin - tanara In gradina, toamna
Original Title: Осенью (Девушка в саду)
Data: 1891
Stilul: Impresionism
Media: Ulei pe panza

Isaac Levitan - O zi din Iunie

Sărbătoare

Ar trebui ca fiecare zi
Să fie sărbătoare,

Trăim atât de puţin
Ar trebui să fim răsplătiţi.
Ar trebui ca fiecare zi din viaţa noastră să fie o sărbătoare
Un joc de artificii în suflet, o căţărare pe razele de lună veche
Nu cea atinsă de cosmonauţi,
O stea în ochi pe care nu se poate ateriza sau din care nu se pot culege probe,
O încântare faţă de degetele noastre care se mişcă şi ne mişcă,
Faţă de persoana noastră proprie înduioşătoare prin limitele sale
sau faţă de persoana iubită care ne atrage ca un magnet
Fiind cea mai ideală care a existat vreodată
Şi care ne răspunde la iubire şi cu care râdem şi culegem viaţa
în pat şi în ochi. Ar trebui să fie zi de sărbătoare. Ar trebui
să avem propriul nostru elicopter
trăim atât de puţin.
Ar trebui să ne decidem dis-de-dimineaţă dacă vom zbura
în acest sfârşit de săptămână la Bermuda
Sau la Cartierul Latin din Paris
Sau să ne oglindim la Lacul Oglinzii din Sierra Nevada
Printre pomii născuţi înainte de Isus, oricum viaţa lor nu e scurtă
De aceea au tot timpul să ne mai aştepte încă.
Sau poate luăm elicopterul pentru Katmandu
Grijulii să nu aterizăm în faţa unei vaci sfinte
Sau şi mai bine decât vaca sfântă să ajungem la insula sfântă din Japonia
Cu un templu în mijlocul pădurii la care înainte de a-i sui zecile de trepte
până la altar
Trebuie să suni la clopoţelul de la intrare
Ca Dumnezeul valabil acolo să ştie că vii şi să aibă timp
să se coboare la altar să te primească.
Ce sfârşit de săptămână interesant am putea avea şi ni se cuvine.
Cum stă scris pe o piatră funerară: “Toată viaţa e un vis”
Dar mie personal nu îmi plac visele. Numai de sărbători îţi aduci aminte.
Trebuie să avem prieteni care ştiu să iubească şi să râdă
înnodaţi în inima noastră ca o batistă care ne aminteşte
Ceva important de alcătuit.
Ar trebui să mai descoperim altă Americă, o altă teorie a relativităţii şi mai
relativă decât aceea, să fim buni,
să nu ne pese de aplauze decât de acelea pe care le primim de la oglindă.
Avem atât de puţine momente de viaţă, fiecare ar trebui să fie o sărbătoare
dacă nu ar exista totuşi o mică problemă:
Oare poate un orgasm prelungit permanent să mai fie orgasm?
Oare dacă totul ar fi o sărbătoare
Ar mai exista cu adevărat sărbători?
Ce dileme mai am în această dimineaţă
înainte de a lua autobuzul spre lucru!

de Riri Sylvia Manor

---------------=------------------------------------------------------
Isaac Levitan - O zi din Iunie
Original Title: Июньский день
Data: 1895; Russian Federation
Stilul: Realism