marți, 23 mai 2017

József Rippl-Rónai - Femeie în rochie de cerneală și guler negru - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JOZSEF RIPPL-RONAI

***

norul care trece deasupra
are forma inimii tale
grăbit să dezlege umbrele de pe pămînt
pătrunde în inima unui alt nor
lăsînd un cer senin.


(cav)


-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: József Rippl-Rónai
Titlul: Femeie în rochie de cerneală și guler negru
Titlul original:
Data : 1915
Stilul: Simbolism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:

Date despre pictor
József Rippl-Rónai (n. 23 mai 1861, Kaposvár, Ungaria – d. 25 noiembrie 1927, Kaposvár, Ungaria a fost un pictor maghiar, unul din cei mai originali artiști ai Belle Époque

József Rippl-Rónai, maestru remarcabil al picturii maghiare, s-a născut în anul 1861 la Kaposvár. Viaţa şi cariera sa artistică sunt de parcă ar fi luate dintr-un roman. După obţinerea diplomei de farmacist îşi schimbă profesia. Desfăşoară studii în domeniul picturii la Academia de Arte din Munchen, iar din anul 1887 lucrează la Paris, în atelierul lui Mihály Munkácsy, ca ucenic: a trebuit să copieze tablouri mai vechi create de maestru. Timp de doi ani, această muncă i s-a părut educativă, însă mai târziu a început să o vadă ca pe o povară, deoarece a dorit să îşi urmeze propriul drum. După ruptura cu maestrul, a devenit un important inovator stilistic, atât în pictură cât şi în domeniul artelor aplicate, modernizând lumea artei din Ungaria.

În perioada sa neagră (1891−1900) a renunţat la utilizarea culorilor, concentrându-şi atenţia asupra puterii de sugestie a noului stil. Dintre nuanţele fine de gri se întrezăreşte, pe alocuri, brusc, albul unui chip palid de femeie cu strălucirea sa feerică. Pe Rippl-Rónai îl regăsim şi în prim-planul artelor aplicate, devenind un maestru al stilului artistic cu cu exigenţe decorative, al limbajului secesionist, tinzând spre formarea obiectelor din jur şi a mediul ambiant.
În anul 1894 a fost acceptat în grupul restrâns al pictorilor nabişti, care se aflau, în epoca respectivă, în prim-planul picturii europene. Profeţii l-au considerat drept model pe Paul Gauguin şi promovau convingerea, că este necesar un nou început, cu foaie curată, renunţând la toate artificiile academice.

În etapa interioarelor (1902−1906) a realizat o serie de picturi, care înfăţişează viaţa privată a burgheziei oraşului Kaposvár. Lumea personajelor şi interioarelor aparţinând micii-burghezii integrează viziunea pariziană în cultura naţională. Arta lui Rippl-Rónai a devenit ca un album de fotografii de familie, artistul înfăţisând numai ceea ce a cunoscut foarte bine şi ceea ce a iubit. În picturile sale apare Tata, Mama, unchiul Rippl, admirator al lui Kossuth, unchiul Piacsek, fraţii, prietenii şi, desigur, femeile: Lazarine, Anella, Fenella şi Zorka.

Etapa din vila Róma şi a stilului boabelor de porumb (1908−1918)
Rippl-Rónai a locuit în clădirea galbenă, cu etaj a Vilei Róma, cu o grădină mare, situată în suburbiile oraşului Kaposvár, începând din anul 1908 până la moarte. Aici, în cadrul celei de-a doua etape de la Kaposvár, s-au născut creaţii pătrunse de o atmosferă complet nouă, aproape tulburător de vioaie. Rippl-Rónai colorează formele încadrate de contururi groase, de culoare maronie printr-o metodă individualizată a colorării în plan văzute la Gauguin. Amprenta punctată a pensulei cu diametrul de un centimetru conferă un caracter animat tablourilor numite de artist picturile cu boabe de porumb.

Etapa portretelor în pastel (1919−1927)
Etapa târzie a creaţiei pictorului Rippl-Rónai, artist aclamat în cercurile sociale din capitală, se constituie din portrete. A realizat tablouri în pastel înfăţişând scriitorii grupa şi în jurul publicaţiei Nyugat, cu care a legat prietenii: Mihály Babits, Zsigmond Móricz, Lőrinc Szabó, pe arhitectul Ödön Lechner, actori, precum şi doamne frumoase.
Una dintre modele i s-a părut atât de interesantă artistului, încât l-a inspirat să o picteze de mai multe ori. Numele muzei: Zorka, de care artistul mai în vârstă s-a îndrăgostit.


Carl Bloch - In A Roman Osteria

ZIUA LUIS DE GOGNGORA Y ARGOTE
ZIUA CARL HEINRICH BLOCH

Sonet 220
(O, element lichid)

O, element lichid, mărire ție,
dulce pârâu de-argint cu unda-nceată,
a cărui apă-n ierburi se dilată
cu pas furiș și zvon de bucurie!
căci ei, care cu foc și frig mă-mbie,
(când se privește-n tine) i-e furată
de pe obraz roșeața, neaua toată
de-Amor, și dusă-n unda străvezie,
să fii ca ea; deci stăpânește calma
ta curgere, cu frâu-n mii de fețe
ce sprintenul cutreier ți-l îndrumă;
căci nu e bine să preia de-avalma
la sânul lui atâta frumusețe
mărețul Rege cu trident de spumă.

de Luis de Góngora y Argote


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Luis de Góngora y Argote (n. 11 iulie 1561, Córdoba, d. 23 mai 1627, Córdoba) a fost un poet și dramaturg aparținând „Secolului de aur” al literaturii spaniole, cel mai de seamă reprezentant al curentului literar cunoscut sub denumirea de „culteranism” (sau chiar „gongorism”, după numele poetului). Operele sale au fost subiectul unor dezbateri între criticii literari încă din timpul vieții poetului.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Carl Bloch - In A Roman Osteria
Data: 1866
Stilul: Academicism, Realism
Carl Heinrich Bloch (n. 23 mai 1834 – d. 23 februarie 1890) a fost un pictor danez.

Jozsef Rippl-Ronai - Portret : Mrs. Pataki

ZIUA LUIS DE GOGNGORA Y ARGOTE
ZIUA JOZSEF RIPPL - RONAI

SONET 5

Rănit albul picior de fierul scurt, cel care
deşi-i de trebuinţă, taie (stăpâna mea),
pe chip îmi pui tristeţe, în timp ce peste nea
pui roşul de amurguri sub agonii solare.

Mă tem (cine iubeşte teamă are)
pentru sfârşitul celui ce în ziuă rea,
în roşul sânge şi-n otravă grea
piciorul şi-a scăldat din întâmplare.

Mă tem de-acest sfârşit, căci vraja se sfârşeşte
Orfeu de nu îmi dă cântarea clară
a lirei dulci, plutind în noaptea verde.

Dar, vai!, când cântu-mi se dezlănţuieşte,
glasu-mi de mii de ori de înfioară,
de mii de ori dorinţa mea te pierde.

de Luis de Góngora y Argote


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Luis de Góngora y Argote (n. 11 iulie 1561, Córdoba, d. 23 mai 1627, Córdoba) a fost un poet și dramaturg aparținând „Secolului de aur” al literaturii spaniole, cel mai de seamă reprezentant al curentului literar cunoscut sub denumirea de „culteranism” (sau chiar „gongorism”, după numele poetului). Operele sale au fost subiectul unor dezbateri între criticii literari încă din timpul vieții poetului.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Jozsef Rippl-Ronai - Portret : Mrs. Pataki
Data: 1892
Stilul: Simbolism
József Rippl-Rónai (n. 23 mai 1861, Kaposvár - d. 25 noiembrie 1927, Kaposvár) a fost un pictor maghiar, unul din cei mai originali artiști ai Belle Époque.
O influență deosebită asupra lui Rippl-Rónai este exercitată de gruparea Nabis, la expozițiile căreia participă cu mai multe tablouri. Prima expoziție individuală a pictorului s-a deschis în martie 1892 în clădirea ambasadei austro-ungare de la Paris. În 1894 expune lucrarea "Bunica mea", cu care obține un deosebit succes. Tratarea simplă, aproape decorativă a suprafețelor și conturarea formelor cu negru, precum și decuparea subiectului principal de fond prin contrast valoric a atras nu numai atenția, ci și laudele lui Gauguin, care avea un stil asemănător.

Sorin Ilfoveanu

ZIUA SORIN ILFOVEANU

Sonet CXVI (116)

Nu-i între inimi vreun zăgaz înalt
Spre-a le opri. Iubirea nu-i iubire
De-şi schimbă focul după celălalt,
Fugară ca fugarul în neştire;
O,nu ! iubirea-i far nezguduit
Ce străjuieşte-n pîclă şi-n furtună,
O stea ce-ndrumă năvi necontenit
Şi care nu se-ntîmplă să apună.
Iubirea nu-i paiaţa Vremii . Ci
O floare dată coasei ei ce-o curmă.
Dar nu păleşte-abia ce-mboboci,
Ea neschimbată şade pîn’ la urmă.
Şi dacă versu-mi minte şi-i greşit
Nimic n-am scris , şi nimeni n-a iubit


de William Shakespeare



----------------------------------------------------------------------------------
Sonetele lui William Shakespeare (1564-1616) au fost publicate in 1609, si – dupa cum sustin biografii marelui dramaturg – ele au fost scrise mai degraba pentru a fi citite de apropiatii scriitorului, decat pentru publicul larg.
Dedicata unui misterios domn W.H., aceasta prima aparitie a sonetelor a iscat multe semne de intrebare, identitatea persoanei careia ii sunt adresate ramanand invaluita de mister. Nu se stie daca aceasta dedicatie a fost facuta personal de Shakespeare sau daca ea apartine editorului sau.
----------------------------------------------------------------------------------
Sorin Ilfoveanu (n. 23 mai 1946, Câmpulung Muscel) este un pictor și desenator român contemporan, recunoscut în țară și peste hotare.
Sorin Ilfoveanu este unul dintre cei mai importanți pictori români contemporani, cu o reputată activitate de profesor și rector al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti. Elev al maestrului Corneliu Baba, Ilfoveanu practică o artă recognoscibilă, desen și pictură, într-un stil personal care explorează teme existențiale, simbolic-criptate la nivelul personajelor sale deja iconice, cu surse vizuale bizantine și un subtil orizont stilistic primitiv. Are lucrări în expoziţii, muzee şi colecţii private importante ale lumii, de la Paris la Tokyo, de la Bucureşti la Oslo şi Perugia. A participat la Bienala de la Veneţia în 1987, este decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer și laureat al Marelui Premiu Prometheus pentru Opera Omnia în 2011. Este primul artist din portofoliul galeriei AnnArt, care îl reprezintă din 2011, cu două expoziții personale (Desene 2008 – 2011 în 2011 și Alb în 2013) și șase participări în expoziții de grup.Trăieşte şi lucrează în Bucureşti şi Rădeşti.

Claude Monet - View At Rouelles Le Havre

“…Si azi izvorul poeziei
Ce"n drum o vreme m”a insotit
E in urma-mi ca un vis ucis
Departe, ce departe….
Dar cum din munti vin ciutele la apa
La fel veneam si eu de insetata
Cu pasii repezi si usori
Si aceiasi frica de un tainic vinator
Veneam spre al poeziei limpede isvor
Odata…"


de Riri Sylvia Manor



-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Riri Sylvia Manor (Aberfeld) este cunoscuta in toata lumea si in Israel ca Profesor de Oftalmologie si Neuro-Oftalmologie dar visul ei in anii tineretii era cu totul diferit. Scria poezii dela virsta de noua ani si in anii de scoala se simtea atrasa numai de domeniul literaturei,filosofiei, teatrului si regiei cinematografice.
In Februarie 1990 a revenit in Romania cu ajutoare medicale si a organizat timp de cativa ani trimiterea a 80 de orbi la operatii in Israel si specializari de medici acolo. In Ianuarie 2000 a publicat in editura israeliana de prestigiu “Sifriat Hapoalim” prima sa carte de versuri in ebraica. Aceasta carte s”a bucurat de foarte mult succes in Israel unde au aparut trei editii.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Claude Monet - View At Rouelles Le Havre
Data: 1858
Stilul: Realism
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny) a fost un pictor impresionist din Franța.
Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc ." [necesită citare]
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătușa sa Lecadre a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradițională predate la universitate nu i-au fost pe plac.