Rănit albul picior de fierul scurt, cel care
deşi-i de trebuinţă, taie (stăpâna mea),
pe chip îmi pui tristeţe, în timp ce peste nea
pui roşul de amurguri sub agonii solare.
Mă tem (cine iubeşte teamă are)
pentru sfârşitul celui ce în ziuă rea,
în roşul sânge şi-n otravă grea
piciorul şi-a scăldat din întâmplare.
Mă tem de-acest sfârşit, căci vraja se sfârşeşte
Orfeu de nu îmi dă cântarea clară
a lirei dulci, plutind în noaptea verde.
Dar, vai!, când cântu-mi se dezlănţuieşte,
glasu-mi de mii de ori de înfioară,
de mii de ori dorinţa mea te pierde.
de Luis de Góngora y Argote
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Luis de Góngora y Argote (n. 11 iulie 1561, Córdoba, d. 23 mai 1627,
Córdoba) a fost un poet și dramaturg aparținând „Secolului de aur” al
literaturii spaniole, cel mai de seamă reprezentant al curentului
literar cunoscut sub denumirea de „culteranism” (sau chiar „gongorism”,
după numele poetului). Operele sale au fost subiectul unor dezbateri
între criticii literari încă din timpul vieții poetului.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Jozsef Rippl-Ronai - Portret : Mrs. Pataki
Data: 1892
Stilul: Simbolism
József Rippl-Rónai (n. 23 mai 1861, Kaposvár - d. 25 noiembrie 1927,
Kaposvár) a fost un pictor maghiar, unul din cei mai originali artiști
ai Belle Époque.
O influență deosebită asupra lui Rippl-Rónai este
exercitată de gruparea Nabis, la expozițiile căreia participă cu mai
multe tablouri. Prima expoziție individuală a pictorului s-a deschis în
martie 1892 în clădirea ambasadei austro-ungare de la Paris. În 1894
expune lucrarea "Bunica mea", cu care obține un deosebit succes.
Tratarea simplă, aproape decorativă a suprafețelor și conturarea
formelor cu negru, precum și decuparea subiectului principal de fond
prin contrast valoric a atras nu numai atenția, ci și laudele lui
Gauguin, care avea un stil asemănător.