Ramasesem singur in pravalia de portelan
Elefantul plecase, dupa o scurta vizita
plina de curiozitate.
Ramasesem singur
si ma uitam in jur:
era un dezastru frumos, cioburi,
gramezi stralucitoare, de toate culorile
Dintre ele, ma chema deodata, cu putere,
un picior de dansatoare, arcuit pe gitul
unei sticle.
Nu mai era nimeni acolo.
Un singur pahar ramasese intreg,
un pahar cu picior lung, frumos,
tot ca un picior de dansatoare
L-am luat si l-am privit in zare.
Parea dornic
sa fie plin — piciorul subtire
tremura usor, intr-o incordare de poanta.
Vitrinele sparte aruncau lumini speriate, nelamurite rumori si cioburile in gramezi chicoteau in aplauze mici, ascutite (—
Ei, da, imi spuneam, fireste, nu se sparg decit lucrurile care se pot sparge!).
Dar gitul sticlei era frint, si picioarele dansau nepereche
Dans, dans!
Paharul gol tiuia a pustiu si-l simteam dornic sa fie plin, in chip arzator, si trebuia umplut, fara indoiala, cu o bautura noua, nemaipomenita, amara si virulenta, si aceasta nu putea fi decit singele meu
Dans, dans!
Ei, da, imi spuneam, voi ridica
paharul plin, rosu,
in cinstea cioburilor,
pentru a invia din mijlocul lor
o dansatoare intreaga, nepieritoare,
ca o victorie a fragilitatii!
Dans, dans!
de Nicolae Labis
Marie Laurencin - Dansatoare
Marie Laurencin (31 octombrie 1883, Paris - 8 iunie 1956, Paris) a fost o pictoriță și o sculptoriță franceză.
În 1907 ea are o expoziție pentru prima oară la "Salonul Independenților". Este același an în care Picasso îi făcea cunoștință cu Guillaume Apollinaire. Din această intâlnire ia naștere o legătură atât de pasionată pe cât de tumultoasă ce durează până în 1912. În 1914, ea se căsătorește cu baronul Otto von Wätjen, pe care îl întâlnise un an mai devreme. Cuplul se refugiază in Spania, după declarația de război, întâi la Madrid apoi la Barcelona. Se asociază cu artiștii Sonia și Robert Delaunay datorită unei întâlniri organizată de Francis Picabia, pentru care ea va compune poezii pentru revista Dada 291 în 1917. Se întoarce la Paris în 1920.
Stilul său este un aport propriu de culori fluide și suave, o simplificare încrezătoare a compoziției, o predilecție pentru anumite forme feminine, alungite și grațioase, ce îi vor permite să ocupe un loc privilegiat în inima Parisului monden al anilor 1920.
Menține legături profunde si benefice cu nenumărați scriitori, pe care îi ilustrează și în opere: Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan, Lewis Carroll și mulți alții.
Devenită portretistă oficial în mijlocul mondenului feminin (Nicole Groult, Coco Chanel) în anii 1920, Marie Laurencin, se evidențiază de asemenea ca decoratoare a baletului "Les Biches" de Serge Diaghilev pe o muzică de Francis Poulenc (1924), apoi pentru Opera-Comique, Comédie Française, și pentru Ballets de Roland Petit in cadrul Teatrului Champs-Elysées.
