Adolph Friedrich Erdmann von Menzel - Concert de flaut cu Frederic cel Mare în Sanssouci

ANIVERSAREA PRIMULUI SIMBOLIST ŞTEFAN PETICĂ

II - Şi flautul magic vorbi;

Şi flautul magic vorbi; tremurată
O notă stângace sălta peste clape
Ca vocile stinse în murmur de ape
Şi-ncet simfonia căzu întristată.

Plutea o durere ca-n tainele sfinte
Pe sala cea veche şi-n flacări aprinse
Murea ziua albă pe stofele-ntinse
Iar flautul magic plângea înainte.

Mănunchiuri albastre de mici viorele
Lăsară parfumuri subtile şi clare
În preajmă: o dulce şi caldă-ntristare,
Şi nota uşoară lovea în perdele.

Ea sta glorioasă ca-n razele sfinte
Şi iată! În vraja de note uşoare
Iubeam pe frumoasa etern visătoare;
Iar flautul magic plângea înainte.

de Ștefan Petică

 

-----------------------------------------------------------------------------------
Ștefan Petică (n. 22 ianuarie 1877, Bucești, Județul Galați - d.17 octombrie 1904, Bucești) a fost întâiul poet simbolist declarat, cum spunea George Călinescu

------------------------------------------------------------------------------------ -

Pictor: Adolph Friedrich Erdmann von Menzel
Titlul: Concert de flaut cu Frederic cel Mare în Sanssouci
Titlul original: Queen Elizabeth when Duchess of York
Data: 1852
Stilul: Realism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte:

Date despre pictor:

Adolph Friedrich Erdmann von Menzel (8 decembrie 1815 – 9 februarie 1905), pictor si grafician german. Alaturi de Caspar David Friedrich, el e considerat unul dintre cei mai proeminenti artisti germani ai secolului al XIX-lea si cel mai de succes artist al acelei perioade din Germania.Popularitatea lui in tara natala, datorata in special lucrarilor propagandistice, a fost asa de mare incat cea mai mare parte a lucrarilor lui au ramas in Germania, deoarece multe erau cerute de muzeele din Berlin.Lucrarile grafice si desenele lui Menzel au fost si mai raspandite.Desi a calatorit in scopul de a gasi subiecte pentru lucrarile lui, a vizitat si expozitii, s-a intalnit cu alti artisti, Menzel si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Berlin.

Philip de Laszlo - Violet Rawson ,Lady Leconfield

Poemul XVII

Nu te iubesc
ca și cum ai fi
trandafir de sare,
topaz,
sau o săgeată
de garoafe
care împrăștie focul:

Te iubesc
cum se iubesc
unele lucruri întunecate,
în secret,
între umbră și suflet.

Te iubesc precum
floarea care nu înflorește
dar care poartă
în ea
ascunsă,
lumina acelor flori

și, datorită iubirii tale
viețuiește întunecat,
în corpul meu,
parfumul dens
care s-a ridicat
din pământ

te iubesc fără să ştiu
cum,
nici când,
nici de unde

te iubesc în mod direct,
fără probleme
sau orgoliu,

asta pentru că
nu știu
să iubesc altfel
decât
în felul acesta în care
dacă nu sunt
nici nu ești,

atât de aproape
încât
mâna ta pe pieptul meu
e mâna mea,

atât de aproape
încât
ochii tăi se închid
o dată cu visul meu.

de Pablo Neruda

 

------------------------------------------------------------------------------------ -

Pictor: Philip de Laszlo
Titlul: Lady Leconfield
Titlul original: Violet Rawson ,Lady Leconfield
Data: 1925
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 90.2 x 9.2
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Philip Alexius de László, MVO (n. 30 aprilie 1869 - d. 22 noiembrie 1937 ) a fost un pictor maghiar cunoscut mai ales pentru portretele sale de personaje regale și aristocrate. În 1900, sa căsătorit cu Lucy Guinness Stillorgan, County Dublin , și a devenit cetățean britanic în 1914.

Jean-François Millet - Louise-Antoinette Feuardent - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JEAN-FRANCOIS MILLET

* * *

ce pot sa mai fac acum ?

cineva traieste in inima mea

sunt pierduta in amintiri si timp

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Jean-François Millet

Titlul : Louise-Antoinette Feuardent

Titlul original: Louise-Antoinette Feuardent

Data: 1841

Stilul: Realism

Mod de realizare: Ulei pe panza

Dimensiunea: 60.5 x 70.2 cm

Unde se gaseste: Colectie privata

Date despre pictor:

Jean-François Millet (4 octombrie 1814, Gruchy, Normandia – 20 ianuarie 1875, Barbizon) a fost un pictor francez din secolul al XIX-lea. Împreună cu Jean-Baptiste Camille Corot, Théodore Rousseau, Charles-François Daubigny formează grupul Şcolii de la Barbizon.

Jean-François Millet s-a născut pe 4 octombrie 1814 într-o familie de ţărani înstăriţi, la Gruchy, în apropiere de Cherbourg. Moşia părintească se întindea pe colina de pe malul canalului La Manche. Pictura l-a atras pe Millet foarte devreme, în 1833 pleacă la Cherbourg, unde îşi începe studiile sub îndrumarea peisagistului Mouchel. Începând cu anul 1835, se dedică exclusiv picturii.

Lucas Cranach cel Bătrân - Judith - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI LUCAS CRANACH CEL BATRAN

* * *

o roșcată sta linistita lângă un cap de om

sabia ei străluceste la soare

inelele ei țipă modern

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Lucas Cranach cel Bătrân

Titlul :Judith

Titlul original: Judith

Data: c.1515; Germania

Stilul: Renascentism

Mod de realizare: Ulei pe lemn

Dimensiunea: 59 x 86 cm

Unde se gaseste: Kunsthistorisches Museum, Vienna, Austria

Date despre pictor:

Lucas Cranach cel Bătrân (n. 1472, Kronach, Franconia – d. 16 octombrie 1553, Weimar) a fost unul dintre cei mai de seamă pictori germani din perioada Renașterii. Spre deosebire de contemporanul său Albrecht Dürer, Cranach nu și-a însușit toate inovațiile pe care le-a aduce în pictură Renașterea italiană. Și totuși creația lui reprezintă unul din evenimentele cele mai importante nu numai în arta germană a secolului al XVI-lea. A reușit să profite de toate posibilitățile pe care i le-a oferit pictura. Este un adevărat maestru în folosirea culorilor, dar și un desenator inegalabil și un grafician desăvârșit.

Nu s-au păstrat nici un fel de informații referitoare la prima periodă din viața artistului. Nu se cunoaște nici adevăratul său nume de familie. „Cranach” este pseudonimul artistic derivat de la numele localității Kronach din Franconia, unde s-a născut în anul 1472. Tatăl lui era tot pictor și semna cu numele Hans Maler, care înseamnă de fapt Hans „Pictorul”. Se presupune că tânărul Lucas s-a inițiat în tainele meseriei chiar în atelierul tatălui său.

La invitația prințului-elector saxon Friedrich al III-lea, un mare mecena al artelor, Cranach pleacă în primăvara anului 1505 la Wittenberg, unde devine pictorul curții princiare, îndeplinind această funcție până la sfârșitul vieții sale. În anul 1508, Cranach face o călătorie în Olanda unde descoperă bogăția picturii flamande. Atistul este nevoit să-și deschidă un atelier și să primească ucenici. Datorită acestora va reuși să facă față solicitărilor tot mai numeroase, dobândind renumele de pictor rapid – „pictor celerrimus”.

În anul 1512 se căsătorește cu Barbara Brengbier, fiica primarului din Gotha. Din această căsătorie vor rezulta doi fii, Hans (1513) și Lucas (1515). Amândoi vor deveni pictori, cel mai tânăr cunoscut în istoria artelor cu numele de „Lucas Cranach cel Tânăr„. Situația financiară a familiei este înfloritoare. În anul 1513 deschide și o tavernă, mai apoi o farmacie, iar în 1524 va cumpăra o tiparniță. Participă la întrunirile consiliului orășenesc, pentru ca în anul 1544 să devină primar („Bürgermeister”) al orașului Wittenberg.

Cranach a întreținut o strânsă prietenie cu Martin Luther, fiind adept al Reformei, căreia îi va dedica multă energie și talent.

Lucas Cranach s-a remarcat ca un desăvârșit portretist. Personajele portretizate în unele tablouri poartă semnele incontestabile ale stilului maestrului, proiectate pe un fundal cu caracter pur decorativ, realizat de ucenicii săi.

Încă în viață fiind, Cranach este foarte admirat de ceilalți artiști germani. După moarte această admirație este resimțită de un număr crescând de artiști, reprezentând orientări din cele mai variate. Dragostea artistului pentru peisaj îl face precursorul maeștrilor „școlii de pe Dunăre”, caracterizată de o sensibilitate cert romantică față de natură, mai ales în cazul lui Albrecht Altdorfer. Hans Holbein cel Tânăr va lua drept model portretele lui Cranach, iar culorile calde din perioada vieneză vor fi o sursă de inspirație pentru Hans Grien și – în secolul XX – pentru Ernst Ludwig Kirchner. Nudurile feminine ale lui Cranach îi vor impresiona pe Paul Gauguin și Amedeo Modigliani.

Francesco Solimena - Portret de femeie - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI FRANCESCO SOLIMENA

* * *

In timp ce soarele se indreapta spre orizont

ascunsa destul de bine

stau la rascruce de drumuri

Si te astept

fara sa vorbesc

respir aerul rece

si ascult secretele cusute

In rochia rosie

In umbra

albul pielii tulbura intunericul

dar ce pacat

tu nu vei mai reveni

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Francesco Solimena

Titlul : Portret de femeie

Titlul original:

Data:

Stilul: Baroque

Mod de realizare: Ulei pe panza

Dimensiunea:

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Francesco Solimena (4 octombrie 1657 – 3 aprilie 1747) a fost un pictor italian din perioada barocului dintro familie de pictori si desenatori.

Francesco Solimena s-a nascut in Canale di Serino, langa Avellino.A primit primele notiuni de pictura de la tatal lui, Angelo Solimena, cu care a executat lucrarile „Paradise” la catedrala dinf Nocera (loc in care si-a petrecut o mare parte din viata) si „Vision of St. Cyril of Alexandria” la biserica San Domenico din Solofra.

S-a stabilit la Neapole in 1674, unde a lucrat in studioul lui Francesco di Maria si mai tarziu cu Giacomo del Po. A fost incurajat sa devina artist de cardinalul Vincenzo Orsini (ulterior papa Benedict XIII). Prin anii 1680 a primit comenzi de fresce, iar studioul lui a devenit dominant in pictura neapolitana din anii 1690 pana in primele decade ale secolului al XVIII-lea. In arta lui a avut modele—pentru ca era un pictor foarte conventional—maestrii romani ai barocului, Luca Giordano si Giovanni Lanfranco, precum si Mattia Preti, a caror tehnica de umbra maronie a incercat sa o intreaca. Solimena a pictat multe fresce in Neapole, altare, festivitati de nunti si diferite petreceri de curte, subiecte mitologice, alese anume pentru teatralitatea lor, precum si portrete.

Atelierul sau bine structurat a devenit o adevarata academie in inima vietii culturale din Neapole. Printre numerosii lui elevi s-au numarat Francesco de Mura (1696-1784), Giuseppe Bonito (1707-89), Pietro Capelli, Scipione Cappella, Gaspare Traversi si cei mai remarcabili, Corrado Giaquinto si Sebastiano Conca. Portretistul scotian Allan Ramsay a petrecut trei ani in studioul lui Solimena. Solimena a acumulat o avere si a fost facut baron.

Francesco Solimena a murit la Barra, langa Neapole in 1747.