Théo van Rysselberghe - Irma Sethe - Aniversare

AZI NU VĂD DECÂT PICTURILE LUI THEO VAN RYSSELBERGHE

* * *

în vis

am o femeie

care cântă la vioară

simfonia simfoniilor

din care nu lipsește

poezia poeziilor

și toate lecțiile

despre iubire

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Théo van Rysselberghe

Titlul : Irma Sethe

Titlul original: Irma Sethe

Data: 1894

Stilul: Pointulism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea: 114.5 x 197 cm

Unde se gaseste:

Date despre pictor:

Théo (Théophile) van Rysselberghe (23 noiembrie 1862—14 decembrie 1926) a fost un pictor neo-impresionist belgian, care a jucat un rol esenţial in scena artei europene la trecerea intrun nou secol.

S-a nascut in Ghent intro familie burgheza vorbitoare de franceza, mai intai a studiat la Academia din Ghent sub indrumarea lui Theo Canneel, iar din 1879 la Académie Royale des Beaux-Arts din Bruxelles sub indrumarea lui Jean-François Portaels. Picturile cu subiecte nord africane ale lui Portaels au dat nastere unei mode orientale in Belgia. Impactul lor il va influenta puternic pe tanarul Théo van Rysselberghe. Intre 1882 si 1888 el a facut trei calatorii in Maroc, stand acolo in total un an si jumatate.

La varsta de 18 ani participase deja la Salonul din Ghent, unde a prezentat doua portrete. Imediat dupa aceea si-a dezvoltat propriul stil realistic apropiat de impresionism. In 1881 a expus pentru prima oara la Salonul din Bruxelles.

In urmatorul an a calatorit foarte mult in Spania si Maroc impreuna cu prietenul sau Frantz Charlet si pictorul asturian Dario de Regoyos. In mod special a admirat operele ‘vechilor maestri’ din Museo del Prado. In Sevillia l-au cunoscut pe Constantin Meunier, iar cand a ajuns in Tanger la sfarsitul lui octombrie 1882, o noua lume s-a deschis pentru el: asa de aproape de Europa si totusi, complet diferita. A ramas acolo timp de patru luni, a desenat si a pictat scene pitoresti.

Inapoi in Belgia, a prezentat 30 lucrari cu scene din acele calatorii la „Cercle Artistique et Littéraire” din Ghent care au avut imediat succes.

In aprilie 1883 a expus aceste scene din viata de zi cu zi de pe tarmul mediteranean la salonul L’Essor din Bruxelles care au fost primite cu entuziasm de public.

In septembrie 1883 van Rysselberghe a plecat in Haarlem sa studieze lumina in lucrarile lui Frans Hals. Redarea cu acuratete a luminii va continua sa-i ocupe mintea. Acolo l-a cunoscut pe pictorul american William Merritt Chase.

Théo Van Rysselberghe a fost un proeminent co-fondator al cercului artistic belgian Les XX pe 28 octombrie 1883, un cerc de tineri artisti radicali, sub patronjul, ca secretar, al juristului si iubitorului de arta din Bruxelles, Octave Maus (1856–1919). Ei se revoltau impotriva academismului iesit din moda din acea perioada si intaietatea standardelor artistice. Printre cei mai importanti membri s-au numarat James Ensor, Willy Finch, Fernand Khnopff, Félicien Rops, mai tarziu si Auguste Rodin si Paul Signac. Aceasta miscare l-a adus pe van Rysselberghe in contact cu alti artisti radicali, ca de exemplu James Abbott McNeill Whistler, care a expus in Les XX in 1884. Influenta acestuia in pictura de portrete se poate observa in portretul lui Octave Maus ca dandy (1885).

In noiembrie 1883 a plecat din nou in Tanger impreuna cu Frantz Charlet. Timp de un an cat a stat acolo, el a fost intro constanta corespondenta cu Octave Maus, insistand sa accepte cateva nume noi pentru prima expozitie a cercului „Les XX”: Constantin Meunier, Alfred Verwée, William Merritt Chase. In aprilie 1884 a vizitat Andaluzia in compania pictorului american John Singer Sargent si a gentleman-pictorul Ralph Curtis.

La expozitia Les XX din 1886 a vazut lucrarile impresionistilor Claude Monet si Auguste Renoir. A ramas foarte impresionat si apoi a experimentat aceasta tehnica.

Octave Maus l-a trimis la Paris sa caute noi talente pentru urmatoarele expozitii ale Les XX.

Acolo a descoperit tehnica pointilista dupa ce a vazut lucrarea lui Georges Seurat „La Grande Jatte” la a opta expozitie impresionista din Paris in 1886. Aceasta l-a socat cu totul. Impreuna cu Henry Van de Velde, Georges Lemmen, Xavier Mellery, Willy Schlobach si Alfred William Finch si Anna Boch a „importat” acest stil in Belgia. Seurat a fost invitat la urmatorul salon al Les XX din Bruxelles in 1887. Insa acolo, lucrarea sa „La Grande Jatte” a fost foarte criticata de criticii de arta fiind considerata „o bolboroseala de neinteles aplicata nobilei arte a picturii”.

Théo van Rysselberghe a abandonat realismul si a devenit un adept al pointilismului. In vara lui 1887 a petrecut cateva saptamani cu Eugène Boch (fratele Annei Boch) in Batignolles, langa Paris, si acolo a cunoscut cativa pictori ai scenei pariziene ca Alfred Sisley, Signac, Edgar Degas si Henri de Toulouse-Lautrec.

S-a casatorit cu Marie Monnom in 1889 si si-au petrecut luna de miere in sudul Angliei, apoi in Brittany. Aceasta a avut ca rezultat un numar de picturi in stilul neo-impresionist. In Paris a avut o intalnire cu Theo Van Gogh si au reusit sa-l invite pe Vincent Van Gogh la urmatoarea expozitie din Bruxelles.

In the 1895 a facut calatorii lungi in Atena si Constantinopol, Ungaria, Romania, Moscova si Saint Petersburg in scopul de a face postere pentru „Compagnie des Wagons-lits”.

In 1897, van Rysselberghe s-a mutat in Paris. Alaturi de Paul Signac, Maximilien Luce, Aristide Delannoy, Théophile Alexandre Steinlen, Camille Pissarro, Kees Van Dongen, George Willaume, etc., a contribuit la revista anarhista Temps Nouveaux.

La sfarsitul anilor 1890, Théo van Rysselberghe a atins culmea tehnicii sale neo-impresioniste. Incetul cu incetul a abandonat folosirea punctelor in portrete si peisaje.

Dupa atatia ani de descoperitor de talente pentru Octave Maus, van Rysselberghe a facut greseala vietii lui: nu a recunoscut talentul tanarului Pablo Picasso (care era in Perioada Albastra in acea perioada). El ii considera lucrarile ca „urate si neinteresante”.

Dupa 1910 a abandonat complet tehnica pointilista. A devenit un maestru in aplicarea luminii si caldurii in picturile lui.

S-a retras la Côte d’Azur unde si-a construit o casa si a devenit din ce in ce mai detasat de scena artei din Bruxelles.

Konstantin Alekseyevich Korovin - În barcă - Aniversare

AZI IMPRESIONISMUL LUI KONSTANTIN ALEKSEYEVICH KOROVIN

* * *

azi am timp

de poezie

de muzică

în absența oamenilor

doar noi doi

în barca ce se leagănă pe râu

o petrecere cu poeme

fără metafore irespirabile

fără semafoare

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Konstantin Alekseyevich Korovin

Titlul : În barcă

Titlul original: В лодке

Data: 1888

Stilul: Impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea: 53 x 43 cm

Unde se gaseste: Tretyakov Gallery, Moscow, Rusia

Date despre pictor:

Konstantin Alekseyevich Korovin (23 noiembrie, 1861 – 11 septembrie, 1939)a fost un important pictor impresionist rus. Konstantin s-a nascut in Moscova intro familie de comercianti inregistrati oficial ca tarani din gubernia Vladimir. Tatal sau, Aleksey Mikhailovich Korovin, a obtinut o diploma universitara si a fost mai interesat in arte si muzica decat in afacerea familiei. Fratele mai mare a lui Konstantin, Sergey Korovin a fost un remarcabil pictor realist. Si ruda lui Konstantin, Illarion Pryanishnikov a fost de asemenea un pictor remarcabil al acelei perioade si profesor la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova. In 1875 Korovin a intrat la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova unde a studiat cu Vasily Perov si Alexei Savrasov. Sergey, fratele sau era deja student la aceeasi scoala. Fratii Korovin s-au imprietenit acolo cu colegii lor Valentin Serov si Isaac Levitan; Konstantin a pastrat aceasta relatie de prietenie tot restul vietii. Intre 1881–1882, Korovin a urmat un an la Academia Imperiala de Arte din Saint Petersburg, insa s-a reintors dezamagit la scoala din Moscova. Aici a studiat pana in 1886 cu un profesor nou, Vasily Polenov. In 1885, Korovin a calatorit la Paris si in Spania.

„Paris a fost un soc pentru mine … Impresionistii… in ei am gasit toate lucrurilepentru care am fost mustrat apoi acasa la Moscova”, scria el mai tarziu.

Konstantin Alekseyevich Korovin - Fereastra

ANIVERSAREA POVESTIRILOR LUI FRANZ KAFKA CU PAUL CELAN SI KONSTANTIN ALEKSEYEVICH KOROVIN

Zadarnic pe geam pictezi inimi

Zadarnic pe geam pictezi inimi:

printul tacerii

strânge ostasi, jos, în curtea castelului

Flamura sa o-nalta-n copac – o frunza, de-azur când e toamna;

împarte ostirii iarba tristetii, florile timpului;

cu pasari în plete el merge spadele sa le cufunde.

Zadarnic pe geam pictezi inimi: e un zeu între cete

înfasurat în manta ce cândva de pe umerii tai cazuse, noaptea, pe scara,

cândva, cand era castelul în flacari si tu rosteai omeneste: Iubito...

El manta nu o cunoaste si steaua n-a implorat-o si se ia dupa frunza ce-i pluteste-nainte.

“O, iarba”, i se pare c-aude, “o, floare a timpului”.

de Paul Celan

----------------------------------------------------------------------------- ----

Paul Celan (pseudonimul lui Paul Peisah Antschel) (n. 23 noiembrie 1920, Cernăuți – d. 20 aprilie 1970, Paris) a fost un poet, traducătorși eseist de limba germană, evreu originar din România.

Viața lui Celan a avut o traiectorie sinuoasă: născut la Cernăuți (Bucovina de Nord), într-o familie de evrei germanofoni în epoca în care această regiune făcea parte din România, a trăit în Austria, România și apoi în Franța. A scris în limba germană și a tradus în această limbă literatură română, portugheză, rusă, engleză și franceză, iar din limba germană a tradus în românește povestirile lui Franz Kafka. A colaborat la prestigioasa revistă Secolul 20.

Este considerat a fi unul din marii poeți moderni ai lumii.

------------------------------------------------------------------------------ ----

Pictor: Konstantin Alekseyevich Korovin

Titlul: Fereastra

Titlul original:

Data:

Stilul: Impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea:

Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Konstantin Alekseyevich Korovin (23 noiembrie, 1861 - 11 septembrie, 1939)a fost un important pictor impresionist rus. In 1875 Korovin a intrat la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova unde a studiat cu Vasily Perov si Alexei Savrasov. Sergey, fratele sau era deja student la aceeasi scoala. Fratii Korovin s-au imprietenit acolo cu colegii lor Valentin Serov si Isaac Levitan; Konstantin a pastrat aceasta relatie de prietenie tot restul vietii. Intre 1881–1882, Korovin a urmat un an la Academia Imperiala de Arte din Saint Petersburg, insa s-a reintors dezamagit la scoala din Moscova. Aici a studiat pana in 1886 cu un profesor nou, Vasily Polenov. In 1885, Korovin a calatorit la Paris si in Spania.

"Paris a fost un soc pentru mine … Impresionistii… in ei am gasit toate lucrurilepentru care am fost mustrat apoi acasa la Moscova", scria el mai tarziu.

Edmund Charles Tarbell - Peste tot in camera ( La fereastră sau Ora de relaxare)

ANIVERSARE ORIENTALISTA CU GRETE TARTLER

Viata in game

Ai putea scrie pe-un timbru intamplarile zilei,
pe-o unghie.
Amanunte ca varfuri de aisberg
atat de grele si translucide.
Tragi perdelele -
oricum nu vezi pe fereastra
cele patru miliarde de iluzii, inchisorile, mortii:
un nerv subtire, o scama coboara.
Si cat mai are de plutit spre covor!
Copilul vecinului
scoate din buzunar un pistol de plastic,
trage dupa prieteni,
fuge la lectia de pian -
tu insati ai studiat candva ore-n sir
doua-trei note, viata in game.
Acum inoti prin camera stravezie -
o copca de gheata s-a cicatrizat, alta sangera:
"iubeste-ti aproapele!"
Repeti, ca exploratorii, aceleasi semnale:
concentrata, egal.

de Grete Tartler
 

------------------------------------------------------------------------------------ --
Grete Tartler (n. 23 noiembrie 1948, Bucureşti) este o scriitoare, traducătoare, orientalistă (arabistă), diplomată din România de etnie germană. După căsătorie, numele ei oficial este Margareta Tăbăraşi.
Grete Tartler este absolventă a Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia arabă-engleză, şi a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. Este doctor în filosofie al Universităţii Bucureşti, 1995, cu lucrarea "Utopia însingurării în Evul Mediu islamic" (publ. "Înţeleptul singuratic", Humanitas 2006)
------------------------------------------------------------------------------------ --

Pictor: Edmund Charles Tarbell
Titlul: Peste tot in camera ( La fereastră sau Ora de relaxare)
Titlul original:
Data: 1899
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Edmund Charles Tarbell(26 aprilie 1862 – 1 august 1938) a fost un pictor impresionist american. A fost membru al gruparii Ten American Painters.
Tanarul Tarbell a urmat cursuri serale de arta cu George H. Bartlett la Massachusetts Normal Art School. Intre 1877 si 1880, si-a facut ucenicia la Forbes Lithographic Company din Boston. In 1879 a intrat la School of the Museum of Fine Arts, Boston, unde a studiat cu Otto Grundmann. S-a inscris in aceeasi clasa cu doi viitori membri ai grupului Ten American Painters, Robert Reid si Frank Weston Benson.
In 1914 a co-fondat Breasla Artistilor din Boston al carei presedinte a fost pana in 1924. In 1919, Tarbell a fost ales director la scoala de arta de la Corcoran Gallery of Art in Washington, DC.
Lucrarea lui din 1891, "In the Orchard" i-a stabilit reputatia de artist. Multi inca o considera capodopera lui.

Théo (Théophile) van Rysselberghe - Andre Gide la Jersey

ANIVERSARE POINTILISTA CU THEO VAN RYSSELBERGHE SI ANDRE GIDE

Andre Gide. Zece alese:

1.Toate lucrurile au fost spuse până acum, dar cum nimeni nu ascultă, e nevoie să se spună din nou.
2.Trebuie să ai totuşi ceva inteligenţă, ca să te doară că nu ai destulă.
3.De obicei nu întâlnim printre oamenii inteligenţi decât neputincioşi, iar printre oamenii de acţiune decât proşti.
4.Culoarea adevărului este gri.
5.Arta trăieşte din constrângeri şi moare din cauza libertăţii.
6.În faţa unor cărţi câte unul se întreabă: “Oare cine le va citi?” În faţa unor persoane câte unul se întreabă: “Oare ăsta ce citeşte?”. Ceea ce-i important, însă, este că se întâlnesc oameni şi cărţi.
7.Crede în cei care caută adevărul. Îndoieşte-te de cei care l-au găsit.
8.Când un filosof îţi răspunde, nu mai înţelegi nici ce l-ai întrebat.
9.Teama de a ne face de râs ne produce cele mai mari stări de laşitate.
10.Dacă bărbaţii par mai serioşi decât femeile, e doar din cauză că poartă haine mai întunecate.

Și un bonus:

„Nu-mi vine a crede că mi se cuvine ceva.”

 

------------------------------------------------------------------------------ ----

Pictor: Théo (Théophile) van Rysselberghe
Titlul: Andre Gide la Jersey
Titlul original:
Data: 1907
Stilul: Poet -impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Théo (Théophile) van Rysselberghe (23 noiembrie 1862—14 decembrie 1926) a fost un pictor neo-impresionist belgian, care a jucat un rol esenţial in scena artei europene la trecerea intrun nou secol.
Théo Van Rysselberghe a fost un proeminent co-fondator al cercului artistic belgian Les XX pe 28 octombrie 1883, un cerc de tineri artisti radicali, sub patronjul, ca secretar, al juristului si iubitorului de arta din Bruxelles, Octave Maus (1856–1919). Ei se revoltau impotriva academismului iesit din moda din acea perioada si intaietatea standardelor artistice. Printre cei mai importanti membri s-au numarat James Ensor, Willy Finch, Fernand Khnopff, Félicien Rops, mai tarziu si Auguste Rodin si Paul Signac. Aceasta miscare l-a adus pe van Rysselberghe in contact cu alti artisti radicali, ca de exemplu James Abbott McNeill Whistler, care a expus in Les XX in 1884. Influenta acestuia in pictura de portrete se poate observa in portretul lui Octave Maus ca dandy (1885).
La sfarsitul anilor 1890, Théo van Rysselberghe a atins culmea tehnicii sale neo-impresioniste. Incetul cu incetul a abandonat folosirea punctelor in portrete si peisaje.
Dupa atatia ani de descoperitor de talente pentru Octave Maus, van Rysselberghe a facut greseala vietii lui: nu a recunoscut talentul tanarului Pablo Picasso (care era in Perioada Albastra in acea perioada). El ii considera lucrarile ca "urate si neinteresante".
Dupa 1910 a abandonat complet tehnica pointilista. A devenit un maestru in aplicarea luminii si caldurii in picturile lui.
S-a retras la Côte d'Azur unde si-a construit o casa si a devenit din ce in ce mai detasat de scena artei din Bruxelles.