Eugène Boudin - Bazar la Trouville

Într-un bazar sentimental

Stofe vechi, o mandolină,
Un Cézanne şi doi Gauguin,
Patru măşti de bronz:
Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,
O sofa arabă, două vechi icoane bizantine,
Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, pline
Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane
Japoneze, trei foteluri cu inscripţii musulmane,
"Fleurs du mal" legate-n piele de Cordova,
Şi pe pian:
Charles Baudelaire şi-alături Villiers de l'Isle-Adam...

Toate sunt ca şi-altădată...
O, bazar sentimental!...
Toate sunt ca la plecarea mea - dantelă şi cristal...

Şi cu toate-acestea, câte tocuri nu-şi lăsară forma
Pe covoarele-ţi bogate de Buhara?
Şi-n enorma
Ta colecţie de patimi, câte buze nu-ncercară
Să-ţi transcrie madrigaluri

Pe obrajii tăi de ceară?...
Câte tragice-nceputuri nu sfârşiră-n simfonia
Mută-a lacrimilor?

Câte nu pieriră-n veşnicia
Inutilului?
Căci noaptea cea dintâi fu cea din urmă,
Iar dorinţa ta... nimicul - şi nimicul nu se curmă!...

Ştiu că m-aşteptai pe mine...
Iată-mă, sosesc şi-ţi zic:
Te-ntâlnesc întâia oară... Tot ce-a fost n-a fost nimic,
Minte-mă din nou... Aprinde lampioanele... Coboară
Transparentele... Dă-mi calmul şi culorile de seară...
Dă-mi şi buzele, şi ochii, şi...
"Les fleures du mal" la fila
Trei sute treizeci şi nouă: "La mort des amants"...

Dar mila
De amanţii tăi ce-aşteaptă pe trotuar plecarea mea
Mă-ntrupează-n cel de-alt'dată şi...
Pe-araba ta sofa:
Cântece-n surdină,
Gesturi,
Umbre,
Flori,
Et caetera!...

de Ion Minulescu
 

------------------------------------------------------------------------------------ --

Pictor: Eugène Boudin
Titlul: Bazar la Trouville
Titlul original: Портрет Олі Білокур
Data: 1876; Franta
Stilul: Impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Eugène Boudin (12 iulie 1824 – 8 August 1898) pictor francez de peisaje si peisaje marine.A fost unul dintre primii pictori care au pictat mai degraba afara decat intrun atelier de pictura.A avut o mare influenta asupra impresionistilor francezi.
Boudin s-a nascut la Trouville, France, a fost fiul unui navigator. In 1835 tatal sau a dechis un mic magazin in Le Havre unde Boudin a lucrat alaturi de el, vanzand articole de papetarie si facea rame pentru tablouri. Boudin a intalnit multi artisti care aduceau picturile pentru vanzare in magazinul lor.Pe la 20 de ani, Boudin a plecat la Paris sa studieze pictura. venea des acasa ca sa picteze peisaje marine din jurul casei.
In 1856 Boudin l-a intalnit pe Claude Monet cu care a lucrat cateva luni in studioul sau. Cei doi au ramas prieteni pe viata. Monet a spus mai tarziu ca Boudin a avut o influenta majora asupra lui, invatandu-l sa picteze in natura. Camille Corot care a avut una dintre cele mai mari influente asupra lui Monet ai a altor impresionisti, privind lucrarile lui Boudin a exclamat: „Tu esti maestrul cerului.”

tag

Maurice Denis - Muzele

ANIVERSARE POST-IMPRESIONISTA CU MAURICE DENIS

Muzele

Cu corpul meu
aleargă mii de muze,
atât de repede
în vârful degetelor
în grabă,
sunt foarte mărunte,
dar atât de capabile...

e imposibil de prins
această inspiraţie în mişcare...

Aştept şi sper să vrea să se-odihnească
să aţipească...
să se răcească în timp...
dar atunci vor deveni
atât de simple,
că n-o să le mai vreau

de Marzena Mackojc

------------------------------------------------------------------------------------ --
Pictor: Maurice Denis
Titlul: Muzele
Titlul original: Les Muses
Data: 1893
Stilul: Post impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea: 171 x 137 cm
Unde se găseşte: Colectie privata
Date despre pictor:
Maurice Denis (n. 25 noiembrie 1870, Granville-Manche - d. 13 noiembrie 1943, Paris) a fost un pictor, decorator şi gravor, teoretician şi istoric al artei franceze, aparţinând grupului de artişti cunoscuţi sub numele "Les Nabis".
Maurice Denis petrece cea mai mare parte a vieţii sale în Saint-Germain-en-Laye. Aici îşi construieşte în 1912 un atelier în clădirea unui vechi spital aparţinând parohiei locale, care va primi denumirea Prieuré, transformat după dispariţia artistului în Muzeul "Maurice Denis".
Războiul şi moartea soţiei sale în 1919 îl fac să fie tot mai mult înclinat către o artă cu tematică religioasă creştină. Între 1908 şi 1921 predă la Academia Ranson. O dată cu sfârşitul războiului, deja artist consacrat, participă la mai multe expoziţii retrospective (Bienala din Veneţia, 1922; Pavillon de Marsan la Paris, 1924).
Maurice Denis moare la 13 noiembrie 1943 în urma unui accident rutier.

Childe Hassam - La fereastra

Un mic tablou

O zi nouă. O plajă de oameni
se vede prin fereastra mea,
ca un tablou de puzzle-uri bine potrivite.
Stau rezemată de parapet la limita
zonei de confort propriu şi mă întreb
dacă trebuie să mă cufund în acest tablou.

Mă tem să nu rămân în el,
Chiar dacă, cine ştie.

poezie de Marzena Mackojc
 

------------------------------------------------------------------------------------ --

Pictor: Childe Hassam
Titlul: La fereastra
Titlul original: Les Muses
Data: 1918
Stilul: Post impresionism
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Frederick Childe Hassam (17 octombrie 1859, Dorchester, Boston, Massachusetts - 27 august 1935, East Hampton, New York) a fost un pictor impresionist american cunoscut de peisaje urbane si marine. Impreuna cu Mary Cassatt si John Henry Twachtman. Hassam a produs in intreaga sa cariera peste 3.000 picturi, in ulei, acuarele, gravuri si litografii, el a fost un artist influential american de la inceputul secolului al XX-lea

Francisco José de Goya y Lucientes - Goia asistat de doctorul Arrieta

BUCURIA DE A NU FI PERFECTĂ

.....

„-Şi tu – m-a întrebat Raluca – cum de te-ai acomodat cu trecerea de la literatură la medicină.?
-Păi medicina la nivel înalt te face să porneşti mereu spre un nou punct de vedere. Deci are ceva în comun cu poezia şi literatura. Semne de întrebare fertilizând alte semne de întrebare.
-Nu ştiu de ce, dar eu nu te văd stând faţă în faţă cu un pacient! A remarcat Raluca, cea care mă cunoştea din cealaltă viaţă a mea.
-La început am avut într-adevar o problemă. La 25 de ani arătam ca la 18 ani, eram sfioasă, deschisă şi încercată de acea îndoială de sine care-i torturează pe toţi cei cu fire de artist. E posibil să fi realizat în trecut cea mai bună operă de artă sau de literatură, dar când treci la alta, mori şi invii aşteptând părerea criticilor, ai îndoieli, o iei de la capăt. Eşti partenerul propriei tale torturi. Deodată am înţeles că- dacă am ajuns medic – pacientul are nevoie de un alt gen de personalitate în faţa lui.
-Ce fel de personalitate?
-Cel mai cinic şi mai raţional om din lume simte nevoia, când e bolnav, să creadă în existenţa unui medic-dumnezeu.”

.......

Bucuria de a nu fi perfectă – Riri Sylvia Manor
Memorii Bucureşti – Tel Aviv 1941 - 2015

 

------------------------------------------------------------------------------------ --

Pictor: Francisco José de Goya y Lucientes
Titlul: Goia asistat de doctorul Arrieta
Titlul original: Goya asistieron por el doctor Arrieta
Data: 1820
Stilul: Romantic
Mod de realizare: Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte: Colectie privata

Date despre pictor:

Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.

Henri de Toulouse-Lautrec - At Montrouge ( Rosa la Rouge) - Aniversare

AZI MĂ PLIMB CU HENRI DE TOULOUSE - LAUTREC PRIN PERIOADA POST-IMPRESIONISTĂ

* * *

în montrouge

rosa orbită de lumina

cu tăcerea rănită

remodelează

forma unui trecător

ce nu poartă regrete

(cav)

------------------------------------------------------------------------------------------

Pictor: Henri de Toulouse-Lautrec

Titlul : At Montrouge ( Rosa la Rouge)

Titlul original: At Montrouge ( Rosa la Rouge)

Data: 1886 - 1887

Stilul: Post - Impresionism

Mod de realizare: Ulei pe pânză

Dimensiunea: 49 x 72.3 cm

Unde se gaseste: Barnes Foundation, Lower Merion, PA, US

Date despre pictor:

Henri de Toulouse-Lautrec ( 24 noiembrie 1864, Albi – 9 septembrie 1901, Malromé/Gironde) a fost un pictor francez din perioada post-impresionistă. În ciuda faptului că experienţele diferitelor curente artistice de la sfârşitul secolului al XIX-lea nu-i erau străine, activitatea sa nu poate fi încadrată în vreo categorie schematică. O spunea el însuşi: „Nu aparţin nici unei şcoli. Lucrez singur în ungherul meu”. Originalitatea picturii sale corespunde personalităţii sale neobişnuite. Stilul lui deosebit de personal i-a dat posibilitatea să capteze spiritualitatea epocii sale, a acelei epoci în care a trăit şi pe care a observat-o atât de pătrunzător.

Henri de Toulouse-Lautrec s-a născut în 1864 în orășelul Albi situat în partea de sud-est a zonei centrale muntoase a Franței.A fost fiul contelui Alphonse Toulouse-Lautrec-Montfa, care provenea dintr-o veche familie de aristocrați care trăia în vecinătatea orașului Toulouse începând din secolul al XII-lea.

Toulouse-Lautrec s-a bucurat de educația care se acorda unui copil din familie de aristocrați. În 1872, începe studiile la liceul de elită Fontanes (astăzi liceul „Condorcet”), dar, din cauza problemelor de sănătate, întrerupe studiile și rămâne acasă, urmărind viața colorată și palpitantă a părinților săi. Cursele de cai și plimbările cu câini determină tipul de viață al tânărului Lautrec. La 30 mai 1878, cade de pe un scaun și-și fracturează femurul stâng. Vara următoare accidentul se repetă, de data aceasta de partea dreaptă, tot la nivelul femurului. Probabil din cauza unei tulburări înăscute de calcificare, consolidarea fracturilor se face defectuos, băiatul rămâne invalid, nu mai crește în înălțime (talia lui Toulouse-Lautrec la maturitate este de numai 152 cm.). Viitorul artist însă nu disperă. Legat de pat pentru mult timp, își descoperă înclinația pentru desen. Talentul său devine evident, mama înțelege că are de-a face cu un viitor pictor.

În anul 1882, Toulouse-Lautrec începe studiile de pictură sub îndrumarea lui Léon Bonnat, reprezentant al stilului academic. Continuă apoi în atelierul lui Fernand Cormon, lucrează enorm de mult și ia contact cu o serie de pictori tineri, cu care începe să depășească stilul tradițional de școală. La început pășește în direcția impresionismului, dar mai târziu alege curente mai moderne. Această epocă coincide cu schimbările care apar în viața lui Toulouse-Lautrec. Tânărul artist descoperă cartierul Montmartre, în vara anului 1884 părăsește casa părintească din Paris și se mută în locuința tânărului pictor Grenier, într-o casă unde fusese atelierul lui Edgar Degas, pe care Lautrec îl considera ca fiind unul dintre maeștri săi.

Hotărârea pictorului nemulțumește pe părinți, temându-se că fiul o va apuca pe o cale greșită. Curând, se dovedește că îngrijorările părinților n-au fost lipsite de temei, deoarece viața tânărului artist se schimbă rapid. Toulouse-Lautrec descoperă o lume complet necunoscută pentru el până acum, și acest lucru nu rămâne fără urmări nici asupra picturii sale. Pentru început, abordează temele preferate naturaliștilor, care vor predomina și în pictura sa ulterioară: distracțiile de bulevard, petrecerile dansante, circul, cabaretul, teatrele, precum și portretele oamenilor de la periferia societății (prostituate, alcoolici). Începând de la mijlocul anilor optzeci, Lautrec trăiește aproape în exclusivitate o viață de noapte. Este un vizitator permanent al cabaretelor, în primul rând „Mirliton”, condus de un prieten, cântărețul Aristide Bruant. Mai târziu, în Moulin Rouge, privea mișcările frenetice ale cancanului și se entuziasmează de performanțele dansatoarelor La Goulue, Jane Avril și Cha-U-Kao. Consumă din ce în ce mai mult alcool, în special absinth, și i se întâmplă să petreacă săptămâni întregi în stabilimente rău famate, ca bordelul de lux de pe Rue des Moulins. Aceste peregrinări nocturne reprezintă surse de inspirație ale lucrărilor sale. Prima expoziție personală a avut loc în 1886 în cabaretul „Mirliton”, un an mai târziu expune la Toulouse, la expoziția internațională a reprezentanților Academiei de Arte Frumoase. Nu participă la expozițiile Salonului oficial de la Paris, în schimb se prezintă la Salonul Independenților, care se desfășoară sub deviza „Fără juriu, fără premii”. Aici expune în compania unor artiști ca Georges Seurat, Paul Signac sau Camille Pissarro. În martie 1890, la cel de-al șaselea Salon al Independenților, Toulouse-Lautrec prezintă tabloul „Dansul la Moulin Rouge”.

Toulouse-Lautrec se alătură avangardei artistice. În 1891, definitivează stilul său ușor de recunoscut, intrând în epoca de maturitate a creației.Tablourile, ca și litografiile, vorbesc despre completa înflorire a talentului său. Devine un pictor căutat de colecționari, organizatori de expoziții și editori. Critica îi rezervă, de asemenea, cronici pline de apreciere. La începutul anului 1896, galeria pariziană „Manzy-Joyant” organizează o mare expoziție cu lucrările lui Toulouse-Lautrec. Dar starea sănătății artistului se deteriorează, ceea ce se răsfrânge și asupra activității sale.

Ultima parte a vieții lui Toulouse-Lautrec devine dramatică. Modul de viață pe care l-a dus timp de zece ani nu rămâne fără efect asupra sănătății sale și așa deficitară. Devine din ce în ce mai neliniștit, mai agresiv și se neglijează. Creează însă în continuare, chiar și după nopțile pierdute. În această stare, realizează circa șaizeci de litografii care sunt expuse în aprilie 1898 în filiala londoneză a Galeriei „Goupil”. Artistul adoarme la vernisaj… Toată iarna suferă din cauza intoxicației alcoolice și din cauza lipsei de somn, are halucinații. O cură de dezintoxicare rămâne fără succes. La 15 iulie 1901 părăsește Parisul, mama sa îl duce la moșia familiei, la Malromé din departamentul Gironde. La 9 septembrie moare în brațele acesteia.

Ca toți artiștii importanți, Toulouse-Lautrec este legat de tradiții și continuă experiențele marilor maeștri. La început a luat contact cu impresionismul, fiind atras în special de aceia, pe tablourile cărora figurile predomină față de peisaje, Édouard Manet, Auguste Renoir. Admiră pe Edgar Degas, în special metoda prin care acesta vizualizează lumina. La începutul anilor nouăzeci, se află în apropierea „nabiștilor” și a simboliștilor, ceea ce a avut ca rezultat o utilizare mai armonică a culorilor. Litografiile lui Lautrec devin mai decorative, începe epoca lor de strălucire. Nu se rupe de temele aflate aproape de naturalism, în același timp utilizând în activitatea sa formele sintetice aflate în armonie cu ironia sa atât de caracteristică. Trebuie însă menționat faptul că poziția ironică a lui Lautrec nu rezultă din malițiozitate. Dimpotrivă, comentariile sale satirice sunt pline de simpatie caldă. Aceasta este mărturisită de afișele care o reprezintă pe dansatoarea Jane Avril sau de portretul cântăreței de cabaret Yvette Guilbert. În ciuda faptului că Lautrec nu face niciun fel de concesie, deformarea siluetelor nu este lipsită de o anumită gingășie. Amplificarea importanței desenului și a liniei îi dă posiblitatea să redea adevărul realității sfârșitului de secol. În aceasta se află importanța artei lui Toulouse-Lautrec. În acel timp tehnica reproducerii cunoștea o mare dezvoltare: desene în reviste, schițe în ziare, litografii în caietele-program ale teatrelor, reclame pe pereți. Toulouse-Lautrec se adaptează cu talentul său la noile forme de comunicare. Atunci când relizează afișe, este obligat să folosească cantități de culoare depuse în tușe uniforme, găsește soluții surprinzătoare și riscante, ceea ce devine în final un element caracteristic al activității sale creatoare. Toulouse-Lautrec și-a trăit viața repede și cu patimă. În ciuda invalidității sale, n-a vrut să ceară milă de la oameni. Și-a dedicat viața artei și s-a hotărât să și-o trăiască fără prea multe rezerve. Rezultatul a fost o creație singulară care ne umple de admirație și încântare.