ANIVERSAREA ISTORICISMULUI ROMANTIC CU ADOLPH MENZEL
Din lacrimile mele
„Din lacrimile mele au inflorit pajisti de flori
Si din suspine grele, cant de privighetori,
Iar daca-ti sunt drag copila,/ Iti dau aste flori in dar,
Si la fereastra-ti canta-vor /Privighetori in cor”
de Robert Schumann
--------------------------------------------------------------------------------------------- -
Descriere tablou:
Clara Schumann a fost o pianistă, compozitoare germană și din anul
1840 soția compozitorului Robert Schumann. Se știe încă din perioada
copilăriei Clarei că aceasta a învățat să vorbească foarte târziu. Acest
lucru s-a întâmplat la vârsta de patru ani, când a petrecut un an la
bunicii săi, fiind astfel despărțită de tatăl său. Se bănuiește că
motivul acestei întârzieri ar avea niște cauze psihice; acest lucru nu a
fost însă dovedit clar. La vârsta de cinci ani avea cursuri intensive
de pian, iar pe 20 octombrie 1829 a avut prima apariție publică
(împreună cu o altă elevă cu care a cântat la patru mâini o piesă de
Friedrich Kalkbrenner). Allgemeine musikalische Zeitung din Leipzig a
scris
Joseph Joachim a fost un violonist, compozitor, dirijor și
pedagog maghiar. Un colaborator apropiat al lui Johannes Brahms, este
considerat unul dintre cei mai importanți violoniști ai secolului al
XIX-lea.
--------------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Adolph Menzel
Titlul: Clara Schumann şi Joseph Joachim în concert
Titlul original:
Data: 1852
Stilul: realism,
Mod de realizare:Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte:
Date despre pictor:
Adolph Menzel (. Ger Adolph Friedrich Erdmann von Menzel, 08.12. 1815,
Breslau – 09. 02. 1905, Berlin) - pictor german, unul dintre liderii
istoricismul romantic.
Adolph Friedrich Erdmann von Menzel (8
decembrie 1815 – 9 februarie 1905), pictor si grafician german. Alaturi
de Caspar David Friedrich, el e considerat unul dintre cei mai
proeminenti artisti germani ai secolului al XIX-lea si cel mai de succes
artist al acelei perioade din Germania.Popularitatea lui in tara
natala, datorata in special lucrarilor propagandistice, a fost asa de
mare incat cea mai mare parte a lucrarilor lui au ramas in Germania,
deoarece multe erau cerute de muzeele din Berlin.Lucrarile grafice si
desenele lui Menzel au fost si mai raspandite.Desi a calatorit in scopul
de a gasi subiecte pentru lucrarile lui, a vizitat si expozitii, s-a
intalnit cu alti artisti, Menzel si-a petrecut cea mai mare parte a
vietii in Berlin.
EVENIMENTUL ZILEI : PICTORUL AMERICAN STUART DAVIS
* * *
Aripile ereţilor taie aerul
în bucăţi de forme diferite.
Prefac spaţiul
în corpuri geometrice
asemenea unor insule.
Aterizează pe ele
de parcă ar fi din puf.
de Aleksander Sokolowski
---------------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Thomas Couture
Titlul: Colonial Cubism
Titlul original:Colonial Cubism
Data: 1954
Stilul:Hard Edge Painting, Pop Art
Mod de realizare:Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte:
Date despre pictor:
Stuart Davis (07.12.1892 – 24.06.1964), a fost un pictor modernist, de origine americana .
A fost cunoscut pentru influența in arta - jazz sale, proto arta pop din anii 1940 și 1950.
Pictor american a carui opera timpurie a fost influentata de Van Gogh
("Strada Gloucester" - 1916; "Dealuri galbene" - 1919) si de lucrarile
lui Leger. In aceasta perioada (1915-1917) realizeaza peisaje cu tuse
energice, chiar agitate care sunt supuse unui proces se simplificare
care il apropie de cubism. Incepand cu anul 1924 panzele sale devin tot
mai abstracte, dar ulterior revine la limbajul figurativ in care apar
cifre, litere sau cuvinte ordonate dupa principii decorative clare
("Rasaritul soarelui" - 1933). In anii ’30 a reliazat o serie de picturi
murale pentru Radio City si Music Hall din New York (1932),
Universitatea Indiana (1938). A fost profesor in cadrul Ligii
Studentilor in Arte din New York (1931-1932) si la Noua Scoala de
Cercetari Sociale (1940-1950). Spre sfarsitul carierei lucrarile sunt
realizate intr-un stil precis, elaborat ceea ce ofera tablourilor create
o puternica stralucire (ex. "Oah! In Sao Pao" - 1951).
ANIVERSARE EXPRESIONISTA CU PIROSKA SZANTO
Amurg violet
Amurg de toamnă violet...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
- Apostoli în odăjdii violete -
Oraşul e tot violet.
Amurg de toamnă violet...
Pe drum e-o lume leneşă, cochetă;
Mulţimea toată pare violetă,
Oraşul tot e violet.
Amurg de toamnă violet...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Oraşul tot e violet.
de George Bacovia
---------------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Piroska Szanto
Titlul: Lumini seara
Titlul original:
Data: 1959
Stilul:Expresionism
Mod de realizare:Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte:
Date despre pictor:
Piroska Szanto este o renumită artistă maghiară, premiată pentru
valoarea lucrărilor sale literare şi grafice, precum şi pentru picturile
sale.
Dorinţa ei a fost ca apartamentul în care a trăit alături de
soţul său, poetul Istvan Vas, să fie transformat într-o casă memorială,
şi a însărcinat Galeria Szombathely să se ocupe de acest aspect.
Astfel, Muzeul Memorial Piroska Szanto este interesant de explorat de
către cei curioşi în privinţa vieţii artistei şi de către cei pasionaţi
de viaţa culturală a Budapestei în timpul secolului al XX-lea.
Nascuta: 07.12.1913; Ungaria
Decedata: 02.08.1998; Ungaria
Nationalitatea: Maghiara
Stilul: Suprarealism
ANIVERSAREA MARMUREI CU GIAN LORENZO BERNINI
Sculptor
Mă simt un scrânciob între cer și pământ,
Mi-e greu să aleg, șevalet sau cuvânt!
Aș vrea să descriu cum seară de seară
Lumina învăluie trupul-vioară!!
Cu palme fierbinți coapse lungi modelez,
Pe șolduri de ambră m-aplec și oftez,
Triunghiul deschide fereastra spre vise
În roz palpitații de piersici promise...
Alună pe-un luciu de moale satin,
Mă cheamă buricul să-l gust, opalin,
Din sânii cu stele ambrozie sug,
Statuia tresare în geamăt prelung!
Și gura.. ah, gura, sărut nesfârșit
În care mă pierd îmbătat, amețit,
Doi ochi de-ntuneric, și marmura-ntreagă
Mă soarbe, mă-nvăluie-n taina cea neagră!
Sunt rege și scalv! Modelez duh trupesc,
Statuie-ntâlnită în visul dantesc...
de Vasile Dumitru
--------------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Gian Lorenzo Bernini
Titlul: Autoportret
Titlul original:
Data: 1623
Stilul: Baroc
Mod de realizare:Ulei pe pânză
Dimensiunea: 30 x 38 cm
Unde se găseşte: Borghese Gallery, Roma, Italia
Date despre pictor:
S-a născut în anul 1598 la Napoli, fiul sculptorului toscan Pietro Bernini.
Gian Lorenzo Bernini a fost printre cei mai mari artiști ai barocului,
cunoscut mai ales ca sculptor, desi a avut lucrări semnificative și în
domeniul architecturii, picturii și poeziei. S-a născut în anul 1598 la
Napoli.
Capodopera sa este Piața Sfântului Petru din Roma,
delimitată de o colonadă gigantică formată din 284 de coloane,
desfășurate pe patru rânduri, cu 140 de statui. Soluția găsită de
Bernini uimește și astăzi: cele două brațe ale colonadei strâng la
pieptul Bisericii catolice, reprezentată de catedrală, credincioșii
aflați în piață. Ca sculptor, Bernini poate fi încadrat barocului prin
compozițiile sale ce redau mișcarea și prin preferința pentru
policromie. Astfel, monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea
combină marmura roșie, verde și albă, în care Bernini a sculptat figure
reale și alegorice, cu bronzul aurit. Personajele sunt dispuse
scenografic și întreaga compoziție sugerează mișcarea.
Nu trebuie
uitate nici intervențiile sale din Piazza Barberini în Roma, unde a pus
să fie construite două fântâni ,a Tritonului și a Albinelor, și Palatul
Barberini.
Bernini a murit la 28 noiembrie 1680 și a fost îngropat
în Biserica Santa Maria Maggiore din Roma, după ce a stat în serviciul a
opt papi. A fost unul dintre cei mai de seamă artiști ai epocii.
Contopire
În sfera aceea de cristal
Ce ne multiplica auzul
Ni se înmulţeau ochii, sporea vederea
Mâini cu multe degete ne creşteau
Pe şolduri, pe coapse
Pe spatele gol, arcuit
Într-o simfonie adâncă, albastră…
Nu ştiam dacă este noapte sau zi
Nu ne aminteam punctele cardinale
Flamande se plimbau pe noi
Spirale argintii
Ne înconjurau ca nişte liane
Înlănţuiau
Fiecare braţ, fiecare picior
Apoi, ne legau unul de altul
În veşnicia unei clipe
Spre amintirea unei noi trăiri
Pentru că ochiul meu drept şi ochiul tău stâng
Erau pereche de când lumea
Şi vedeau printre genele înrourate
Unde jucau nestingherite curcubee
Vedeau…
Dinlăuntru spre înafară
Cum devenisem o singură cruce
Iar inimile, clopote de catedrală.
de Elena Armenescu
--------------------------------------------------------------------------------------------- -
Pictor: Franz Xaver Winterhalter
Titlul: Portretul contesei Olga Shuvalova
Titlul original:
Data: 1858
Stilul: Neo-Rococo
Mod de realizare:Ulei pe pânză
Dimensiunea:
Unde se găseşte:
Date despre pictor:
Franz Xaver Winterhalter (20 aprilie 1805 – 8 iulie 1873) a fost pictor
şi litograf german, cunoscut pentru portretele capetelor încoronate din
mijlocului secolului al XIX-lea. Numele lui a devenit asociat cu cel
mai la modă portretist al regalităţii. Cele mai cunoscute lucrări ale
sale sunt Împărăteasa Eugénie înconjurată de doamnele sale de onoare
(1855) şi portretele făcute împărătesei Elisabeta de Austria (1865).
Franz Xaver Winterhalter (20 aprilie 1805 – 8 iulie 1873) a fost pictor
şi litograf german, cunoscut pentru portretele capetelor încoronate din
mijlocului secolului al XIX-lea. Numele lui a devenit asociat cu cel
mai la modă portretist al regalităţii. Cele mai cunoscute lucrări ale
sale sunt Împărăteasa Eugénie înconjurată de doamnele sale de onoare
(1855) şi portretele făcute împărătesei Elisabeta de Austria (1865).
Winterhalter a intrat în cercurile de la curte când în 1828 a devenit
la Karlsruhe profesorul de desen al Sofiei, Margrafă de Baden.
Oportunitatea de a se stabili dincolo de sudul Germaniei a apărut în
1832, când a putut să călătorească în Italia, 1833-1834, cu sprijinul
Marelui Duce Leopold de Baden. La întoarcerea la Karlsruhe a pictat
portretele Marelui Duce Leopold de Baden şi ale soţiei sale şi a fost
numit pictor la curtea Marelui Ducat.
Cu toate acestea, a părăsit
Badenul şi s-a mutat în Franţa unde lucrarea sa Il dolce Farniente a
atras atenţia la Salonul din 1836. Un an mai târziu, Il Decameron a
fost, de asemenea, lăudat; ambele tablouri sunt compoziţiile academice
în stilul lui Rafael. La Salonul din 1838 a expus un portret al
prinţului de Wagram cu mica lui fiică. Cariera sa ca pictor portretist a
fost curând asigurată atunci când, în acelaşi an, el a pictat portretul
Louisei Marie de Orleans, regina Belgiei, şi al fiului ei, Ducele de
Brabant.
